Cătălina Ponor (29 de ani) şi
Marian Drăgulescu (36 de ani), cărora li s-a alăturat acum Larisa Iordache (20
de ani) sunt aceiaşi sportivi de super-excepţie – dacă mi se permite termenul –
care ţin sus gimnastica din România.
Anul acesta, Campionatele
Europene de gimnastică au fost găzduite de România, la Cluj-Napoca.
Ce e mai emoţionant pentru un
sportiv? Să i se
intoneze imnul naţional, acasă, în faţa unui public su-perb!
Pe rând, Marian şi Cătălina au trăit această experienţă unică.
„Mi-au tremurat mâinile 40 de minute după încheierea finalei. Din 2015,
tot aştept o medalie aur. Mă bucur că a fost în România, în faţa publicului de
la noi, la Cluj.”
Cătălina Ponor, campioană
europeană 2017 la bârnă
„Acestea sunt cele mai frumoase medalii din carieră. Emoţiile au fost
puternice; nu am vrut să dezamăgesc.”
Marian Drăgulescu,
campion european 2017 la sol şi vicecampion european 2017 la sărituri
☺ Zece medalii de aur a adunat în
palmares Marian Drăgulescu –mai multe decât
orice alt gimnast sau gimnastă din România! A întrecut-o chiar pe Nadia
Comăneci!
„Mă bucur că am urcat pe podium la Campionatul European, după doar o
lună de pregătire. M-am dus cu foarte multă viteză la coborâre,
am avut prea
multă energie, și atunci nu am putut să mai am control pe picioare.”
Larisa Iordache,
medalie de bronz la bârnă, referitor la paşii de aterizare care
nu au săltat-o mai sus pe podium
România a încheiat
Campionatele Europene 2017, Cluj-Napoca, cu patru medalii: două de aur şi câte una de argint şi bronz.
Vă invit să aflaţi
povestea lor şi a sărbătorii gimnasticii din inima Ardealului.
Campionatele Europene 2017 au deschis
ciclul olimpic (Olimpiada) care se încheie la Tokyo, odată cu Jocurile Olimpice
din vara lui 2020.
Totodată, Europenele clujene
reprezintă primul concurs mare pe noul Cod de punctaj.
Să precizăm că am avut parte
numai de întreceri individuale – aşa va fi şi la Mondialele din toamnă, ce vor
avea loc la... Montreal. Acolo unde
Nadia a stabilit recordul-recordurilor: primul 10 absolut al gimnasticii!
În 2018, şi la Europene, şi la Mondiale,
vor apărea primele întreceri pe echipe din ciclul olimpic în curs.
Poveşti de argint şi bronz – premiera românească de acum
60 de ani
Într-o paranteză peste timp, să
nu uităm că România a avut prilejul de a organiza prima ediţie a Campionatelor Europene feminine, în 1957, la Bucureşti,
în Sala Floreasca. Acum fix 60 de ani!
În competiţia numită pe atunci
Cupa Europei, sovietica Larisa Latînina n-a lăsat nimănui vreo medalie de aur –
întrecerile europene s-au desfăşurat numai la nivel individual, fără competiţia
pe echipe, până în 1993 inclusiv.
Două românce i-au fost aproape
Latîninei în 1957 – Elena Leuştean (1935-2008) şi Sonia Iovan (născută în 1935,
chiar la Cluj-Napoca). Tricolorele
au strâns atunci 6 medalii: 4 de argint şi 2 de bronz.
☺ Elena Leuşteanu, născută în
Cernăuţi, este prima medaliată individuală a gimnasticii româneşti din toate timpurile
– bronz la sol, Jocurile Olimpice Melbourne 1956. Asta după ce era cât pe ce să
îi sufle aurul aceleiaşi Larisa Latînina la individual compus (în final s-a
clasat pe locul 4 în acea probă).
☺ Sala de gimnastică de lângă Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu“ din Cluj
poartă numele Soniei Iovan, care a fost căsătorită cu ziaristul sportiv Paul
Iovan.
