Pentru că, din lipsa unor articole complete pe
2014, nu voi face o retrospectivă a CĂLĂTORIILOR, aşa cum am procedat pentru
SPORT, SERIALE, FILME şi CĂRŢI (vezi mai jos),
în această ordine, vă ofer un dar,
ca de Adio, 2014!.
Este un album - şi câteva cuvinte ☺ - cu şi despre
cea mai frumoasă zonă din România pe care am vizitat-o anul acesta eu şi Ion.
Şi pentru că nu am mai scris din octombrie despre concediul
2014, mă simt datoare să vă reamintesc faptul că am rămas în Piatra
Craiului, agăţaţi de La
Zaplaz.
ZIUA 6 – 23
AUGUST 2014 (sâmbătă)
Mai aveam obiceiul să-mi amintesc de 23 august ca
Ziua Naţională a României în „epoca
de tristă amintire".
Acum, abia când am început să pregătesc materialul
acesta, mi-a tresărit ceva prin memorie.
Drumeţie montană de opt ore
Fiindcă de patru zile o ţineam numai în trasee montane marcate destul de lungi,
ne-am propus ca sâmbătă să luăm o pauză.
Nu de altitudine, ci de drumuri care să se
încadreze în... ceas.
☺ Satele Măgura şi Peştera sunt situate între Munţii
Bucegi şi Munţii
Piatra Craiului.
***
În Măgura şi Peştera varianta august 2014 a fost
soare, a fost un vânt uşor de vară montană, LINIŞTE.
Dacă ar fi fost să ne luăm după draga
prognoză meteo, ar fi trebuit să ne închidem în casă.
„90% şanse de ploaie" vă spune ceva?
Ce
credeţi? A fost NUMAI soare! Cu o mică excepţie...
Amintiri de astă-vară
Când am fost prima oară în satul Măgura, în iunie
2014, nu-mi puteam scoate din minte alăturarea „România pitorească” - titlul
dat de Alexandru Vlahuţă volumului său de călătorii.
De altfel, nu m-am putut abţine şi mi-am denumit
postarea din Măgura şi împrejurimi Satul
Măgura - România cea
pitorească.
O să las în mare parte imaginile să vorbească de
la sine.
La început,
vântul a făcut pe viteazul. Doar un pic – nu ne-a stricat ziua!
Băltoacele
sunt de la răpăielile din zilele precedente
Folosiţi voi cuvinte pentru a descrie ce vedeţi
mai jos; eu nu vreau să atenuez prin „vorbe” peisajul...
Gospodărie în Măgura:
Verde
de
Măgura:
Pe aici am
luat-o în continuare
Viaţa la ţară...
Suntem sus!
Pe cărări de Măgura, către Peştera, cu brazi drept
călăuză:
Putem să rămânem aici?
Căsuţe...!
Din nou, fără cuvinte:
Cerul ne zâmbeşte! Vă rog, nu mă contraziceţi!
Căpiţa singuratică:
Trecem graniţa în satul Peştera:
Dacă priviţi atent panoul de mai jos şi munţii din
zare, puteţi identifica toate vârfurile, inclusiv Omu
(2.507 m altitudine)!
*Faceţi click şi daţi poza la mărime maximă.
Greu la
deal! La 68 de ani
La
un moment dat, am dat să ne întoarcem - pentru că mersesem destul, mi-era foame
şi abia mai puteam fi atentă la peisaj.
Problema
e că nu ştiam pe unde să o luăm ca nu parcurgem acelaşi traseu ca la venire şi,
cumva, să o scurtăm. Dă cu GPS-ul pentru help
- a ieşit ceva, dar dădea un pic cu virgulă: mai era ceva de mers până în locul
unde trebuia să facem stânga!
Ufffff!!!
Şi iar uf!
Ca
în poveşti,
când eroul pare pierdut, ne întâlnim cu cineva care ne salvează!
Luaţi-o pe aici; e o potecă pentru localnici, ne spune o doamnă
încărcată cu două-trei sarsanale greeele, venită de la un parastas. O doamnă de
68 de ani (nu-i arăta!) pentru care traversarea constantă a dealurilor era o misiune zilnică. Casa ei este destul de
izolată.
Vedeţi punctuleţul acela roşu din FOTOGRAFIA DE DESCHIDERE? Aceea
este casa femeii!
E greu! Dar ne-am obişnuit.
Apoi
a ţinut să ne spună poveşti despre aerul curat de aici şi că nu l-ar da pentru zece Bucureşti.
L-a
blagoslovit pe Ion cu cea mai grea sacoşă şi aşa am coborât până în
apropierea Mănăstirii „Sfânta Treime" din satul Peştera.
Observaţi-o tot în FOTOGRAFIA DE DESCHIDERE, în partea stângă.
Indicatorul
de mai jos se află în satul Măgura – sper să nu încurc borcanele.
În două ore-jumătate - trei, din Măgura eşti direct în Bran, peste deal...
Hai să
tragem de Ion!
A fost nevoie de ceva muncă de convingere - asemănătoare
celei de la Piatra Mare - pentru a ne continua plimbarea după ora 17,
să nu ne zgâim la pereţi până dimineaţă.
