...Nu, nu de la gerul de afară.
Stai în casă, la căldurică, dai drumul la filmul Nightcrawler
şi nu te mai opreşti să (te) întrebi: În
ce lume trăim?
Mie una asta mi s-a întâmplat.
Nightcrawler m-a tăiat puternic în suflet şi m-a făcut, a suta-milioana oară, să
nu-mi pară rău că ocolesc
televizorul în mare parte din timp – mai ales ştirile. Ştirile
comerciale de azi.
Cât mai multă moarte, muzică răscolitoare, crime,
incendii, un ton cât mai... mortuar – un TOT cât mai SPECTACULOS. Să facă audienţă!
Spectacolul uman împins undeva, într-un loc pe care nu-mi doresc să îl frecventez
decât dacă voi fi obligată cu... satârul.
Sunt jurnalişti
(ca în Nightcrawler) care călcă pe cadavre, chiar şi la propriu,
pentru a-şi face meseria.
De ce? Ca să vadă „lumea interesată” cum şi-a dat
ăla ultima suflare, să pună camera cât mai aproape de suferinţa ultimei
respiraţii, să înregistreze ultimele vorbe ale victimei.
Să fie primii. Să aibă exclusivitate supra
sângelui.
Să intre cu picioarele în vieţile oamenilor.
Nu e prima
oară când simt nevoia să scot din mine revolta asupra lumii în care trăim,
mecanizată, superficială şi tot mai lipsită de emoţie şi sentiment, care
socializează în mare parte din faţa calculatorului.
Lumea în care nu mai ştii în ce să crezi, pentru
că toată lumea vrea să pară... perfectă, zâmbeşte fals şi spune lucruri pe care
vrei să le auzi.
Lumea avidă
după senzaţional, după vieţile altora.
Ca să n-o mai iau atâta pe lângă, citiţi, dacă vă interesează, articolul Pasiuni
versus iritări – unde am spus mai multe.
☺ Acum câteva luni, v-am prezentat cartea No
Impact Man. Omul, Colin Beavan, a pus bazele unui proiect extraordinar.
Dar ce îl preocupa pe reporterul (BBC): „Ascultătorii
noştri ar vrea să afle ce ai
folosit în loc de hârtie igienică.” Răspunsul? „În mod clar nu vreau să discut la radio ce fac eu la toaletă şi sunt
convins că ascultătorii tăi sunt jenaţi de faptul că insişti atât de mult pe acest
subiect. Oare mama ta ar fi mândră te
tine că pui cuiva o întrebare atât de personală şi de stânjenitaore în
auzul a milioane de oameni? Fiindcă sunt
sigur că mama mea nu ar fi mândră de mine dacă ţi-aş răspunde.” (pagina
300)
*Totul are legătură cu intruziunea în vieţile
oamenilor... cu a arăta cât mai mult din vieţile/morţile oamenilor.
POVESTEA Nightcrawler
S-au scris până acum o groază de recenzii ale Nightcrawler.
Nu o să vin eu cu ceva nou, în mod evident – o să
încerc să mă axez pe povestea
din spatele poveştii.
Un hoţ mărunt, Lou Bloom (Jake
Gyllenhaal) vede o oportunitate de a se lansa în lumea jurnalismului independent.
Noapte adâncă în Los Angeles, interceptarea
semnalului radio al poliţiei, o maşină rapidă, o cameră de luat vederi,
accidente, incendii, asasinate, orice incident care merită. Să fie primul la locul faptei. Să filmeze cât mai aproape
de acţiune. EXCLUSIVITATEA e cea mai... vânată.
Cadre cât mai spectaculoase înseamnă cât mai mulţi
bani pentru el!
Suspansul e permanent în Nightcrawler, în ciuda
calmului afişat de protagononist, Lou Bloom.
Nightcrawler nu se concentrează pe un singur caz, pe o singură anchetă decât spre final.
Unde îl duce pe Lou Bloom obsesia exclusivităţii
şi obsesia banilor?
Pe Lou Bloom nu îl deranjează câtuşi de puţin singurătatea vieţii pe care o trăieşte
în afara profesiei; se bucură de
singurătate şi de treburile casnice pe care trebuie să le facă.
☺ În roluri secundare apar Rene Ruso şi Bill
Paxton.
Rene Ruso este, de aproape 23 de
ani, SOŢIA REGIZORULUI Nightcrawler, Dan Gilroy. Acesta,
cunoscut în calitate de scenarist (The Bourne Legacy/Moştenirea lui Bourne,
2012), îşi face cu Nightcrawler debutul în calitate de regizor.
Însă nu „uită” să semneze şi regia filmului.
Câteva cuvinte/trăiri/stări care
mi-au trecut prin minte la derularea Nightcrawler:
Bani. manipulare. Şantaj.
Goana după senzaţional şi incredibil.
(Vă amintiţi de articolul meu Şoc
şi groază la alergare, care s-a citit foarte bine la vremea lui?)
Ipocrizie.
Insensibilitate.
PREMII
Jake Gyllenhaal are momentan, pentru
rolul din Nightcrawler, câte o
nominalizare la Globul de Aur (premiile se înmânează pe 11 ianuarie) şi una la
Screen Actors Guild Awards - pe 25 ianuarie se vor cunoaşte laureaţii.