Aşadar, au trecut 60 de ani de la
ultimul mare eveniment al gimnasticii găzduit de România. Generaţii întregi de
campioane şi campioni ai gimnasticii au avut de aşteptat până când să poată
face show în faţa propriilor spectatori, să cânte imnul alături ei, să se
bucure alături de ei.
Visul lui Marian, al Cătălinei şi al Larisei a căpătat
contur la Cluj, într-un aprilie 2017! Un
pic de răzbunare pentru toate
generaţiile excepţionale de până acum... Care ar fi meritat cu vârf şi îndesat
un concurs de anvergură la ele acasă. N-a fost să fie...
☺ Urmăriţi-le AICI
şi AICI
în acţiune pe o parte dintre legendele
gimnasticii româneşti care s-au adunat la Cluj, din toate colţurile lumii –
din Australia, SUA, Franţa şi aşa mai departe.
Şi două fotografii, de pus în
ramă:
☺ Şi o premiere specială, în onoarea
unor oameni care au dat gimnasticii ENORM – Nadia Comăneci, Cristian Ţopescu şi Sonia Iovan.
Clipul VIDEO al ceremoniei în puteţi
viziona AICI.
După un 2016 cu bune şi cu... mai
rele, Marian Drăgulescu şi Cătălina Ponor au rămas în gimnastică în special
pentru Campionatele Europene Cluj 2017. Iar acum ambii
au declarat că merg mai departe!
Cătălina şi Marian au reprezentat România la Jocurile Olimpice
2016 de la Rio. Lui i-a stat alături Andrei Muntean, ea a fost singura gimnastă
tricoloră şi, bonus, purtător de drapel la ceremonia de deschidere a competiţiei
– totul, într-un joc al orgoliilor acelui an.
Un
loc 3... fără medalie a fost pentru Marian la Jocurile Olimpice.
Un vis pentru care aşteaptă... Tokyo 2020.
La Europenele
2016, tripla campioană olimpică (2004, Atena) şi multiplul laureat
mondial şi european nu au câştigat aurul efectiv. Era mai mult decât atât: aurul
din inima oricărui iubitor de gimnastică a unor campioni la superlativ.
Acum a fost AUR. Pentru amândoi. În România!
Calificările. Fără paralele şi sol
A izbucnit un mic scandal pe
seama evoluţiei Cătălinei Ponor la sol. Concursul de calificare se încheiase de
jumătate de oră şi mai bine, iar românca era în finală de pe locul 4.
O întrunire ulterioară a
arbitrelor a avut ca rezultat reducerea punctajului cu 6 zecimi şi scoaterea
din finală a Cătălinei. De ce? Din transmisia tv s-a văzut clar că i-a lipsit
din exerciţiu o cerinţă obligatorie, un salt înainte. Se pare că arbitrele ar
fi trecut-o iniţial cu vederea (era şi ultima subdiviziune) şi... s-au trezit
după. O greşeală flagrantă de arbitraj!
Teoretic, nota/punctajul nu poate
fi modificată după concurs. Teoretic.
Cătălina a declarat că, la
executarea elementului cu pricina, ar fi riscat o accidentare; aşa, a riscat
doar prezenţa în finală.
Larisa Iordache nu a concurat
oficial în 2016, chinuită de accidentări. Cel mai rău a durut-o că nu a putut
ajuta echipa
României în încercarea de a ajunge la Jocurile Olimpice de la Rio.
Şi în 2017 s-a luptat cu o
fasciită (afecţiune a călcâiului), care a împiedicat-o să se pregătească la
nivel normal la toate cele patru aparate.
Doar pe două aparate a intrat în
arenă la Cluj, paralele şi bârnă. A încheiat cu regretul necalificării în
finala la paralele, unde s-a pregătit mai mult (exclusiv) în perioada când
piciorul cu probleme a trebuit să fie mai puţin (deloc) solicitat.
Chiar şi aşa, pentru antrenamente
în condiţii normale, Lari a avut la dispoziţie foarte puţine zile.
☺ Cele două au încheiat
calificările la bârnă pe locul 1 (Larisa), respectiv locul 4 (Cătălina – cu
probleme la unele elemente şi cu o dificultate scăzută faţă de ceea ce
antrenase).
