duminică, 10 august 2014

Alergare în Parcul Tineretului versus alergare în Parcul IOR




Eu alerg seara. Nu sunt o persoană matinală deloc.
Iar eu şi căldura suntem certate rău. Accept să mă bată soarele în cap doar la munte – şi asta printr-o şăpcălie. ☺

Ieri, am fugit de clasicul Parc Tineretului din cauza iluminatului.

Ultima oară când am alegat în Parcul Tineretului am ajuns pe semi-întuneric, din cauză de caniculă/soare. Şi, bineînţeles, s-a întunecat de tot la un moment dat pe traseu. Traseul meu fiind în jurul lacului.
Fiindcă s-au instalat panouri solare pe marginea lacului şi în tot restul parcului, în jurul apei au considerat de cuviinţă să aprindă felinare - din alea vechi! - doar pe anumite porţiuni - unde există şi panouri!.
În cei 2,8 kilometri, cât are un tur de lac.

Numai că... da, aţi ghicit! Panourile astea solare economicoase nu au putut fi plantate în zonele în care verdeaţa le-ar fi acoperit şi, astfel, ar fi devenit nefuncţionale.
Aşa că circa un kilometru e beznă totală în Tineretului de la ora 21.00-21.30!
Norocul meu că picioarele cunoşteau traseul cât de cât, altfel... Nu mai POVESTESC despre spaimele care te trec până ajungi la lumină cât de cât!
Şi, încă o dată NOROC – cu Luna, care împrăştie şi ea ce lumină poate, unde poate.
Update septembrie: 
Aşa cum menţiona cineva într-un comentariu, mai jos, parcul s-a mai luminat seara. Dar, ca să fiu cârcotaşă în continuare, au rămas unele porţiuni (100-200 m fiecare) în care nu există deloc lumină, o iei „pe ghicite". Şi e destul de aiurea că zonele neluminate deloc sunt cele în care rădăcinile au străpuns asfaltul şi intervine riscul de... împiedicare - există acolo felinarele „vechi", cărora li s-ar putea da drumul!

ALERGARE LA PUSTINCU

Singura dată când am sărit alergarea în Tineretului a fost într-o duminică, foarte aproape de faza cu piciorul meu paradit de la coborârea pe Jepii Mari, când am ajuns în Pădurea Pustnicu de lângă Bucureşti.
Cum evitasem pană atunci să alerg pe asfalt, mi-am pus piciorul cu pricina la treabă în mijlocul pădurii, pe pământ, timp de 30 de minute aproximativ (necronometrat). Plus mult mers pe jos – departe de zumzetul şi mirosul grătarelor al celor veniţi să „respire aer curat”.
Chiar îmi doream să o iau pe arătură în alergare, aşa că m-am simţit bine. Şi piciorul, momentan.

***

Până în Parcul IOR (Parcul Titan sau, oficial, Parcul „Alexandru Ioan Cuza”), am făcut un sfert de oră cu maşina de acasă – eu şi şoferul, Ion.
Marea problemă acolo (în weekend) o reprezintă locurile de parcare. Ne-am învârtit alte zece minute până când am găsit ceva.
RĂSPUNS la eventuala întrebare „Da’ vă era lene să mergeţi cu metroul?”: „Nu, dar făceam o veşnicie; ecomomie de timp!”
*În comparaţie, de acasă sunt 20 de minute până la Lacul Tineretului. Pe jos.


Pauză de cinema în aer liber în IOR

Filmul de sâmbătă în aer liber (Caravana Metropolis, 3 august - 14 septembrie) era La grande bellezza/Marea frumuseţe, 2013, câştigătorul de anul acesta al Oscarului şi Globului de Aur pentru film străin.
Cum n-aveam chef de stat în picioare pe toată durata proiecţiei, am poposit doar vreo zece minute pe Insula Pensionarilor, locul unde se pot viziona filmele în aer liber.
Şi am mai tras o tură...


Ce legătură are serialul Gilmore Girls cu alergarea? Teoretic, nici una...

Ştiţi fazele acelea din Gilmore Girls când Rory întocmeşte diverse liste, la cele mai importante evenimente din viaţa ei?
Liste PRO şi CONTRA, ca să îşi dea seama ce drum să urmeze?

Încerc şi eu aşa ceva aici, deşi nu e un eveniment crucial... dar alergarea e una dintre... pasiunile mele.

Toate referirile sunt pentru alergare de seară/noapte, la alegarea pe lângă lac.

Lista (de ieri) PRO şi CONTRA „IOR-Titan”

☺ PRO
Iluminatul!!!
Aşa cum am zis mai sus, am evadat din Tineretului din cauza întunericului. În IOR n-am avut probleme cu asta, pe tot parcursul.

