Traseu:
*Buşteni – Muchia Lungă – Vârful Grecului
– Cabana Diham – Poiana Coştilei (prin Pichetul Roşu) – Buşteni, pe Drumul
Fânului şi drumul de Gura Diham
Mă rodea un chef nebun de o plimbare la munte.
Relaxare.
Paşi lini, ochii la cerul senin şi în pământ, la
floricelele de primăvară în pădure (ghiocei!), fotografii. Aglomeraţie ioc –
adică linişte şi pace, cum se spune.
Important: toate astea într-o companie în care să
mă simt... ca acasă.
Duminică 6 martie 2016
Ocazia
perfectă: Deni tocmai postase pe Facebook traseele din săptămâna aceea: primul,
parţial pe nemarcate (Culmea Velicanu – Culmea Clincea), nu mă foarte încânta;
în schimb, al doilea s-a potrivit mănuşă.
Nu
m-am mai intersectat cu Cabana Diham de o sută de mii de ani şi două minute.
Cu
toate că am ţinut legătura, pe Deni nu l-am mai văzut de la drumeţia
către Cascada Vânturiş.
În
faţa gării ne-am nimerit perfect – eu tocmai ieşeam pe uşă, ei aterizau
în acel moment cu maşinile de la Braşov.
Constat
repede că am nimerit într-un grup unit, în care predomină cuplurile
(familiile); oamenii îşi petrec mult timp nu numai pe munte, ci şi cu ocazia
sărbătorilor – se întâlnesc în diverse alte ocazii... orăşeneşti.
Mulţumesc
pentru că m-aţi acceptat şi pe mine!
Cum şi de ce pe nemarcate
la Cabana Diham
De
ce „nemarcate” pentru un obiectiv uşor accesibil? Fiindcă e specialitatea casei,
a lui Deni. Când îţi intră ceva în sânge, nu mai scapi! ☺
Lăsăm
cele două maşini la câţiva metri mai sus de intrarea pe drumul (de maşină) spre
Complexul Gura Diham – pe dreapta.
☺ La Complexul Gura Diham se ajunge cu maşina (sau pe jos) - sunt 4,2
kilometri din Buşteni; din DN 1 se face stânga aproape de ieşirea spre Predeal.
Peste
vreun sfert de oră, suntem pe Muchia Lungă, cumva paralel cu drumul de Gura
Diham. Undeva mai sus de acesta, după ce escaladăm
un mic deluşor.
Staţia Azuga are peronul pe partea
dreaptă. Acum se ascunde printre ramuri. Perspectiva e completă din Vârful
Grecului. Puţintică răbdare!
Parcă-i toamnă...
Trunchiurile Unite ale Copacului
Distracţie!
D’ale primăverii
Pe
potecă, ne răsare în cale şi zăpada. Proaspăt aşternută, de vineri. Când în Bucureşti
a plouat în draci. Şi a dat baba aia
de 4 martie un friiig...
Zăpada
e pufoasă, neatinsă şi scârţâindă în modul acela atât de reconfortant...! De-aş
putea-o lua cu mine acasă!
Remember Munţii Baiului şi
Poiana Coştilei
Ieşirea
din pădure, la două ore şi un pic de la START, ne primeşte cum se cuvine: cu
privelişti de cristal.
Staţionăm
pe Vârful Grecului, care măsoară puţin peste 1400 de metri (1432).
Pe
acoperiş adie un vânt primăvăratic,
printre peticele de nea, printre gingăşiile brânduşelor şi ghioceilor (sunt
primii pe care îi am direct sub privire anul ăsta!).
O
vreme de poveste!
Nu
mă apuc să descriu ce ne înconjoară, că sigur stric vrăjile
naturii.
Prima la rând e Coştila
Am
un déjà vu. Înainte
de Culmea Sorica, în tura de decembrie în Baiului,
Bucegi (abruptul prahovean) ni se dezvăluiau din aceeaşi poziţie.
Munţii
Baiului-s aproape-aproape. De altfel, e şi un traseu marcat din Azuga până
pe-aici prin împrejurimi, prin Valea Grecului, Şaua Grecului (1385 m) şi Şaua
Baiului (1354 m) – triunghi galben.