Marian Drăgulescu a fost singurul
român calificat în vreo finală (individual compus, finale pe aparate) dintre
cei şase înscrişi pe listele de start.
Laurenţiu Nistor a căzut urât la
bară fixă în calificări, fiind scos pe targă din sală. Din fericire, a fost mai
mult o sperietură.
Medaliile lui Marian Drăgulescu – Campionatele Europene Cluj
2017
În prima zi a finalelor pe
aparate, sâmbătă, „Marocanul” a reuşit o evoluţie excelentă pe covorul de la
sol, cea mai bună din acest an – era AUR, al zecelea european din carieră, al
18-lea în total la marile competiţii!
Aşa, pentru statistică: spaniolul
care l-a întrecut pe Marian Drăgulescu în calificări, Miguel Rayderley Zapata,
a greşit mult în ultimul act şi nu a urcat nici măcar la medalii. Dar finala e
finală, se porneşte de la zero.
Lui Marian, mici greşeli la
execuţie – mai precis la aterizări – nu i-au adus decât argintul la sărituri. A avut şi ghinion cu rusul câştigător, Artur Dalaloian, care a „lipit”
aterizările.
☺ Ultimul aur pentru „Marocan” la
nivel major data de la Mondialele din 2009, o dublă la sol şi sărituri; la
campionatele europene, ultimul titlu al lui Drăgulescu era în 2006, la sărituri.
Finala de la bârnă
Paradoxal, ironic sau cum vreţi,
pentru valoarea şcolii noastre de gimnastică – era singura finală pe aparate
pentru România în concursul feminin la Europenele 2017.
Larisa Iordache a intrat treia în finală, după o ratare
şi după evoluţia campioanei olimpice (olandeza Sanne Wevers) încărcată de
ezitări.
Larisa a pierdut un pic la legări;
paşii în serie de la aterizare au
adus suspine în inimile publicului din sală şi de acasă. Rezulta scăderea
dificultăţii şi acumularea de zecimi în minus la execuţie.
În final, locul 3 –
medalie de bronz.
Parcă în compensaţie, Cătălina Ponor (a şaptea pe lista de
start) a adăugat exerciţiului din calificări elementele de legătură care îi
lipsiseră atunci.
Cătălina a izbucnit în lacrimi la
câteva secunde după ce a părăsit cei 10 centimetri imposibili. Emoţiile nu îi dădeau pace. A aşteptat minute în şir
verdictul arbitrelor, a ţinut strâns steagul României, apoi a dat frâu unui alt
şir de emoţii, o descătuşare binevenită.
„Nadia
mi-a spus să nu mai plâng, pentru că o fac și pe ea să plângă”.
„Normal că sunt cu lacrimi în ochi, pentru că
am muncit pentru această medalie și nu am muncit numai în ultimele şase luni,
muncesc de foarte mulți ani. Mi-am dorit foarte mult această medalie, m-am
străduit să-mi țin emoțiile”,
a spus Cătălina la câteva minute după ce a redevenit campioană europeană la
bârna care-i e atât de dragă dintotdeauna.
☺ Deşi după Cătălina au mai
intrat pe aparat două sportive, era clar – ţinând cont de valoarea dificultăţii
exerciţiilor acestora – că românca nu mai putea fi întrecută, nu-i mai putea
lua nimeni medalia de aur.
AUR în 2017 şi un record greu de depăşit: 5 titluri
continentale la bârnă pentru Cătălina Ponor.
☺ Ultimul titlu pentru România la
bârnă îi aparţinea Andreei
Munteanu în 2015. Din păcate, o altă gimnastă pierdută în... neant.
Iar ultimul aur pentru Cătălina Ponor
data din 2012, tot la bârnă, tot la un campionat european.
☺ Ca să... pluseze, medalia de la
bârnă i-a adus a Cătălinei un alt record:
a devenit cea mai medaliată gimnastă din România la campionatele europene! Cea întrecută: Nadia Comăneci!
