Cărţile anului 2014

Am ajuns la a patra retrospectivă pe 2014 – primele au fost dedicate gimnasticii româneşti şi Larisei Iordache (sportului), cea de-a doua a avut ca subiect serialele, apoi v-am POVESTIT despre câteva filme numa’ bune pentru vacanţă.

În 2014 nu mă pot lăuda cu un morman de cărţi. Nu mi-am propus să citesc X cărţi şi să alerg după ţintă.

Mi-am propus, aşa cum îmi propun cu toate – că e film, carte, serial -, SĂ SIMT.

Repet, nu sunt multe cărţi. Unele sunt bestsellere, altele nu...

Pe majoritatea le-am citit în metrou, în drumul spre şi dinspre serviciu, două bucăţi zilnice a câte 20 de minute.

Unele cărţi au fost de relaxare totală (vezi Nicholas Sparks), altele profunde, altele – lecţii de viaţă în cel mai adevărat sens.

Mă refer aici la No Impact Man şi Cerere în călătorie.

Pe scurt, protagoniştii şi-au împins existenţele la limită, de bunăvoie. Au constatat că sunt mai fericiţi cu mai puţin spre deloc, în cel de-al doilea caz. Cuvintele nu îmi ajung să descriu cu ce sentimente frumoase am închis paginile fiecăreia dintre aceste două cărţi.

Cărţi cărora nu le-am dedicat un material special în 2014

☺ Fantoma de la Operă – Gaston Leroux

În fiecare an, încerc să citesc măcar o carte clasică.

Dacă anul trecut, a fost reîntâlnirea cu La est de Eden, în 2014 clasicul a purtat numele Fantoma de la Operă. În premieră.

FRANCEZUL Gaston Leroux (1868-1927) este un autor cu multe titluri în palmares, dar aceasta este singura lui carte cunoscută.

Fantoma de la Opera cartea

Prima dată, Fantoma de la Operă a fost un serial, între 1909 şi 1910, în ziarul „Le Gaulois” (preluat de „Le Figaro” în 1929).

În volum a fost publicată în 1910.

Romanul este parţial inspirat de evenimentele istorice care au avut loc la Opera din Paris în secolul al XIX-lea.

Fantoma de la Operă jonglează cu geniul, obsesia şi dragostea.

Erik trăieşte în subsolurile Operei din Paris. Într-o zi, aude vocea Christine Daaé. El devine obsedat de tânără, o răpeşte şi îşi propune să o transforme într-o divă.

Christine tocmai îşi reîntâlnise prietenul din copilărie, pe Raoul.

„Ce să cred? Unde se termină realul, unde începe fantasticul? Ce-a văzut ea? Ce-a crezut că vede?" (pagina 227)

Fantoma de la Opera filmul

The Phantom of the Opera (2004) este o adaptare a muzicalului din 1986 al lui Andrew Lloyd Webber.

Distribuţia principală este alcătuită din Emmy Rossum (Shameless) - care avea 16 ani la data filmărilor -, Gerard Butler şi Patrick Wilson.

Regia îi aparţine lui Joel Schumacher, iar filmul a fost de trei ori nominalizat la Oscar: pentru două categorii tehnice şi pentru muzica lui Andrew Lloyd Webber.

În ceea ce priveşte Globul de Aur, au fost nominalizări pentru Emmy Rossum, film (secţiunea Muzical/Comedie) şi cântec original.

☺ În prezentarea scenică originală din 1986, rolul Christine i-a revenit englezoiacei Sarah Brightman, la vremea aceea soţia lui Andrew Lloyd Webber, care a scris partitura special pentru ea. Brightman a jucat în Londra şi pe Broadway în alte versiuni ale Fantomei de la Operă.

☺ Pentru The Phantom of the Opera 2004, Andrew Lloyd Webber a compus 15 minute de muzică nouă faţă de producţia din 1986.

Scenariul filmului a fost scris, în sudul FRANŢEI, în 1989, de Joel Schumacher şi Andrew Lloyd Webber.

☺ Nici Gerard Butler, nici Emmy Rossum nu vizionaseră muzicalul original înanite de a primi rolurile principale.

☺ Unul dintre cei care şi-au dorit rolul Fantomei a fost Michael Jackson. Artistul era foarte interesat de teatrul muzical şi era un mare fan al adaptării scenice a lui Andrew Lloyd Webber.