Între Cruce (Masivul Cariman) şi Coştila
(Masivul Coştila), Valea Albă
Colţii Morarului
... şi ce-a rămas din ei ☺
Cum spuneam, Vârful Grecului
Măgura Codlei
Azuga
De comparaţie…
Atenţie, OZN!
Drumul
ne duce musai pe lângă Cabana Vânătorilor de Munte, unde sunt avertizată, mai
în glumă, mai în serios, că s-ar putea să sară câni lătrători în potecă. ☺
Am
trecut cu ochii-n 100 pe lângă cabană. Şi... am avut noroc, că au stat cuminţi
la locul lor – sau or fi fost la siesta de prânz. ☺
De
aici, suntem regulamentari, pe
marcaje.
Măria Sa, Bucşoiu
Cabana Diham ne aşteaptă
Noroiu-i cât casa, da’ nu ne sinchisim.
Privim doar în faţă!
La
Cabana Diham ne aşteaptă Gică
– sărbătorise, într-un grup de prieteni, încă de vineri, în avans, ziua de 8
martie.
Putea
să rateze drumul înapoi cu noi? Nu putea!
Ca
să nu mai spun că l-am ratat de puţin pe Mircea,
care plecase ceva mai devreme.
La revedere!
Case/vile particulare şi comuna Vulcan, în
plan îndepărtat
Din nou, Măgura Codlei
Ideea
iniţială era întoarcerea în Buşteni pe la Căminul Alpin – să ţinem numai
marcajul triunghi roşu.
Însă
forţam un pic, şi ca timp, şi ca efort – doar am ieşit la plimbare, nu? Aşa că
am ales varianta mai scurtă.
Ne
intersectăm cu poteca de Valea Cerbului (bandă
galbenă), în Poiana Coştilei. Un alt motiv de remember.
De astă-toamnă, cu Valea
Căldările şi Valea Priponului în program.
Bucata
care vine din Valea Cerbului (bandă
galbenă) şi despre care habar n-aveam că se cheamă Drumul Fânului )fiindcă-I pe Plaiul Fânului) este paralelă cu Muchia Lungă, pe care am străbătut-o dimineaţă.
Dragi
braşoveni, dragă gaşcă a lui Deni, mai merg cu voi! Mă mai luaţi? ☺
INDICATOARE.
Altitudini, durată
☺ Nemarcat: Buşteni (875 m) – Muchia Lungă – Vârful Grecului (1432 m)
2 ore şi jumătate – Cabana
Vânătorilor de Munte (1360 m) 45 de
minute
☺ Triunghi roşu, triunghi galben, triunghi albastru: Cabana
Vânătorilor de Munte – Cabana Diham (1320 m) aproximativ jumătate de oră
TOTAL Buşteni – Cabana Diham: 3 ore şi 45 de minute
☺ Punct roşu: Cabana Diham – Şaua Pichetul Roşu (1445 m) 45 de minute
Vedeţi ce scrie acolo referitor la „sursele de apă”? Asta ca să nu vă mai
bat şi eu la cap!
☺ Triunghi roşu: Şaua Pichetul Roşu – Poiana Coştilei (1310 m) 1 oră şi 15 minute
☺ Bandă galbenă: Poiana Coştilei – Buşteni (loc de parcare maşini),
pe Drumul Fânului aproximativ 1 oră şi
15 minute
TOTAL: 8 ore şi jumătate (inclusiv
pauza de masă şi micile popasuri de admirat şi... fotografiat natura)
Distanţa străbătută:
aproximatix 19 kilometri
Înţeleg că la Cabana Diham se
poate ajunge şi cu maşina – de undeva de pe lângă Râşnov – drumul e cam...
prost.
Eu una mă lipsesc de experienţă.
Asta cu maşina la munte, că de drumuri rele nu fug.
Dar ştiţi ce aş face negreşit? Aş
fugi de la Diham până la Mălăieşti – triunghi roşu,
4 ore şi jumătate.
V-am zis eu că m-am molipsit de Mălăieşti,
de când cu prima vizită, fix de Revelion!
☺ Toate traseele de la şi până la
Cabana Diham le găsiţi AICI.
NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele” şi Deni.
