luni, 8 septembrie 2014

Pestera Ialomitei si imprejurimile



De astăzi, încep să vă POVESTESC despre obiectivele turistice pe care le-am vizitat eu şi Ion în concediul pe anul 2014, a cărui introducere am făcut-o acum câteva zile.


ZIUA 1 – 18 AUGUST 2014

Prima zi din concediul 2014 a început prost.
Nori ameninţători ne-au întors din drum de pe traseul către Lacul Scropoasa.

Dar să o luăm... cu începutul.

Spuneam în postarea anterioară că am revenit pe TransBucegi.
Aveam de rezolvat Peştera (Peştera Ialomiţei, adică), pe care nu am mai apucat să o vizităm din pricina grindinei celei hapsâne, la începutul lunii august.

Spre Peştera, drumul nu se face integral pe TransBucegi. La un moment dat, acesta se bifurcă spre Padina-Peştera. Trebuie să te abaţi la un moment dat pe DJ 714 – punctul de legătură este Cabana Dichiu.

O descriere mai pe larg există în articolul dedicat grindinei din Bucegi - Bucegi reloaded. De la Omu cu grindina după noi.

 




Aşadar...
Planurile s-au dat deja peste cap.
Programul trebuie refăcut rapid, căci sunt multe de văzut.

Sunt în concediu, ar trebui să las stresul – dar fără un pic de planificare ne ia gaia, pierdem timpul aiurea...

Hai la Peşteră!
Vizită pe care o aşteptam de 11 ani...!

☺Vizita la Peştera Ialomiţei făcea şi ea parte din program, DUPĂ turul Cheilor Zănoagei.

Deşi nu era nici ora patru după-amiaza, apropierea peşterii, stâncile dimprejur şi altitudinea (1600 m) ne determină să punem o hăinuţă peste tricourile pe care le îmbrăcasem la Bucureşti.
Plus că în peşteră în niciun caz nu merge doar tricoul. În nicio peşteră!

Pe traseul către cavitate (aproximativ un sfert de oră), am admirat cursul apei – râul Ialomiţa.




☺ Mai sus, pe traseul Peştera – Omu, apare maiestuoasă Cascada Obârşia Ialomiţei, pe care aţi putut-o admira de asemenea în postarea Bucegi reloaded – De la Omu cu grindina după noi, când încă era senin.

Poteca urcă, pe lângă stânci – peştera este situată pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei.

 


Eu am ştiut-o întotdeauna ca Peştera Ialomicioara, dar oficial este Peştera Ialomiţei.

Când am ajuns noi, oficial peştera era închisă, din cauza lucrărilor de reabilitare care se efectuează aici.




Chiar în buza peşterii eşti invitat la smerenie.
Aici se află Mănăstirea Ialomiţa (Mănăstirea Peştera Ialomiţei).





Ceea ce se vede azi datează din 1994 – construcţia a fost începută atunci şi finalizată doi ani mai târziu; în acest loc au mai fost construite, de-a lungul a 400 de ani, lăcaşuri de cult (ortodoxe), care au ars.
Cel mai recent incendiu fost în 1961.

Mănăstirea Ialomiţa a fost ridicată în secolul al XVI-lea, fiind ctitorită - în fapt, o bisericuţă - de Mihnea cel Rău, voievod al Ţării Româneşti (1508-1509) şi unul dintre fiii lui Vlad Ţepeş.
Legenda spune că aici s-ar fi refugiat Sfântul Andrei.
Tot legenda POVESTEŞTE că Mihnea Vodă - zis Mihnea cel Rău - s-ar fi retras în biserică în timpul unei invazii a turcilor.

Taxa neoficială pentru intrarea în peşteră se plăteşte la călugării de la Mănăstire - 8 lei.
Aceasta reprezintă principala sursă de venit a călugărilor de la Mănăstirea Ialomiţa.