☺ Candelabrul din The Phantom of the Opera 2004 cântăreşte 2,2 tone, a costat 1,3 milioane de dolari şi a fost opera celor de la Swarovski. Candelabrul a beneficiat de o... dublură în scenele considerate de risc!

Desigur, Fantoma de la Operă cartea a cunoscut numeroase alte ecranizări şi puneri în scenă. Aveţi aici toate adaptările de-a lungul timpului, începând din 1916.

☺ Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj – Haruki Murakami

O s-o spun direct: Pentru mine, acest Tsukuru a fost o dezamăgire – având în vedere aşteptările pe care le am de la cel mai iubit scriitor al meu.

M-a impresionat mereu stilul direct (prin care transmite o mulţime de mesaje), lumea real-imaginară, personajele - singuratice, anoste la început (inclusiv pe plan psihologic), dar atât de complexe ulterior.

Tsukuru Tazaki este şi el, la 36 de ani, un personaj banal. Însă nu reuşeşte să-şi depăşească banalul... din păcate.

Pe scurt, îl urmărim pe Tsukuru în anii de liceu şi în prezent, marcat de respingerea din grupul de cinci prieteni din care făcea parte. Motivul nu-i este nici astăzi cunoscut; iar, ca să meargă mai departe în viaţă şi să fie fericit, să poată continua în tihnă relaţia sentimentală pe care o are acum, trebuie SĂ AFLE ce s-a petrecut atunci.

Fără culoare vine din faptul că era singurul din gaşcă în numele căruia nu se regăsea o culoare anume: fetele erau Neagra şi Dalba, băieţii – Albastru şi Roşu. Tsukuru ajunge să se asemene cu un vas fără conţinut - un mare gol interior.

Tsukuru, proiectant de gări, îşi ia concediu şi face câte o vizită la trei din cei patru; revizitându-şi trecutul, să poate înainta prin viitor.

☺ Madame Mallory şi micul bucătar indian – Richard C. Morais

La pomul lăudat...

Se prea poate să fi avut eu prea mari aşteptări - din prezentarea de pe copertă, din marketing-ul din jurul cărţii, din filmul omonim care a venit la puţin timp după lansarea Madame Mallory şi micul bucătar indian în România.

Uau! Aromele şi ingredienteşe bucătăriei franţuzeşti şi indiene; comparaţia cu Ratatouille; un jurnalist pe teme financiare, fost la „Forbes”, care scrie o carte cu muuultă mâncare, devenită bestseller; ce iese din rivalitatea dintre doi pasionaţi de gastronomie de vârste şi culturi diferite; pitorescul peisajelor indiene şi franceze (la poalele munţilor!) o poveste de dragoste; din nou mâncare - sunt gurmandă, v-am mai spus... Uau!

Bufffff! Şi dezumflarea...! 

Madame Mallory şi micul bucătar indian nu a ajuns la sufletul meu. E rece acolo unde trebuia să fie fierbinte.

Cartea în sine nu este plictisitoare, nu duce lipsă de acţiune, se întinde pe vreo 30 de ani, pornind din India şi ajungând în Franţa.

Ce mi-a făcut... ochii mari... de plăcere: reţetele!

Încă o bilă albă în privinţa documentării despre ingrediente, mâncare şi modul de fucţionare şi cotare a restaurantelor de cel mai înalt nivel.

ECRANIZAREA Madame Mallory şi micul bucătar indian („The Hundred-Foot Journey/Război în bucătărie”), pe care nu am văzut-o încă, a fost lăudată, dar şi criticată pentru lipsa naturaleţii şi a coeziunii.

Nu ştiu cum e, însă regizor e Lasse Hallström (Chocolat/Ciocolată cu dragoste, 2000), printre producători numărându-se Steven Spielberg şi Oprah Winfrey.

Helen Mirren are, pentru interpretarea din film, o nominalizare la Globul de Aur 2015, la categoria Muzical/Comedie.

☺ Şi dacă aş mai trăi o dată - Marc Levy

☺ Mai puternic decât frica - Marc Levy

Poveşti reale – furtul copiilor din China şi Argentina plus lupta pentru bogăţiile zonei arctice

Ambele îl au ca personaj principal pe jurnalistul Andrew Stilman de la „New York Times”.

Marc Levy ne-a obişnuit să fie romantic într-o combinaţie perfectă cu o lume fantastică. Vă amintiţi filmul Just Like Heaven, 2005, cu Reese Whiterspoon? Şi dacă e adevărat... se numeşte romanul de debut (din anul 1999) al fostului arhitect.