☺ PRO
Asfaltul
Este de o calitate net superioară faţă de Tineretului, fiind mai proaspăt turnat.
În Tineretului există destule denivelări, crăpături - porţiuni (şănţuleţe) peste care trebuie să sari uşor, să le ocoleşti. Câteva denivelări sunt cauzate de rădăcini de copac care străpung asfaltul - nu zic să le reteze, ferească Sfântul! era o constatare pentru LISTĂ. Au farmecul lor... NATURAL.
Eu m-am obişnuit cu traseul, dar pentru necunoscători există pericolul de accidentare – în caz de grabă/neatenţie.
Mi se pare că traseul în jurul Lacului de la IOR nu are nici atâtea înclinări ca în Tineretului.


☺ PRO
Ion zice că nu l-au deranjat ţânţarii în IOR. Eu nu prea îi bag în seamă pe drum, în alergare.
El m-a aşteptat azi, aşa cum o face, în rare ocazii, în Tineretului.

☻ CONTRA
În unele zone, treci prin mirosul de mici şi alte delicatese fast food.
În jurul Lacului Tineretului nu există tarabe cu porumb, floricele, clătite şi altele asemenea – şi eu mă răsfăţ din când în când cu astea, nu sunt... chiar contra.
Pe „tura lacului” întâlneşti o singură cârciumă, care este destul de întinsă, însă nu ia din pistă.
În Tineretului e o oarecare delimitare, dacă îi pot spune aşa, între locul de sport (alergare, bicicletă) şi plimbare ŞI cel de distracţii – mâncare, fântânile cântătoare, diverse maşinării pentru adulţi şi copii (de fapt, aici e Orăşelul Copiilor).

☻ CONTRA
Aglomeraţia
...care mie nu îmi place în general, darămite la alergare.
Până la urmă, m-am descurcat în IOR, am luat-o pe interior şi am reuşit să reduc slalomul printre cei care aflau la o plimbare de seară.
În Tineretului nu te intersectezi cu grupuri masive de plimbăreţi decât în anumite zone. Care, din fericire, se termină repede. Există alte zone mai populate în Tineretului decât cea din jurul lacului.
Dai, în schimb, de biciclişti (unii chiar isterici cu claxoanele lor) şi de alţi alergători, care te stimulează.
*Sunt şi oameni care se plimbă în jurul lacului; că doar n-o fi cu restricţii. Am văzut şi destule persoane în vârstă care fac cel puţin o tură în mers mai rapid. Bravo lor!

☻ CONTRA
Paletă mai largă de exerciţii
În Tineretului, eu îmi fac încălzirea cu mersul rapid de acasă până la lac (20 de minute în medie), cu mici şi scurte exerciţii, cu o mică porţiune de alergare şi cu mai multe scări coborâte. Un şir luuung!
Iar „răcirea”, de asemenea, cuprinde câteva scări şi o pantă-două.
În concluzie, Parcul Tineretului este dotat cu numeroase pante, pe pământ sau asfalt, şi scări în apropierea lacului, pe care poţi sparge monotonia turei clasice de lac.
În IOR am aterizat aproape direct pe traseul de alergare, căci scările de aici au o dificultate redusă. Din parc ieşi foarte repede.
În Tineretului porţiunea pentru exerciţii este mai largă.

☻ CONTRA
Nu am întâlnit pe traseu o ţâşnitoare, pentru o gură mică de apă şi pentru hidratarea mâinilor – mie mi se umflă de la efort şi mă deranjează să umblu cu sticla după mine.
La o oră (şi ceva) de alergare vara e nevoie de o sursă de apă – poate n-am văzut-o eu în IOR?!
Update septembrie: 
Am vizitat recent IOR-ul, de data aceasta pe lumină. Am văzut acum ţâşnitoarea despre care pomenesc colegele mele de alergat în comentariile lor.
☻ CONTRA
Apropierea de casă a Parcului Tineretului. Ion nu mă poate însoţi decât cu excepţii în IOR, în Tineretului ajung singurică.


Nici da, nici ba - neutru ca Elveţia ☺

În IOR este puţin mai lungă tura – după cronometru.


FOTO deschidere: Parcul Tineretului, Bucureşti
Related Posts Plugin for 

WordPress, Blogger...