Cine i-a pus
Cătălinei medalia de aur la gât? Nadia Comăneci! Ce poţi să spui
mai mult?!
„Sinceră
să fiu, nici nu ştiam că am depăşit-o pe Nadia, pentru că nu am stat să număr
medaliile, pentru mine a fost important să am rezultatul pe care mi l-am dorit.”
Emoţiile Cătălinei au continuat
pe podiumul de premiere.
Singura non-româncă medaliată la bârnă, eleganta olandeză Eythora Thorsdottir
☺ Preşedintele Comitetului
Olimpic Român, laureatul olimpic de la sabie din 2000, Mihai Covaliu, i-a acordat medalia de bronz Larisei Iordache.
„La Cluj am trăit momente de excepție,
într-o atmosferă greu de descris în cuvinte”, a declarat Covaliu.
„Vă mulţumesc!”
Sunt Cătălina, Marian şi Larisa
„extratereştri”, „supraoameni”?
Deloc!
„Doar” ne servesc o lecţie de ambiţie enormă, de dorinţă, determinare, motivare
şi muuuultă muncă, peste toate accidentările. Şi, nu în ultimul rând, PLĂCEREA
de a concura.
Cătălina se apropie de 30 de ani, Marian – de 37 de ani!
Iată cum arată tabloul celor mai
importante medalii pentru cei trei:
Marian Drăgulescu (37 de ani pe 18
decembrie)
*Jocuri Olimpice: 1 medalie de
argint, 2 bronz
*Campionate Mondiale: 8 medalii
de aur, 2 argint
*Campionate Europene: 10 medalii
de aur, 6 argint, 2 bronz
TOTAL: 31 de medalii - 18 de aur,
9 de argint, 4 de bronz
(Şi) Cu medaliile de
la Cluj, Marian Drăgulescu este cel mai medaliat
gimnast român al tuturor timpurilor – în ciuda faptului că îi lipseşte
AURUL OLIMPIC din palmares. A fost atât de aproape în 2004, când a avut acelaşi
punctaj cu învingătorul de la sol, însă a trebuit să îndure criteriile de
departajare, deoarece la Jocuri nu se acordă egalităţi...
☺ Singurul laureat
la Jocurile Olimpice pentru România la gimnastică masculină este Marius Urzică – 2000, Sydney, cal cu
mânere.
Cătălina Ponor (30 de ani pe 20 august)
*Jocuri Olimpice: 3 medalii de
aur, 1 argint, 1 bronz
*Campionate Mondiale: 3 medalii
de argint, 2 bronz
*Campionate Europene: 8 medalii
de aur, 2 argint, 3 bronz
TOTAL: 23 de medalii - 11 de aur,
6 de argint, 6 de bronz
Larisa Iordache (21 de ani pe 19 iunie)
*Jocuri Olimpice: 1 bronz (cu
echipa)
*Campionate Mondiale: 2 medalii
de argint, 2 bronz
*Campionate Europene: 5 medalii
de aur, 5 argint, 2 bronz
TOTAL: 17 medalii - 5 de aur, 7
de argint, 5 de bronz
☺ În palmaresele de mai sus sunt
incluse medaliile obţinute la Campionatele Europene 2017 de la Cluj-Napoca,
România – respectiv două de aur (sol
masculin, bârnă feminin), una de argint (sărituri masculin) şi una de bronz
(bârnă feminin).
Marian, despre succesul de la
sol:
„Am avut o dorință: să se cânte imnul la
acest Campionat European. A fost dorința mea cea mai mare. E cea mai valoroasă
medalie din cariera mea, pentru că este cucerită acasă, în fața a 7.000 de
români.”
Marian, despre argintul de la
sărituri, despre concursul şi atmosfera de la Cluj:
„Cea de-a doua medalie a fost ca un bonus. Cel mai
mult m-am bucurat că am plecat cu fruntea sus de la Cluj, sunt mândru de mine
că am adus bucurii tuturor. Aceste medalii îmi dau motivație și încredere”.