În cele două cărţi de mai sus, francezul Levy nu abandonează latura romantic-fantastică, o lasă doar într-un plan cât se poate de secund şi aduce în prim-plan probleme socio-politice. Se apropie de cărţile poliţiste/de suspans autentice.

După o introducere în care îi cade cu tronc o necunoscută, Andrew Stilman face, în Şi dacă aş mai trăi o dată, o investigaţie asupra dispariţiei a mii de copii în Argentina în anii ’70, în timpul dictaturii lui Jorge Rafael Videla, şi a implicaţiilor pe care acest fapt le-a avut asupra orfanilor.

Cei care se opuneau regimului erau executaţi, iar copiii – plasaţi în familiile bune.

Şi dacă aş mai trăi o dată face şi o (scurtă) analiză asupra furtului copiilor din China contemporană.

Mai puternic decât frica începe cu o ascensiune pe Mont Blanc. „Muntele n-are prieteni, oricine îi e intrus; atunci când îţi închide uşile, trebuie să i te supui fără crâcnire.” (pagina 11)

Acţiunea se învârte în jurul luptei geo-politice pentru resursele din zona arctică şi încheie - în ultimele pagini - povestea lui Andrew cu Valerie, din prima carte.

☺ Citind Lolita în Teheran - Azar Nafisi (pasaje)

Având ca subtitlu „Memorii despre cărţi”, aceasta este relatarea evenimentelor trăite de autoare în anii ‘90, pe când locuia în Teheran.

Azar Nafisi tocmai şi-a dat demisia dintr-un post de profesor universitar. Îndeplinindu-şi un vis mai vechi, femeia invită şapte dintre cele mai bune studente ale sale - cărora li se alătură „un student mai insistent”. În fiecare joi dimineaţă, grupul se aduna clandestin în casa profesoarei pentru a discuta pe marginea marilor opere ale literaturii universale, inclusiv „Madame Bovary” şi „Lolita” a lui Nabokov.

Fiecare parte a cărţii, care cuprinde 26 de capitole se intitulează, sugestiv, „Lolita”, „Gatsby”, „James” (de la Henry James) şi „Austen” (de la Jane Austen).

Bestseller-ul internaţional Citind Lolita în Teheran amestecă literatura cu istoria Iranului acelor ani.

☺ Părinţii lui Azar Nafisi (născută în 1955) s-au bucurat de notorietate în Iran: tatăl ei a fost primar în Teheran, iar mama – una dintre primele femei alese în Parlamentul ţării.

Azar Nafisi a studiat în Oklahoma, a predat literatură engleză în Teheran, apoi a revenit în SUA în 1997, unde a devenit cetăţean cu drepturi depline şi unde trăieşte în prezent.

☺ Şi munţi au ecou – Khaled Hosseini

Medicul născut în Afganistan reia aici temele din Vânătorii de zmeie şi Splendida cetate a celor o mie de sori.

Şi munţii au ecou oferă mai multe personaje, mai multe planuri, mai multe ţări - toate au legătură cu Afganistanul.

Poveştile, întinse pe o perioadă de 50 de ani, sunt unite de cei doi fraţi, Abdullah şi Pari, despărţiţi atunci când erau mici copii.

Poveştile - care se întrepătrund şi sunt narate de fiecare dată de un alt personaj - sunt triste, dar în fiecare, de pe fiecare continent, se ascunde, pe undeva, un licăr de speranţă, de fiecare dată.

Hosseini te învăluie în Şi munţii au ecou în aceeaşi magie ca în primele două cărţi ale lui, asta fără a sări graniţa fantasticului – poate doar în povestea-fabulă din debutul cărţii.

Nu se poate să nu rămâi atins de un personaj, de un eveniment... Eu una m-am simţit mai puţin atinsă ca la Vânătorii de zmeie şi Splendida cetate...; însă, la fel ca şi la Murakami întrucâtva (vezi mai sus), a fi mai puţin atins de o carte a lui Hosseini nu e un lucru mărunt, având în vedere calitatea.

☺ Cină cu Anna Karenina – Gloria Goldreich

Din dragoste pentru cărţi

Nu este o carte din care să-mi fi rămas prea mult(e).

Nu a fost o lectură rea, pe moment, pentru că a avut legătură cu subiectul cărţi.