Nominalizările la Oscaruri se anunţă pe 15 ianuarie
– teoretic, Nightcrawler nu ar avea cum să rateze prezenţa pe liste a lui Jake
Gyllenhaal şi pentru scenariu
original.
Update 15 ianuarie: Nightcrawler a primit o nominalizare la Oscar - pentru scenariu original, aşa cum anticipam.
Specialişii consideră că Jake Gyllenhaal a fost unul dintre marii nedreptăţiti atunci când au fost făcute publice nominalizările la Oscar 2015.
Update 15 ianuarie: Nightcrawler a primit o nominalizare la Oscar - pentru scenariu original, aşa cum anticipam.
Specialişii consideră că Jake Gyllenhaal a fost unul dintre marii nedreptăţiti atunci când au fost făcute publice nominalizările la Oscar 2015.
TRIVIA/FAPT
DIVERS
☺ Jake Gyllenhaal a vrut, din proprie
iniţiativă, să slăbească 9 kilograme pentru rol. El şi-a văzut personajul ca pe
un „coiot flămând”.
Gyllenhaal
nu s-a înfometat, ci a practicat tot felul de exerciţii fizice - inclusiv alergarea
- în fiecare zi, inclusiv pe platourile de filmare.
☺ Jake Gyllenhaal şi-a intrat atât de
bine în rol, încât, atunci personajul lui vorbea cu sine (cu voce tare), în
faţa unei oglinzi, a lovit puternic în aceasta.
Oglinda
s-a spart, iar Gyllenhaal a mers la spital, unde a fost oblojit cu câteva copci. Imediat ce a ieşit de acolo, s-a întors pe
platourile de filmare.
☺
Asemănător eroului din Donnie Darko (2001), pe care l-a
interpretat tot el, Jake Gyllenhaal clipeşte rar în Nightcrawler.
☺ Riz
Ahmend, care este în Nightcrawler
partenerul personajului lui Jake Gyllenhaal, a mers împreună cu
adevăraţii „vânători de noapte” din Los
Angeles pentru a-şi pregăti rolul.
Am notat recomandarea ta, pare interesant filmul!
RăspundețiȘtergereÎn legătură cu știrile, canalele la care faci referire au reușit „să-și educe” publicul astfel încât să fie absorbite mizeriile pompate de ei zilnic!
Din păcate, toate emisiunile de ştiri de la noi au în repertoriu două-trei chestiuni din categoria „senzaţional", „incredibil", de „groază". Eu una, aşa cum spuneam mai sus, am renunţat de ceva timp să urmăresc ştirile, televizorul în general (cu mici-mici excepţii).
RăspundețiȘtergereAsta e şi, din nefericire, lumea se îndreaptă spre facil şi, în loc să trăiască propria viaţă, stă şi se holbează în grădina altora - în general vedete de carton.
Filmul rulează în cinema şi în Cluj, poate ajungeţi...!
Ioana
Chiar aveam nevoie de o astfel de lista
RăspundețiȘtergere...cred că voiai să pui comentariul ăsta altundeva, eventual la un alt articol :)
ȘtergereMulţumesc, oricum, pentru vizită!
Ioana
Privirea lui pierduta, calmul ma infiorau, cand l-am vazut la inceput mi-am spus: ce-i si cu pampalaul asta.
RăspundețiȘtergereNu ştiu cum ai simţit tu la FINAL - dar la mine a fost ca în titlu: mi-a îngheţat sângele în vine.
ȘtergereŞi am rămas cu privirea în monitor vreun minut sau mai mult, deşi priveam mai mult în gol. Îmi pare rău că nu a luat Oscarul pentru cel mai bun scenariu original.
Ioana
Despre final am scris la inceput. Acum gandind la rece, da, merita. Un alt film bun cu acest actor, dar mai usor de digerat e Southpaw.
ȘtergereN-am văzut Southpaw, dar îl trecem pe listă.
ȘtergerePe mine una „Nightcrawler" m-a impresionat teribil - cu o temă care te pune pe gânduri iar şi iar.
Bună cronicuța! ☺
RăspundețiȘtergereȘi noi am rămas muți după ce s-a terminat filmul... Încă o dată spun: păcat că Jake Gyllenhaal nu a fost nominalizat la Oscar!
Mda... politica Oscarurilor... dar premiile sunt atât de subiective şi atât de „pe interese", că nu (mai) contează decât cu ce rămâi tu, ca spectator. Cu toată robotizarea asta a lumii, tot EMOŢIA e cea mai importantă. Cel puţin pentru mine.
ȘtergereIoana
E bun filmul, te tine cu sufletul la gura, desi partea aceea cu investigatia inceputa de FBI si lasata in coada de peste nu e tocmai finalul asteptat de mine.
RăspundețiȘtergereIn rest, Jake Gyllenhall si-a intrat bine in rol, ca de obicei.
Pentru mine „Nightcrawler" a avut un mare impact emoţional.
ȘtergereCât despre ce remarci tu - cu investigaţia FBI... trebuia să fie ceva, că altfel ieşea „prea" perfect :)
Ioana