11 comentarii:

  1. Dap, există o ţâşnitoare chiar pe pista de pe malul lacului: dacă ştii băncile cu "staţii" cu nume de oraşe, e pe lângă staţia Roma, parcă :)
    Eu am rezistat o oră la filmul de aseară :)) Am mers special să-l văd şi a fost ciudat să fie în jurul meu atâta lume, eu fiind obişnuită cu parcul de dimineaţa, liber-liber.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...Oooo! Dar tu eşti supermatinală! Sincer, te admir pentru asta! Eu funcţionez în „condiţii normale", cu energia la maximum, abia dupa ora 16.00 :) La munte doar încalc... regula.
      În legătură cu filmul - nu m-am dus special pentru asta; îl am salvat in calculator - eram curioasă de atmosfera, de cum se vede pe ecran mare.
      Ce drăguţ că am fost în acelaşi timp în parc; poate ne întâlneam. Dacă programam şi eu din timp ieşirea asta. Aşa, ideea cu IOR-ul mi-a venit pe la 7 seara.

      Ștergere
    2. Fiecare cu ritmul lui :)
      Şi eu am avut ideea să merg destul de târziu. Filmul, cât am văzut din el, nu mi s-a părut cine ştie ce, însă avea câteva cadre superbe cu Roma... plus că era în italiană :D

      Ștergere
  2. da, exista tasnitoarea aia chiar langa luciul apei :) si o tura de IOR are 3,1 km. sa mai alergi aici, e fain parcul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ups! Eu chiar nu am văzut ţâşnitoarea; dar nici nu cunosc aşa bine parcul. Parcul Tineretului îl ştiu destul de bine... acolo, pe marginea lacului, practic de loveşti de ţâşnitoare - mai ales ca are un mic defect, e mereu ceva apă împrejur.

      Ștergere
  3. Prietenul meu a facut sesizare la Piedone acum vreo doua saptamani si ieri seara cand am alergat in Parcul Tineretului am avut surpriza sa vedem toata portiunea din jurul lacului luminata ....Bravo lui se pare ca chiar tine cont de doleantele noastre. In sfarsit avem si noi drumul cat de cat luminat :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Scuze pentru raspunsul intarziat, dar sunt un pic plecata din Bucuresti si abia acum am deschis calculatorul.
    Ce veste buna! Abia astept sa vad cum arata parcul la intoarcere; mai ales ca se intuneca destul de devreme acum.
    E ceva ca dom' primar - sau cine o mai fi pe acolo - tine cont de sesizari...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am alergat in IOR din lipsa de variante timp de 2 ani dimineața considerand prea mare agitația in partea a doua a zilei. Nu am fost prea incantata.
    Am revenit cu chiria in zona in care am crescut si alerg (cu draga inima) in Cișmigiu din nou, parculet pe care picioarele il cunosc si in somn, fie doar in jurul lacului, fie pe aleile exterioare. Un alt parc in care alerg cu drag este Herăstrăul ai acolo ai unde alerga in jurul lacului.
    In ambele cazuri, ma lovesc de o mână de fețe cu care îmi pot sincroniza pasul oricând.
    Pro si contra sunt destule, însă pot spune că nu recomand parcurile unde nu exista lac gen Parcul Izvor-praf mult, noxe multe (circulația din zona), plus prea putina verdeață. Greșesc?
    Un lucru ciudat la mine, nu pot bea apa in timpul efortului fizic ( alergat sau sala de forță). După este altceva, simt că-mi vine înapoi. Ciudățenie lucrul acesta? Sport constant fac de peste 16 ani si hidratarea vine după efortul fizic.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai incercat ceva parcuri pentru alergare! Eu nu am fost decat in Tineretului si in IOR (plus padurea Pustnicu) pentru o alergare de durata.
    Cat despre Cismigiu, am copilarit in parcul acela; primele poze în picioare le am de acolo, printre porumbei. In Herastrau mi-am propus sa alerg si eu, dar tot aman. Nu stiu cum sta cu iluminatul, pentru ca nu as putea ajunge decat dupa-amiaza - seara.
    Apropo de noxe, ma tot mir cand vad lumea alergand in circulatie maxima, pe trotuare (dar poate mai bine asa decat nimic).
    Apa nu beau nici eu in timpul alergarii, folosesc cismeaua mai mult pentru hidratarea mainilor, care au tendinta de a se umfla. Plus o gura mica-mica de apa.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am vazut ca sunt chestii de tipul borsetelor in care poti cara apa, eu nu am nici o problema. Eu alerg pe Faleza.(Galati) :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Între timp, am „descoperit" şi eu în IOR tâşnitoarea despre care pomenesc mai sus Andra şi... Anonim - mulţumesc, apropo, am făcut update-ul necesar!
    Cât despre apă, nu e vorba neapărat despre gura uscată, cât despre mâinile de o tonă jumate după ceva efort - mi se întâmplă şi la munte!
    Apa de la ţâşnitoare mai înmoaie mâinile şi face traseul mai... acceptabil. Oricum, mulţumesc pentru sugestie; o să mă intererez, să văd dacă suport „borseta" - mie îmi place în general libertatea...

    RăspundețiȘtergere