Sunt şase femei (dintre care două surori) îndrăgostite de literatură, care dezbat într-un club diverse cărţi pe care şi le propun ca temă. Ele se întâlnesc în casa câte uneia dintre ele, iar astfel aflăm POVESTEA fiecăreia.

Cărţile dezbătute au legătură cu viaţa uneia sau mai multor personaje din Cină cu Anna Karenina, în fiecare scriere se regăseşte o temă prezentă în existenţa protagonistelor:

„Anna Karenina” de Lev Tolstoi, „Madame Bovary” de Gustav Flaubert, „Reciful” de Edith Warton (eu nu pot uita de la această autoare tulburătorul roman „Ethan Frome”); două volume de Shirley Jackson, „Citind Lolita în Teheran” – vezi mai jos, „Lolita” a lui Vladimir Nabukov, două scrieri ale Sylviei Plath şi file din jurnalul acesteia; „Micuțele doamne” de Louise May Alcott.

☺ Sora Carrie – Theodore Dreiser

Nu ştiu ce e mai cunoscut de data aceasta – cartea sau filmul cu Laurence Olivier, Carrie (1952).

☺ O altă ecranizare cunoscută bazată pe o carte a lui Theodore Dreiser (1871-1945), O tragedie americană, este clasicul A Place in the Sun (citiţi aici despre el), care îi are în distribuţie pe Elizabeth Taylor şi Montgomery Clift şi a fost răsplătit cu Oscaruri la greu.

Sora Carrie, primul roman al lui Theodore Dreiser (apărut la 1900), aduce şi el în discuţie diferenţa dintre clasele sociale, numai că – spre deosebire de A Place in The Sun/O tragedie americană – rolurile se inversează, personajul feminin fiind cel care îşi depăşeşte condiţia modestă.

Carrie are 18 ani şi pleacă la Chicago, la sora ei. Tânăra vrea să muncească în metropolă şi eventual să-şi întâlnească marea iubire.

În drumul spre Chicago, Carrie cunoaşte un bărbat. Se mută împreună cu el după ce îl revede în oraş. Fata constată că nu e chiar... ce îşi dorea ea. Jucând într-o piesă de teatru pentru amatori, ajunge să se îndrăgostească de căsătoritul George, un om important în lumea spectacolelor.

Sora Carrie are de aici destulă intrigă şi destule întorsături de situaţie pentru a nu plictisi.

☺ Olive Kitteridge – Elizabeth Strout (pasaje, într-o noapte de insomnie)

Cartea o are în centru pe Olive Kitteridge, o profesoară de matematică pensionară, care trăieşte într-un orăşel. Prin intermediul ei, sunt prezentate vieţile altor locuitori de acolo, înrudiţi sau nu cu ea.

Primele pagini (cam 100 din 317) m-au captivat, apoi... n-am mai avut răbdare. Am răsfoit-o până la final.

Asta a fost reacţia mea, nu înseamnă că Olive Kitteridge este o carte proastă, din contră! – a fost chiar răsplătită cu Premiul Pulitzer pe 2009!

Capitolul final - puterea miraculoasă a celei de-a doua şanse - l-am parcurs integral.

Capitolele nu se leagă neapărat între ele, sunt secvenţe din viaţa eroinei; cele 13 povestiri se pot lectura şi separat odată ce te familiarizezi cu personajele care alcătuiesc scheletul.

Romanul Olive Kitteridge a fost transpus recent de HBO într-o miniserie, cu Frances McDormand, Richard Jenkins (Six Feet Under), Bill Murray şi Zoe Kazan, printre alţii.

Seria HBO are trei nominalizări la Globul de Aur 2015.

☺ Vieţi secrete – Tatiana de Rosnay

Autoarea succesului Se numea Sarah (ecranizat - Elle s’appelait Sarah, 2010, cu Kristin Scott Thomas în rolul titular) se află la a doua prezenţă pe piaţa de carte din România.

Vieţi secrete, bestseller „New York Times”, este un roman... de familie şi despre relaţiile dintre membrii ei.

Antoine nu are nimic special. Se confruntă cu o carieră modestă, e divorţat, a ajuns deja la vârsta mijlocie şi copiii nu-i sunt tocmai apropiaţi. Ca un cadou pentru aniversarea de 40 de ani a surorii sale, Antoine are ideea de a o duce în locurile unde au petrecut clipe de neuitat în copilărie. Locuri pe care nu le-au mai vizitat de un car de ani... De ce?