„Mă bucur că am avut o susținere mare la Cluj, am
simțit publicul foarte aproape de noi, spectatorii ne-au susținut permanent. Au
simțit emoțiile, la intensitate maximă, așa cum au fost trăite și de noi.
Mulțumesc tuturor românilor care ne-au susținut și încurajat.”
„Vreau să mai particip la alte competiții.
Normal, sunt cu gândul la Jocurile Olimpice de vară 2020, mai sunt foarte multe
competiții importante până atunci, iar eu doresc să cuceresc un număr cât mai
mare de medalii până atunci.”
Sub privirile Cătălinei şi Larisei,
Marian se ţine de... giumbuşlucuri la festivitatea de premiere de sărituri
masculin şi bârnă feminin
Cătălina, despre succesul de la
bârnă şi despre viitor:
„Am muncit foarte mult pentru această
medalie, mi-am dorit medalia aceasta din tot sufletul, lupt pentru această medalie de foarte mult timp.
Sper ca ea să reprezinte un nou
început pentru mine. Nu mă voi retrage. Primul meu obiectiv a fost la Cluj-Napoca,
al doilea va veni – Campionatul Mondial din Canada.”
(...) Mi-am
dorit să se audă încă o dată imnul pentru noi, românii - n.r. prima oară s-a
intonat imnul pentru Marian Drăgulescu şi victoria sa la sol, cu o zi în urmă.
Și mă bucur că am reușit acest lucru.”
„Această
medalie de
aur intră în cadrul medaliilor speciale, cu siguranță cele mai
importante pentru mine o să rămână cele de la Atena și o voi considera la fel
de specială ca ele.”
„Au fost emoții, dar am reușit să trec peste,
au fost emoții constructive. Au fost cam ca cele din 2004 de la Jocurile
Olimpice de la Atena, când m-am dus cu curaj, fără să bag în seamă ce se
întâmplă în concurs, și mă bucur că la fel am făcut și acum.”
„Am reușit, mă bucur că e aici, în România
mă bucur că am făcut parte din această atmosferă. (...) Le mulțumesc părinților
pentru că au fost alături de mine și m-au susținut, și tuturor celor care sunt
aici și care ne-au încurajat, de la cel mai mic până la cel mai mare.”
Larisa, locul 1 în calificările
la bârnă (rezultatul nu a contat în finala de duminică), locul 3 în finală
„At some point you have to stop waiting
and start living. Stop overthinking and start talking action. Stop wishing for
better things to come along and start realizing how blessed you already are.”
(La un moment dat, trebuie să încetezi
să tot aştepţi şi să începi să trăieşti. Să încetezi să te tot şi tot gândeşti
şi să acţionezi. Nu-ţi mai tot dori să vină lucruri bune, mai bune, începe să
realizezi că eşti binecuvântat cu ceea ce ai deja.)
„Mă bucur că am urcat aici pe podium, la
Campionatul European, având în vedere toate cele întâmplate în ultimele două
luni, după doar o lună de pregătire. Mă bucur că am ajuns aici, îmi pare rău că
am pierdut pe greșeala mea. Sunt într-un fel dezamăgită de mine, puteam să fac
o coborâre foarte, foarte bună, și atunci puteam să fiu mai sus.
A fost
un început bun pentru mine. Vreau să concurez mai departe”.
Larisa, despre publicul din sala de la Cluj:
„A fost pentru prima dată în viața mea
când am trăit o astfel de atmosferă. Ar fi minunat să mai fie concursuri de
gimnastică în România, pentru că am simțit oamenii aproape. Cât de mulți au
venit la sală! Ieri, când treceam, am văzut cozile imense la care așteptau să
intre. A fost un lucru nemaipomenit.”
Revenind la concursul feminin.
Pentru România au mai concurat la
Cluj două gimnaste. Fetele noastre cele mici,
în primul an de seniorat, au fost clujeanca Ioana
Crişan şi Olivia
Cîmpian. Ambele au 16 ani – ce-i drept, Ioana va împlini această vârstă
în octombrie.
În finala de la individual
compus, în dreptul celor două nu s-au mai consemnat la fel de multe ratări ca
în calificări, dar... Ioana a căzut la bârnă, chiar la ultimul aparat al ei din
concurs; a însemnat ratarea intrării în Top 8 - Top 10 european.