UPDATE:
Peştera Ialomiţei s-a redeschis oficial în vara lui 2015.
Preţul pentru o vizită este 10 lei / adult şi 5 lei / copil.
Programul de vizitare: luni, miercuri-duminică - orele 9-18.


ÎN PEŞTERĂ

Suntem în Bucegi (Bucegii mei cei dragi!), pe Muntele Bătrâna, la 1560 m altitudine, din ceea ce scrie pe plăcuţa de la intrare.
Însă toate actele oficiale o dau ca fiind la 1660 m altitudine.


Aşa cum este prezentat pe plăcuţele scrise-pictate de la intrare - care acum zac, insignifiante, pe jos - Peştera Ialomiţei a fost cunoscută încă de acum 400-500 de ani.
Abia în 1897 au început cercetările organizate.

În „vechime”, totul era scris/pictat manual


Temperatură scăzută şi „mersul piticului”

Fiind o peşteră, temperatura e scăzută; umiditatea, în schimb, este ridicată şi mai pică din când în când o picătură de sus ☺

În unele locuri (aproape de intrare) trebuie să practici mersul piticului dacă nu vrei să iei tavanul din plin cu capul ☺

Sunt vizitabili 400 m din cei 480 m ai peşterii.

☺ Recent, au fost înlocuite punţile şi scările vechi, din lemn, cu o instalaţie nouă, modernă, mult mai accesibilă.
De asemenea, s-a lucrat şi la iluminat.

 În stânga se zăresc vechile trepte

Cobori, urci... diferenţa de nivel este de 60 m

Mai e puţin şi se termină reabilitarea!

Nu mai ţineam minte mai nimic de la ultima vizită, din 2003.
Ţin minte doar că am fost super-atentă să nu dau cu ţeasta în stâncă şi să nu alunec prea tare pe pasarele. Probabil că de aceea am fost mai puţin atentă la peisaje.

Mama zice că am mai fost la Peştera când eram copil.
Dacă din 2003 s-au estompat amintirile... darămite de acum aproape 30 de ani...
Am mai trecut pe aici în taberele şcolare, însă nu îmi amintesc de vizita în peşteră, dacă o fi existat...


GALERII, SĂLI


Prima care îţi iese în cale este grota Mihnea Vodă.
Înainte de 1924, prin această grotă curgea râul peșterii.
Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă în râul Ialomița.

Urmează
, după un pic de mers aplecat, grota (sala) Decebal şi Sfânta Maria.

În Grota Urşilor (cea mai mare din peşteră) au fost descoperite oseminte şi schelete de urşi de cavernă, de genul celor care populau celebra Peşteră a Urşilor.
Următoarea pe listă este Sala La Răspântie și Sala Urșilor - sau Sala Mare, numită aşa fiindcă are cele mai mari dimensiuni din Peștera Ialomiţei - 72 de metri lungime, 35 de metri lățime și 25 de metri înălțime. 
 „Leul”, i-am zis eu 
Din Sala Urșilor se deschide o galerie de doi metri înălțime, Fundul Peșterii, unde cândva existau numeroși stâlpi ce legau bolta de sol.
Ajungi şi în Galeria Apelor, pe care o străbaţi până la Altar, unde se varsă apele din peşteră – pârâul Peşterii. 


Altar-ul reprezintă CAPĂTUL ZONEI VIZITABILE în Peştera Ialomiţei.
Ne aflăm la 200 m în adâncul peşterii; piatra de mai jos este numită Piatra Altarului - aici, sihaştrii săvârşeau cele sfinte.



Alte imagini din Peştera Ialomiţei

















Am lăsat pentru final spectacolul din Peşteră
*fotografiile NU sunt modificate în Photoshop!





La ieşirea din peşteră




Vrei să mergi şi tu la Peştera Ialomiţei?

În mare, căile de acces la Peştera Ialomiţei sunt:

Din Sinaia, pe TransBucegi, apoi pe DJ 714.