Poveşti pe trasee nemarcate / parţial marcate în BUCEGI:
Mi-am ozonat putin plamanii pe aici, pe la tine!
RăspundețiȘtergereSi mi-am bucurat ochii cu floricele de primavara! Poza cu copacii mai subtiri este deosebita.Ma tenteaza un mic tablou! Iar poza cu inelul si ghiocelul este plina de imaginatie! Excelente!
Cat mai multe drumetii faine!
E o mare plăcere să te am lângă mine (virtual), în drumeţiile noastre!
ȘtergereNu am avut eu ideea cu inelul şi ghiocelul... dar a ieşit ceva frumos :) şi mă bucur pentru sclipirea de moment a lui Cami.
Ioana
Va admir.Pe vremea cand am fost eu,era numai cladirea mai darapanata de-acum.Ma tin si eu aici dupa voi si sunt fericita.
RăspundețiȘtergereMulţumim! ...încă o dată :) şi pentru că ne însoţiţi, şi pentru gândurile frumoase pe care le lăsaţi aici!
ȘtergereEu nu am văzut până acum cabana reconstruită/renovată, fiindcă nu m-au mai dus de mult paşii până aici de fooooarte mult timp. Ţin minte doar cabana veche, care a ars.
Ioana
Buna Ioana. Iti multumesc ca scrii acest blog al drumetiilor. Avem posibilitatea sa descoperim aici, multe locuri deosebite de vizitat. Informatiile concrete despre traseele parcurse si fotografiile atasate sunt de mare ajutor.
RăspundețiȘtergereOrice iesire la munte este o noua provocare. A cunoaste un munte mai bine inseamna sa-l abordezi pe toate fetele lui, nu doar pe potecile marcate. Muntele ma incita si ma cheama la el sa-i aflu ascunzisurile. Cu drag, Deni
Mulţumesc şi eu, Deni! În primul rând, pentru cuvintele frumoase. Apoi, pentru traseele alese... o splendoare în sălbăticie, în „ascunzişurile" muntelui! Mai vreau! :)
ȘtergereUnde va organizati iesirile? Pe facebook sau altundeva ?
RăspundețiȘtergereSunt o mulţime de grupuri de munte acum pe Facebook - îţi poţi face uşor amici de drumeţie.
ȘtergereMultumesc frumos, asa stiam si eu, doar ca doua saptamani am tot cautat si nu gaseam nimic... Acum am gasit cate ceva.
ȘtergereBanuiesc ca din cauza ca inca nu este sezon.
Poteci insorite !
Păi... în caz că nu există, creează tu o postare cu un traseu pe care ai vrea să îl parcurgi şi (poate) sar doritori. Nu am vrut să par răutăcioasă mai sus :)
ȘtergereCărări cu soare, de asemenea!
Ioana
He he ... de la gara Azuga la vîrful Grecu sînt chiar 2 drumuri marcate cu triunghi galben ... unul chiar pe lîngă și prin albia Grecului, și celălalt care se face pe dreapta aproape imediat cum treci podul peste Prahova ... ăsta al doilea mi se pare că a fost distrus și făcut deum forestier, cel puțin pe o bucată ...
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru informaţii!
ȘtergereIoana
P.S: Nu de la cabana vînătorilor de munte sar cîni lătrători în potecă, ci de la stîna din vîrful Leuca Mică, care vîrf și care stînă pesemne că le-ați ocolit dacă ați mers fix pe poteca marcată. (Bine, acuma în martie, cu zăpadă pe jos, nu e cazul de oi și cîini oricum).
RăspundețiȘtergereDa, de la Cabana Vânătorilor am mers „regulamentar", pe marcaje.
ȘtergereDar avertismentul colegilor era pentru cabana menţionată :)
Ca de fiecare dată te citesc cu sufletul la gura...te apreciez si te îmbrățișez !
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos!
ȘtergereCu drag,
Ioana
superba istorisire si instantanee care vor devenii amintiri frumoase!
RăspundețiȘtergereMulţumim!
ȘtergereAm scris împreună o poveste de suflet...
Imagini superbe! Mulțam fain!
RăspundețiȘtergereMulţumim!
ȘtergereGhioceii (şi brânduşa) au fost cireaşa de pe tort a turei.