În continuare, Vieţi secrete merge pe firul trecutului, ţesut între prezent, şi scoate la iveală un secret al mamei celor doi fraţi. Cuvântul-cheie este prejudecată.

Vieţi secrete este scris frumos, curat şi, dacă-mi permiteţi un clişeu, pune pe gânduri. Nu foarte mult, căci nu e Palatul lunii a lui Paul Auster ca să-i descoperi tot felul de înţelesuri şi dedesubturi, este doar o lectură relaxantă. Cum îmi place mie să zic, DE VACANŢĂ.

☺ Cel mai de preţ cadou – Nicholas Sparks

Din nou, o carte ecranizată.

Nicholas Sparks este cel care a lăsat literaturii romantice şi, în special, cinematografiei Jurnalul/The Notebook şi scriitorul american cu alte zece (10) cărţi aduse pe marele ecran.

Ecranizarea romanului Cel mai de preţ cadou se numeşte The Best of Me, a fost lansată în 2014 şi îi are pe afiş pe Michelle Monaghan şi James Marsden.

Amanda şi Dawson au alcătuit un cuplu de vis în perioada liceului – în ciuda diferenţelor sociale. Cumva, cineva şi ceva intervine şi fiecare îşi vede de viaţa lui. Moartea unei cunoştinţe comune, de care au fost amândoi foarte apropiaţi, îi determină să se reîntâlnească 20 de ani mai târziu.

Cărţi despre care am scris în 2014

☺ Imperfecţioniştii - Tom Rachman

Despre viaţa jurnalistului în particular - şi un pic la locul de muncă :)

☺ Hoţul de cărţi - Markus Zusak

Am citit cartea aceasta înainte ca toată lumea să înceapă să vorbească despre ea.

Cartea este narată de... Moarte. Cărţile (şi scrisul) o ajută pe Liesel să supravieţuiscă ororilor războiului.

☺ Înainte să adorm - S.J. Watson

Nu rataţi, în completare, ecranizarea acestei cărţi, cu Colin Firth şi Nicole Kidman în rolurile principale.

☺ Cerere în călătorie. 6.000 km pe jos până la Ierusalim, fără niciun ban

☺ Cartea asta îţi va salva viaţa – A.M. Homes

☺ Colin Beavan - No Impact Man

Ce se întâmplă când, în mijlocul New York-ului, un bărbat îşi propune ca el şi familia lui (inclusiv un copil mic) să trăiască timp de un an fără a afecta deloc mediul?

☺ Visul lui Joy – Lisa See

„Visul lui Joy” am văzut-o, în primul rând, ca pe o carte despre ceea ce a însemnat comunismul în China sfârşitului anilor '50 - începutul anilor '60. În nebunia Marelui Salt Înainte imaginat de Mao.

☺ „M-am născut într-o zi albastră” - Povestea din interior a unui savant autist

☺ Fetiţa care nu zâmbea niciodată - Lola Lafon. Despre Nadia Comăneci şi România dinainte de 1989

☺ Clipa – Douglas Kennedy. Între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est, în Războiul Rece 

☺ Farmecul discret al vieţii conjugale - Douglas Kennedy

☺ Cinci zile - Douglas Kennedy

Relaţia şi consecinţele acesteia dintre doi oameni căsătoriţi – fiecare cu altcineva.

☺ Paul Auster - Palatul lunii

Povestea a trei generaţii, pornind de la şi având în centru generaţia cea mai tânără şi mai necoaptă, Marco Stanley (M.S.) Fogg.

„Fiecare generație repetă greșelile generației anterioare.”

☺ Am mai scris în 2014 un (alt) grupaj dedicat lui Douglas Kennedy – 4 cărţi, Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe

☺ De asemenea, un grupaj în două părţi despre scriitorul şi scenaristul englez NICK HORNBY.

În prima parte: Turnul sinucigaşilor/A Long Way Down; Ferbra stadioanelor/Fever Pitch.

În partea a doua: Totul despre băieţi/About a Boy; High Fidelity; An Education; Cum să fii bun

Articole generaliste despre cărţi în 2014

☺ Poveşti despre cărţi

☺ Cărţi 2013 – Topul meu

☺ Material cu accent pe Isabel Allende şi Haruki Murakami

Alte retrospective 2014

☺ Gimnastica românească în 2014, alergare şi plimbare

☺ Top seriale 2014

☺ Trei filme de vacanţă