Telecabina de la Babele – trebuie să vă informaţi asupra orarului !!!; n-am mai fost de mult cu ea, dar am citit că nu circulă constant.
Dar, dacă tot sunteţi în zona Babele, coborârea cu piciorul până la Peştera durează aproximativ o oră şi jumătate, aşa cum am spus şi aici
În sens invers, se parcurg până la două ore.


MÂNCARE!!!

La plecarea din Peşteră, ne era o foame de lup - că tot e zona urşilor pe aici...
Nu mâncasem decât un baton micuţ de ciocolată de la Bucureşti încoace.

Bineînţeles, teama de urs ne-a pândit prin pădure între Peştera şi PADINA (cam de 20 minute), zonă renumită pentru vizitele lui Moş Martin.
Noroc că am achiziţionat din timp un fluier... şi am mai tras ţignale din el...
Cred că exagerăm cu frica asta în sân, mai ales în timpul zilei... dar, de... întâlnirea cu ursul de acum nouă ani este încă vie.

La ora 5, o fi el soare, dar s-a lăsat frigul bine – trebuie să îmi setez organismul pentru 1600 m!


Am înghiţit pe nerăsuflate o ciorbă de perişoare foarte bună la Cabana Padina (1509 m altitudine).

Dacă vreţi să vă faceţi aprovizionarea la Padina, aveţi la dispoziţie un magazin mixt ☺


La cazare am ajuns la 8 şi ne-am înfruptat fiecare cu un păstrăv cu mămăliguţă.
Şi am adormit aproape instantaneu – aerul de munte a avut întotdeauna efect curativ asupra mea – eu, care mai sufăr de insomnii...

A doua zi, n-am mai ratat Cheile Zănoagei şi Lacul Scropoasa.
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

6 comentarii:

  1. Magazinul mixt face toti banii :) Are si congelator pentru inghetata!
    Ma bucura faptul ca s-au gandit si romanii sa amenajeze Pestera Ialomicioara (tot sub acest nume o cunosc si eu, de mic copil), era o adevarat aventura sa te avanti in interior. De curand (august 2014) am vizitat doua pesteri uriase din Slovenia, Pestera Postojna si Pestera Skocjan (ultima aflata sub tutela UNESCO) si chiar ma intrebam cand vom avea si noi buna organizare si amenajarile de acolo...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai erau cate ceva de facut in pestera; de aceea era si inchisa oficial.
      Uau, ce „pofta" imi faceti de Slovenia! De cand tot zicem sa mergem si noi acolo...! Sa avem o masina la dispozitie si numai stam pe ganduri!

      Ștergere
  2. wow.... superba drumetie! cate minunatii am vazut!
    si eu stiam pestera tot sub numele de Peştera Ialomicioarei :) Am fost acum... nici nu mai stiu cati 100 de ani! Nu earu lumini asa moderne :) Frumoase toate peisajele, vai ce dor imi e de munte! Cat de frumos ai cuprins manastirea in imagine! Cascadele de pe Ialomicioara si peretii pesterii! dar cea mai frumoasa fotografie este parca cea cu Vârful Omu! cata impozanta!
    Minunat, multumim pentru gura de aer curat si hrana de suflet! :)
    In continuare, o saptamâna cât mai placuta sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru aprecieri!
      Luminile colorate sunt doar intr-o mica zona a pesterii; mai era de lucru un pic la instalatia de iluminat... da, cea modernă! Totul este de data recenta - nu stiu daca anul trecut pestera arata asa.
      La Omu am urcat, chiar de la Pestera, la inceputul lui august si ne-a prins o grindina...
      Saptamana frumoasa si tie!
      P.S. Ma ung pe suflet comentariile tale!

      Ștergere
  3. Mulţumesc la fel! Abia aştept să mai plec la munte - sper să ne iasă weekend-ul viitor!

    RăspundețiȘtergere