marți, 22 mai 2018

Operatiunea Geoagiu – Muntii Apuseni: Cheile Madei, pe creasta, pana la Varful Dosu




Traseu:
*Satul Mada – creasta Cheilor Madei – Vârful Dosu – satul Mada
 

Energizaţi după o repriză de gulaş şi una de somn în aşternuturi calde, o luăm din loc pentru prima drumeţie montană din Operaţiunea Geoagiu.
Eu am în plus în bagaj un apus la înălţime!

Facem rapid joncţiunea cu Tibi, Iudit, Călin şi Lucia şi batem palma pentru prima oară cu Mircea şi Cristina din Piteşti.
Străbatem 12 kilometri cu maşina din Geoagiu-Băi în satul Mada, ambele de pe teritoriul judeţului Hunedoara. Drumul Judeţean 705 este în cea mai mare parte asfaltat.



Data: 14 aprilie 2018
Cazare: în Geoagiu-Băi

Ca localizare (şi mai) exactă, suntem în comuna Balșa, în Munții Metaliferi.
Aceştia sunt munți de altitudine joasă, de origine vulcanică, componentă a Munților Apuseni.
Ca fapt divers, Munții Metaliferi există... şi în Germania – lanţul muntos Erzgebirge, ce defineşte graniţa dintre Saxonia şi Boemia.


Prezentare Cheile Madei (Cheile Măzii)

Aşa cum aminteam AICI, bazinul Văii Geoagiu se poate lăuda cu o avere de invidiat în materie de chei – Cheile Madei / Cheile Măzii (cum le zic localnicii), Cheile Glodului, Cheile Cibului, Cheile Băcâiei şi Cheile Ardeului.
Cu trei dintre ele am făcut şi noi cunoştinţă, pe creastă ori direct prin apă, datorită lui Doru şi Vasile.
Cheile Măzii (Cheile Madei), din nordul localităţii Mada, sunt cele mai cunoscute dintre cele menţionate.

De jos şi de sus








Cheile Măzii ocupă un loc aparte, prin dimensiunile şi dezvoltarea reliefului carstic, cât şi prin dinamica pantelor.
Cheile sunt rezultatul străpungerii versantului vestic al Pleşei Mari (712 m) de Valea Balşei. În zona Pleşei Mari se întâlneşte un relief carstic alcătuit din doline.
În urmă cu 50 de ani, locuitorii satului Mada cultivau grâu pe platou.
Versantul stâng al Cheilor Madei este dominat de Vârful Dosu  (684 m), care oferă un minunat punct de belvedere asupra Munţiilor Metaliferi.
(sursa informaţiilor: ardeu.ro)

Rezervația naturală Cheile Măzii (Madei) se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare. Cheile au o lungime de 2,4 kilometri.
Pereţii de calcar ai Cheilor Madei sunt înalţi chiar şi peste 300 de metri.
În cheile Madei se poate practica alpinismul.

La ieşirea din chei exista cândva un zăgaz (stăvilar, baraj) care abătea o parte din apă spre o moară aflată în apropiere.
(sursa: glasul-hd.ro)


Pe locuri, fiţi gata...








Păşim agale prin verde de poiană. Câteva minute mai târziu, ne testăm echilibristica deasupra unui râu.










De aici, urcăm şi tot urcăm


Ne împărţim în două grupuri – unul va ataca direct creasta şi cel mai înalt punct, Vârful Dosu (684 m altitudine), celălalt grup va merge ceva mai jos, pe cărare.
Doru mă întreabă:
„Tu pe unde o iei?”
Mmmm... cu mine vorbeşte, care-s maniacă în căţărări?!
„Pe creastă, normal!”
Fireşte, omul nu ştie pe unde mi-au umblat ghetuţele. Mai cătinel, da’ mi-au umblat ele. Ăăăăă... nu mă dau mare (?)
Chiar înainte să ne despărţim, la câţiva metri în sus pe stâncă, avem o vizită deloc surprinzătoare pentru zonă şi pentru vremea super-însorită: o viperă cu corn (veninoasă).



4x4, my love

Vasile şi Doru au marcat traseul cu o zi înainte de a pune noi stăpânire pe Geoagiu. Şi au mai tăiat din spinoasele din cale. Mulţumim!!!
Încă o zonă sălbatică de pus în ramă!
Sălbăticie, plăcerea mea nemărginită!

Ne coacem în apropierea pragului de 30 de grade Celsius, cu nori inexistenţi. Mă pleoştesc şi înaintez... static. Cu un pas-doi înainte, pe alocuri, „4x4”. Că-i mai sigur; şi ca să dovedesc că mă trag din maimuţică.

Vreţi să mă mai laud şi cu niscai arsuri solare şi zgârieturi în mărăcini şi crenguţe? No, lasă!
Seara cine făcea „întrecere” cu Ramona apropo de numărul şi adâncimea rănilor de război?!


E creastă, nu potecă!

Creasta Cheilor Madei nu-i chiar creasta Pietrei Craiului. Totuşi, dacă aveţi rău de înălţime, evitaţi străbaterea ei. E mai mult decât un pic ameţitor!


Vasile şi marcajul






 














Pui de corb



După nici jumătate de oră, ne adunăm iarăşi în formaţie completă, apoi ne despărţim până la finalul traseului.






 
Ghidul Doru, la (re)despărţirea grupurilor





Întrebare retorică: Cine iubeşte stânca?





