Am propus o drumeţie suplimentară de 8 kilometri -
până la Gura Râului şi retur. Şi mi-am luat porţia de binecuvântare - nu a fost chiar pe faţă, dar orişicum...
Forţele cele rele s-au reunit şi au pus la cale o
răzbunare: cei doi kilometri până la indicatorul cu „satul Măgura", la
intrarea în Prăpăstiile
Zărneştilor (pe la Fântâna
lui Botorog), i-am parcurs într-o stare de vâjâit de urechi, aproape de
„nu mai ştiu pe ce lume mă aflu". Mi-am revenit eu pe pantele către
Măgura...
Până atunci, însă, pe când înghiţeam o ciorbă la Cabana
Gura Râului, s-a pus de o ploaie
rea, torenţială, cu fulgere, tunete - de nu se mai oprea. Cum ajungem
înapoi? Ăsta a fost începutul „răzbunării".
A durat, din fericire, doar 30 de minute. După
care am trăit cu frica re-izbucnirii ei.
Aşa îmi trebuie! ☺
De final
Din CONCEDIUL 2014 mai puteţi citi:
☺ Articol
introductiv - cu multe fotografii!
☺ Ziua
7 – Excursie la Clăbucet şi Cabana Gârbova (zona Azuga-Predeal)
RETROSPECTIVE 2014
La mulţi ani şi să ne regăsim sănătoşi în 2015!
Ioana
Frumoase satele branene,am umblat si eu ani la rand in toate anotimpurile pe coclaurile astea!Felicitari pentru postare!
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult! Peisajele sunt, într-adevăr, de vis... şi „vis" spune atât de puţin...
ȘtergereUn An Nou cu tot ce îţi doreşti!
Ioana
Acum, pentru ca ultimele ore ale anului 2014 sunt gata să treacă prin clepsidra timpului si anul 2015 este aproape să-şi deschidă primele file albe, necunoscute, trimit urari de sănătate, bucurii şi mult noroc! LA MULTI ANI!
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani!
ȘtergereIoana
Un An Nou mai frumos, mai bogat și mai plin de realizări!
RăspundețiȘtergere☆ º ♥ `•.¸.•´ ♥ º ☆ La mulți ani! ☆ º ♥ `•.¸.•´ ♥ º ☆
La mulţi ani cu sănătate şi cu tot ce e mai bun!
RăspundețiȘtergereIoana
Blogul tau e ca o gura de aer! Asa ca te-am nominalizat la The Very Inspiring Blogger Award http://aboutwomenandnotonly.blogspot.ro/2014/12/tags-very-inspiring-blogger-award.html.
RăspundețiȘtergereAbia acum am reusit sa anunt, scuze.
Petrecere frumoasa si un nou an cu tot ce va trebuie! Calatorii faine, sanatate! te pup
La multi ani!
Multumesc!!!
RăspundețiȘtergereUn an nou cu de toate, dar în primul rând sănătos!
Ioana
Nu este prima dată când am parte de o mică drumeție, virtuală, firește, citind articole bine scrise, cu un stil amuzant, cu multe fotografii grozave! Îți mulțumesc pentru asta, îți doresc un început de an pe palcul tău și (evident, tradiționalul) la mulți ani! :)
RăspundețiȘtergereGigi :)
Mulţumesc încă o dată pentru aprecieri!
RăspundețiȘtergereMă bucur că v-am putut transporta într-o altă lume, chiar şi din faţa calculatorului!
Zona Moieciu este una dintre bijuteriile României şi mi-e tare dragă...!
La mulţi ani 2015, cu sănătate şi tot ce mai bun!
Ioana
Un An Nou 2015 mai bun decat 2014! La multi ani! :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru urări, Cristi! Să ai un an 2015 aşa cum îţi doreşti tu!
RăspundețiȘtergereIoana
Impresionante povesti iar fotografiile sunt minunate.Sa ai un an 2015 asa cum ai nevoie!
RăspundețiȘtergereMulţumesc din suflet pentru aprecieri şi pentru urări!
RăspundețiȘtergereSă aveţi tot ceea ce vă doriţi (şi se poate) în 2015!
Bună seara şi LA MULŢI ANI liniştiţi !
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani şi un 2015 cât mai senin!
RăspundețiȘtergereIoana
Va recomand sa abordati traseul pornind de la Camping Zanoaga-Cheile Zanoagei-Lacul Scropoasa - Cascada 7 Izvoare si sa reveniti la Camping Zanoaga. Drumul pt auto de la Dichiu la Cascada 7 Izvoare nu este recomandat pt autoturism, este drum forestier, plin de hartoape, dificil pe o lunga portiune. Cheile si cascada merita vazute.
RăspundețiȘtergereAici este prezentată o altă zonă a României - ce-i drept, destul de apropiată de Padina-Zănoaga :)
ȘtergereTraseul despre care vorbiţi mai sus îl găsiţi povestit aici:
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/09/bucegi-x-3-cheile-zanoagei-lacul.html
Da, asa este, am selectat eronat traseul. Am vizionat traseul despre Cheile Zanoagei, la adresa data de dv., si acolo am vrut sa inserez comentariul. Multumesc.
ȘtergereCu plăcere! :)
Ștergere