Ioana Crişan
Olivia a întâmpinat, din nou,
probleme la paralele.
În concursul complet al celor
patru aparate, Ioana s-a clasat a 18-a, Olivia – a 23-a. Cele două au obţinut
cu emoţii calificarea la individual compus, între cele mai bune 24 de gimnaste
ale Europei. Unde s-au dus vremurile când locul 8 la un Mondial (de European nu
mai vorbim!) era considerat slab?!
Olivia Cîmpian
Mulţi le-au căutat scuze celor
două, antrenorilor, au dat vina pe vârsta fragedă, pe prima competiţie majoră
la nivelul senioratului. Sau pe emoţii. Cel mai scuzabilă e lipsa continuităţii
în pregătire, cauzată de accidentări dese.
Dar prima participare la o
competiţie mare nu e o neapărat o justificare pentru performanţele de la Cluj. Câte gimnaste din România nu au fost
prima dată la un Mondial sau European şi s-au întors direct cu un titlu, cu o
medalie?!
De la Nadia Comăneci la Daniela
Silivaş, Aurelia Dobre, Milo (Lavinia Miloşovici), Gina Gogean, Simona Amânar,
Andreea Răducan sau Cătălina Ponor, Sandra Izbaşa şi Larisa Iordache.
Nicolae Forminte, antrenor coordonator al lotului feminin al
României:
„A fost încă un concurs pentru
experiență. Bârna rămâne măsura capacității și maturității lor sportive. S-a
dovedit că ele nu au ajuns încă la nivelul în care să controleze acest aparat.
Păcat pentru munca lor, pentru că puteau cu siguranță să prezinte mai mult
decât ceea ce au reușit.”
Aşadar, să aşteptăm încă pentru acumularea experienţei...
Tot Forminte mai spune:
„Am obligația să fiu optimist și să lucrez în continuare. Normal ar fi ca toți românii să le încurajeze și să fie optimiști, pentru că aceasta este producția pe care o scoate acum gimnastica românească. Pe ele trebuie să ne bazăm și cu ele trebuie să mergem înainte. E adevărat, cresc greu. Și pentru mine e destul de dureros și stresant să văd că e ca atunci când faci prăjitura, nu-ți iese și o iei de la capăt, și iar o faci, și iar nu iese... Dar nu renunț.”
Pe de altă parte, Campionatele
Europene Cluj 2017 au consemnat câteva premiere interesante – pentru Marea Britanie,
Franţa şi Belgia.
În ordine: primul titlu la
individual compus – Elissa Downie, cea care a acumulat 4 medalii, cele mai
multe individuale la Cluj. Ellie
acumulase deja un bronz european la individual compus în 2015, la prima ei participare în arena
senioarelor.
Zsofia Kovacs (Ungaria), Elissa Downie
(Marea Britanie) şi Melanie De Jesus Dos Santos (Franţa) – argintul, aurul şi
bronzul de la individual compus
Franţa, prin Coline Devillard, a trecut în cartea recordurilor cea dintâi medalie de aur (europeană) la
sărituri.
Iar
Nina Derwael, o mare speranţă a Belgiei, nu numai la paralele, a adus ţării
sale primul aur la acest aparat.
La feminin, s-a observat la Cluj
o dominare a ţărilor vestice – iar fenomenul
nu e de azi, de ieri. Olanda, Germania au acumulat, de asemenea, medalii.
Ungaria a revenit în elita
europeană, cu un argint (la individual compus, prin tot mai valoroasa Zsofia Kovacs) şi cu un bronz, la sărituri.
Rusia s-a văzut mai puţin la
Cluj. Salvarea la feminin a venit din
partea Angelinei Melnikova (aur la sol), campioana junioarelor din 2014.
Laureata „celor mici” din 2016,
Elena Eremina, nu a strălucit decât la paralele (argint la paralele, dar destul
de departe de punctajul de aur) şi parţial în concursul complet.
