Sub deviza „Să
vedem Dunărea din toate unghiurile, din toate direcţiile şi de la toate
înălţimile”, am căutat pân’ am găsit cel mai lung şi sălbatic traseu care porneşte din
Dubova.
Pe panou scrie 9 kilometri în 5 ore, fără a
include belvederea spre Cazanele Mici.
Ia să munţomărim
noi şi să vedem de unde au scos oamenii timpul ăsta extraterestru.
Data: 2 mai 2017
Nu-i
seninul... tipic de vacanţă, da’ s-au mai dus norii
de ieri.
Ne
strecurăm pe cărărui, prin păşuni înverzite şi înflorate, prin sălaşe, cu
Dunărea mereu aproape.
Sunt
urcuşuri şi coborâşuri înlănţuite, mai abrupt-icele de felul lor, de credeam câteodată că am greşit drumul cu
atâta „la vale” – ba ne-am şi ciondănit pe tema asta (să nu ne plictisim ☺).
Referinţa
mea era una şi bună: varianta scurtă de traseu, care porneşte şi se întoarce în
acelaşi loc, la marginea localităţii
Dubova, pe DN 57, pe partea dreaptă în sensul de mers spre Moldova Nouă.
Semănau coborârârile astea între ele, mânca-le-ar mama!
Acolo
va fi şi punctul nostru final azi, la 2-3 kilometri de unde am plecat, în miezul Dubovei.
Tocmai mi-a semnalat Adi,
într-un comentariu mai jos: cum am putut „omite” viermişorii atârnaţi pe fire/pânze
de păianjen?!? La fiecare zece minute era necesară o (re)împrospătare totală, o
curăţare din cap până-n picioare ☺ de la păr, faţă până pe orice bucată de îmbrăcăminte.
Hai, că şi domnii viermişori au amplificat ciondănelile! ☺
☺
Câteva date despre varianta scurtă a traseului
Ciucaru Mic (2 kilometri) găsiţi AICI.
Spre finalul materialului, o fotografie de la finish-ul de traseu.
Spre nicăieri, colţ cu „undeva”
Să ştim şi noi ce ne iese-n cale
dac-avem noroc ☺: lupi, mistreţi şi mai paşnicii iepuraşi, cărioare şi veveriţe
„Fără poze, am zis!!!” N-ai cu cine,
dom’le…!
Prin sălaş(e) – unde ne-am tăvălit prin iarbă, cu ochii-n cerul
de-acum senin-uţ, şi am cerşit nişte
apă suplimentară
Cu vedere la Ciucaru
Mare şi la Golful Dubova
Grădina Botanică a Cazanelor Mici ale
Dunării
Orhidee de munte
Guşter de Cazanele Mici
La
ieşirea din pădure, aud un „wow!” prelungit de la Adi – gata, ştiu că am ajuns
la punctul de belvedere, teoretic cel mai înalt din Masivul Ciucaru Mic.
Să
tot fi fost patru ore sus-jos-sus!
Mmmm...
am uitat să vă spun că şi Ciucaru Mare, şi cel Mic (cu tot cu punctele lor de
belvedere) sunt o premieră pentru Adi? Uite că n-am uitat! ☺
Lapiezuri
Mini-„wow!”
CIUCARU MIC (313 m) – Belvedere Cazanele Mici
Ciucaru
Mic e o ţâră mai jos ca altitudine decât Ciucaru Mare (318 m în cel mai înalt
punct).
Diferenţa
este că – pe oriunde ai lua-o, pe traseul lung sau scurt – pantele nu sunt repartizate uniform. Unii
munţomani preferă ascensiunea pe Ciucaru Mic, datorită clasicelor înclinaţii bunicele.
Partea proastă e că pe Ciucaru Mic nu-i decât un singur punct de
belvedere. Şi ce punct!!!
☺
Asemenea Masivului
Ciucaru Mare, Ciucaru Mic este parte componentă a Munţilor Almăjului şi a Parcului
Natural Porţile de Fier.
Maxi-„wow!”
În prim-plan, partea sârbească a
Cazanelor Dunării – Mali Strbac (Stirbatul Mic, 626 m în cel mai înalt punct),
respectiv Veliki
Strbac (Stirbatul Mare, 768 m); pe partea românească, Ciucaru
Mare – în dreapta
Aceleaşi formaţiuni ca mai sus, în
aceeaşi ordine (Mali
Strbac, Veliki
Strbac, Ciucaru
Mare) plus Golful Dubova
Iese şi Ciucaru
Mare în faţă!
Butonăm, să vază şi alţii minunăţiile
Dunării
Hai, gata cu tehnologia, natura e
împărăteasă absolută aici!
Înc-un pic! Câte like-uri am? ☺
Dacă-i pădure, sunt şi flori!
Şi
după ăştia n‘şpe kilometri pe coclauri (14, conform numărătorii digitale), dacă
picioarele noastre se puseseră deja bine pe treabă, am dublat distanţa de pe
Ciucaru Mic – încă 14 kilometri, pe asfalt şi pe forestier, prin Golful Mraconia.
A
fost cea mai lungă zi de vacanţă la
Cazanele Dunării!
☺ Povestea
se va întregi în zilele următoare, cu imagini însorite şi înserate cu statuia lui Decebal, cu stâncuţe, cu Mănăstirea şi cu muuuultă apă de Dunăre şi de Mraconia.
Marcaj: Triunghi galben şi triunghi roşu
TOTAL: 6 ore (inclusiv pauza
lunguţă de masă)
Distanţa străbătută: 14 kilometri
Timpul de parcurgere
şi distanţa includ plimbarea de 2
kilometri pe şosea de la ieşirea din traseu până la pensiunea din Dubova.
Nu există SURSE de APĂ
în traseul-circuit Ciucaru Mic – nici pe „triunghi galben”, nici pe „triunghi roşu”.
Atenţie la vipere!!
Aici începe şi se încheie traseul clasic
Ciucaru Mic; aici ne-am întors şi noi (din combinaţia „triunghi galben” +
„triunghi roşu”)
Circuitul Dubova – Cazanele Mici
(Ciucaru Mic)
NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.
Cazanele Dunării, în alte poveşti:
Aflandu-ma norocos participant la unele din aceste delicii turistice, pentru a le retrai, citesc cuvant cu cuvant povestioarele perfect si incitant relatate, fiindu-mi foarte greu sa mai vin cu adaugiri.Referitor la momentul cand spui ca ne-am ciondanit pe tema ratacirii -sa alungam plictiseala... :) pe o poteca marcata, fiind singurul marcaj pe o raza de n km, pot sa adaug ca ciondanelile constructive sunt de preferat imboldului de a intra in panica.Lipsa apei, distanta mare intr-o zona putin umblata, posibilitatea intalnirii cu diverse reptile (vipere), neincrederea intr-un partener care se orienteaza mai bine la munte decat in Herastrau , este un prilej bun de a ne ciondani, asa ca sa nu ne plictisim .Apropo ai uitat de viermisori atarnati pe fire de paianjen de care ne curatam pe fata, par ,haine si alte locuri la fiecare 10 minute . Adrian Botescu
RăspundețiȘtergereDa' cine a dat semnale de intrat în panică? :)
ȘtergereBine că mi-ai amintit de viermişori... mi-au scăpat :) la orele-astea târzii :) Repar imediat „omisiunea".
Io, Ioana