Nu foarte departe, Cheile Glodului; peste o lună, le-am „încălecat”. Aici, în diferite viziuni.





















Lalea pestriţă, iris sălbatic
În aprilie, Creasta Cheilor Madei era înţesată de flori pe care îmi tot doream să le văd live, nu doar în fotografii.

Stânjeneii sălbatici (irişii sălbatici) erau efetiv peste tot, în toate culorile, de alb la mov închis, trecând prin toate nuanţele de violet.














Tabloul perfect


Popular laleaua pestriță, oficial fritillaria meleagris, face parte din familia liliaceelor. Numele „fritillaria” provine din latinescul „fritillus” („cutie cu zaruri”).
Laleaua pestriţă înflorește din martie până în mai, crescând între 15 și nflorește din martie până în mai, creşte între 15 și 40 de centimetri în înălțime. Bulbul are un diametru de circa 2 centimetri și conține alcaloizi otrăvitori.
Laleaua pestriţă este răspândită până la 800 de metri altitudine.
Din păcate, este o specie ameninţată cu dispariţia în sălbăticie în Europa (inclusiv în România) şi vestul Asiei, acolo unde creşte.

 
 














Final de urcare. Cruce. Coborârea

Până în Vârful Dosu (684 m), marcat printr-o cruce din lemn, sunt, în total, aprovimativ 400 de metri diferenţă de nivel din Mada.















N-am mai descăţărat creasta, am coborât direct, inclusiv pe o potecă prin pădure, cu o porţiune comună celei de la dus.




...şi cu traversarea directă a aceluiaşi râu peste care am plutit pe buştean, de dimineaţă.






La hodină





INDICATOARE. Altitudini, durată

Nemarcat: Satul Mada (305 m) – creasta Cheilor Madei – Vârful Dosu (684 m) 3 ore

  Nemarcat: Vârful Dosu – satul Mada 1 oră

UN MIC SFAT: Nu vă luaţi după altitudinile aparent joase – tot munte e!

TOTAL: aproximatix 4 ore şi jumătate pentru întreg grupul (cu pauze bunicele pe parcurs, în special la floricele şi pe Vârful Dosu)


SURSE DE APĂ
Nu există din satul Mada până pe creastă şi înapoi – dacă vă place şi aveţi curaj să abordaţi apa din râu, go for it!

Atenţie la vipere!!!


Cheile Madei (Cheile Măzii), prin apă

Cheile Madei se pot străbate şi pe la bază, mai precis prin apă.

(Foto: wikipedia.ro)


La mijloc de mai, Călin, Lucia, Zorina şi Gabi au pus la cale o nouă Expediţie Mada, pe când noi, ceilalţi, ne plimbam prin Cheile Cibului.
Ca să intri la apă, se merge prin aceeaşi poiană pe care am abordat-o în aprilie, de data aceasta direcţia e „drept înainte” – nu în dreapta, către Peştera Zidită.

Cheile Madei - Peretele Peşterii (Peştera Zidită)


Apa se traversează de mai multe ori, iar acolo unde peretele de stâncă te împresoară din ambele părţi se merge prin apă – adancimea maximă pe 13 mai 2018 era de aproximativ 70 de centimetri.
La 500-600 sute de metri înainte de ieşirea din Cheile Madei, în versantul drept, la nivelul apei, găsiţi un izbuc de apă minerală – este slab mineralizată şi mai caldă decât apa din râu; iarna nu îngheaţă.

Iată ce-a văzut Trupa de 4:












!!! ATENŢIE !!! Primăvara şi toamna, apa poate ajunge, în unele locuri, la doi metri adâncime.
Recomandată este parcurgerea Cheilor Madei vara. Chiar şi atunci, alegeţi o perioadă care să nu urmeze unor inundaţii sau ploi mari.
De asemenea, folosiţi încălţăminte când vă deplasaţi prin apă – sandale speciale, aquashoes (pantofi pentru apă).
Nu uitaţi nici beţele de trekking, pentru echilibru!
Şi, din nou, atenţie la vipere!!!

Prin râu mai întoată câte un păstrăv sau clean.

În total, traseul prin Cheile Madei – varianta prin apă durează aproximativ 2 ore şi jumătate - 3 ore dus-întors, fără grabă şi cu fotografiile de rigoare.


...Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa unuia dintre cele mai wow-wow-wow locuri nu numai ale Transilvaniei, ci ale întregii Românii!
Cine credea că aşa aproape de o localitate căreia i s-a dus faima pentru apele termale (ce duc cu gândul la mişcare... mai puţină) găsim aşa minuni?! Dacă vă nimeriţi pe aici, aruncaţi o privire în sus de pe drum şi sigur n-au cum să vă stea picioarele!
De ce oare-s necunoscute Cheile Madei? Sau poate e mai bine aşa...




DISTANŢE până în satul Mada, comuna Balşa:
*Din staţiunea Geoagiu-Băi – 12 km;
*Din halta Geoagiu – 18 km;
*Din Orăştie – 25 km;
*Din Deva – 60 km;
*Din Timişoara – aproximativ 200 km;
*Din Bucureşti – aproximativ 380 km.


Data viitoare vă bag în peşteră!

Să vă arăt până atunci şi cum a fost prin Înălţimea Sa Cheile Madei – jumătate din clipul de mai jos.








Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Mulţumim!
      Mai urmează câteva episoade din Operaţiunea Geoagiu, cu locuri la fel de spectaculoase!
      Ioana

      Ștergere