Maria Paseka, laureată mondială
şi europeană la sărituri – înscrisă în ultimul moment în concursul clujean – , a
prins două momente slabe la ambele salturi din finală – locul 4.
Natalia Kapitonova, recent încununată campioană naţională absolută, a fost doar o umbră.
Natalia Kapitonova, recent încununată campioană naţională absolută, a fost doar o umbră.
☺ Rezultatele complete ale
Campioantelor Europene 2017 le găsiţi AICI.
Să nu uităm de implicarea celor
doi antrenori-gigant, Octavian Bellu şi
Mariana Bitang, în organizarea Campionatelor Europene de gimnastică de la
Cluj-Napoca. Un mare mulţumesc!
Alte câteva mulţumiri speciale se
îndreaptă către Alina Alexoi,
comentator al transmisiunilor de gimnastică şi nu numai – e omul care trăieşte
cu sufletul, care e implicată
în tot ceea ce înseamnă fenomenul gimnastică.
În loc de concluzii
Marian, Cătălina şi Larisa ne
umplu, din nou, de speranţe pe viitor. Cel puţin până la Campionatele Mondiale
2017.
Dar cât poate să dureze acest
„viitor” pentru ei? Cât se mai poate trăi cu speranţa doar în ei?!? Ei nu pot
face cât o echipă, nu pot califica de unii singuri echipa la următorul Mondial,
cu obiectiv principal Jocurile Olimpice 2020. Ei au o vârstă, una la care
corpul nu mai lucrează la fel ca acum nişte ani. Şi, totuşi, ei reuşesc să aducă rezultate!
O scurtă radiografie a
gimnasticii româneşti arată cam aşa: Diana Bulimar şi Andreea Iridon retrase
din activitate, Laura Jurcă şi Andrei Muntean în revenire după accidentări, probleme
de sănătate pentru Anamariei Ocolişan, formă... medie a speranţei din 2016
Maria Holbură... şi alte şi alte probleme, de sănătate sau nu...
Marian, Cătălina şi Larisa sunt exemple
pentru toţi şi toate cele care se antrenează la loturile naţionale.
☺ Larisa şi Cătălina se pregătesc
separat de lotul de la Deva, la Bucureşti
Poate, anul viitor, când vedeta
României la Europenele juniorilor, Denisa
Golgotă (specialistă la sărituri şi sol), va deveni senioară... Asta ca să
nu renunţăm la speranţă.
Pentru că sănătatea şi performanţa merg mână în mână, le urăm să aibă parte
din plin de ea lui Marian şi celorlalţi băieţi, Cătălinei, Larisei, Ioanei şi
Oliviei! Campionatele Mondiale 2017 sunt programate la Montreal, în perioada
2-8 octombrie.
Acolo vin americanii, asiaticii
şi toate forţele gimnasticii.
Dacă vă face plăcere, citiţi şi:
☺ Cu
drag, despre gimnastica – PASIUNEA mea pentru gimnastică –
amintiri cu Daniela Silivaş şi echipa de aur din 1987, cu Lavinia Miloşovici,
Simona Amânar, Gina Gogean. Generaţia actuală, a Larisei Iordache, nu a fost
nici ea omisă.
☺ Europenele
de gimnastică 2014. AUR! – Povestea titlului pe echipe pentru
România
☺ Europenele
de gimnastică 2014. Epilog – Trei medalii în finalele pe aparate
pentru Larisa Iordache!
☺ Recomandarea
lunii - Mondialele de gimnastica (cu cele mai importante momente din
istoria Mondialelor pentru România)
☺ Mondialele
de gimnastica 2014 – Larisa, mulţumim şi te iubim! - concursul de la
individual compus
☺ Mondialele
de gimnastica 2014 – Larisa de argint - finalul Mondialelor plus
CONCLUZII
☺ Europenele
2015 – Aur pentru Andreea Munteanu
CM 2015
☺ Mondialele
de gimnastică fără echipa feminină a României – povestea ratării
calificării echipei României la Jocurile Olimpice 2016
Calificări Rio 2016
Jocurile Olimpice
Rio 2016
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere