miercuri, 20 mai 2020

Drumeţie de sărbătoare - La mare, altfel




Traseu:
*Năvodari – Mamaia – Faleza Constanţa – Gara Constanţa


Vă e dor de mare? Şi mie.
Da’ de marea aşa.

Omul preferă să meargă la mare vara. Plajă, baie, alte alea.
Unii preferă marea în linişte. E oximoron de-a binelea
Eu prefer să... drumeţesc în linişte la malul mării. Pe ploaie, pe vânt, la cinci grade, la zero grade, totuna.

Atunci era ploaie, era toamnă.
Azi e soare şi... e mai cald ca atunci.



Data: 1 decembrie

Ideea iniţială era să nu ne mai folosim de niciun mijloc de transport până în Mamaia şi mai departe pe plajă. Socoteala asta a picat, fiindcă eu voiam relaxare la superlativ, nu să stau cu ochii pe ceas pentru întoarcerea în Gara Constanţa şi alergarea după ultimul tren spre Bucureşti.

Coborâm din microbuz la marginea staţiunii Mamaia – ba chiar intrăm în Năvodari un pas, doi.

Năvodari s-a chemat cândva, demult, Caracoium şi Carachioi.
În 1927, denumirea satului Carachioi este schimbată în „Năvodari”. Peste 41 de ani, localitatea devenea oraș.


Pe partea dreaptă, înspre Constanţa, e rost de prima oprire: Lacul Siutghiol.




De fapt, denumirea corectă ar fi „Limanul Siutghiol”.
Liman: lac rezultat din blocarea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu.
Pentru localnici, e Ghiolul Mare, pentru turişti – Lacul Mamaia.
Originea numelui este turcă, „Sütgöl”, termenul putând fi tradus prin „lacul lăptos/de lapte”.

În cifre, Lacul Siutghiol are 7,5 kilometri lungime, lățimea de 2,5 kilometri şi o întindere de 1900 de hectare.

Limanul găzduieşte o insulă calcaroasă, Insula Ovidiu.
Pe marginea vestică și pe fundul Lacul Siutghiol sunt prezente numeroase izvoare de apă dulce, care îl alimentează.
Spre deosebire de celelalte lacuri din zona Litoralului, cuveta Lacului Siutghiol este de origine tectonică.

După un an şi jumătate de căutări, în octombrie 2012, pe fundul lacului au fost descoperite două hidroavioane datând din Al Doilea Război Mondial.

Pe Lacul Siutghiol se pot face plimbări cu vaporaşul până la Insula Ovidiu; se pot practica schiul nautic şi iahtingul.

Lacul Roşu de Constanţa – bine, numai în zona aceea



Linişte şi pace



Plaja Mamaia – Constanţa

Habar n-am cum să descriu nerăbdarea de a ieşi dintre clădiri, de a părăsi iute-iute-iute asfaltul, de a-mi gâdila tălpile cu nispul şi apa mării.





Reeeeeeceeeeeee!!!
Da’ ce bine e!

Pornim în aventură!


Primul contact





Inaugurând noua modă: cu rucsacul în spate, în picioarele goale


Sărbătorim cum se cuvine

















Ardeeeeee...!!!


Nici nu ştiţi ce viteză am băgat să-mi arunc în picioare cea mai groasă pereche de ciorapi, pe care picioare apoi să le îndes în... bocanci. D-ăia îmblăniţi. Că se făcuseră bietele lemn de la căldura din mare. Da’ zău dacă regret vreo secundă din bălăceala ceea!











Pescăruşi fotogenici






Şi aşa facem tranziţia către...


...Părţile mai puţin plăcute

Ruinele vechiului tobogan de apă din Mamaia













Meduze eşuate








Pasarela-ponton din Mamaia, cu debarcader

Pasarela din Mamaia a fost inaugurată în anul 2012. Se întinde pe o lungime de 400 de metri, are 3 metri lăţime; la capătul ei există un debarcader, pentru plămbări cu vaporaşul, vara.









 
Vine valu’...





Unghiuri pe mare

 










 



Pe brânele debarcaderului











Mică tranziţie cu blocuri






Stâncăăăă!!!

Valurile mării, bocanci, căţărare pe stâncă – aparent, nicio treabă una cu alta. Noi le-am asamblat în aşa fel încât acel 3 în 1 a dus la Fericirea aia Supremă de moment.
Ce-i drept, a fost presudo-căţărare... da’ ştiţi ce găuri erau între pietrele-alea? Aşa că adrenalina nu s-a mai încadrat deloc la „pseudo”.















Aglomeraţie mare












 
Un pic de asfalt


Nu-i apus
Acesta este Lacul Tăbăcarie, care formează un complex lacustru împreună cu Lacul Siutghiol (a se vedea şi schema de la final).
Lacul Tăbăcarie are o suprafaţă de aproximativ 99 de hectare; adâncimea variază între 1,5 şi 4,4 metri. Este dependent de aportul de apă din Lacul Siutghiol – surplusul de apă este deversat din Lacul Tăbăcărie în mare printr-un stăvilar.


Combinaţii intermediare – plajă, vegetaţie, cărări, clădiri

Ne întoarcem pe plajă, traversăm zone cu vegetaţie şi asfalt, în căutarea falezei din Constanţa.
Cam lungă căutarea şi dibuirea cărării spre Cazinou şi Acvariu – călătoria e importantă în fond şi la urma-urmei, nu? Şi lumina pentru fotografii.









În ordine: apă, pietroaie, potecuţe prin iarbă; şi scoici la kilogram






Diferenţă de 5 minute





 






 



 
Găsiţi diferenţele din pozele de mai devreme... din apă


Zona în care simţi „nu mai ajung odată!?”









Căţărare de manual 







D’ale portului





Faleza şi Cazinoul din Constanţa

Tocmai aflu că se renovează unul dintre simbolurile Constanţei, Cazinoul. Era şi timpul, că-i degradare gravă acolo!
Şi mai aflu că ultima reparaţie majoră a clădirii datează din perioada 1986 - 1988.
Sau că, în 1955, deţinuţii politici au avut sarcină să facă anumite reparaţii la Cazinoul Constanţa.

Cazinoul din Constanţa este construit în stil Art Nouveau. A fost inaugurat pe 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. În 1912 s-au realizat ultimele retușuri.

În 2007, în interiorul Cazinoului au fost turnate câteva scene din filmul „Youth Without Youth”, după romanul „Tinerețe fără tinerețe” scris de Mircea Eliade. Producţia a fost regizată de Francis Ford Coppola, iar din distribuţie fac parte, printre alţii, Tim Roth, Alexandra Maria Lara, Marcel Iureş, Adrian Pintea, Florin Piersic Jr., Mircea Albulescu, Dragoş Bucur şi... Andrei Gheorghe.





Un fel de apus, de adio







INDICATOARE. Altitudini, durată

Nemarcat: Năvodari – Mamaia – Faleza Constanţa – Gara Constanţa (la nivelul mării)

TOTAL: aproximativ 8 ore
Distanţa străbătută: peste 20 de kilometri, majoritatea pe nisip.



SURSE de APĂ
Pot să fac o glumă cu marea cea mare?

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

9 comentarii:

  1. Drumetie la Maaaare! O idee buna!!! :) Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iarna nu am fost la mare,dar in alte anotimpuri,da.Ca si tine am facut o baie la picioare,cu toate ca nu era vremea.De insula Ovidiu ma leaga cateva amintiri nemuritoare din tinerete,cu cherhanaua si restaurantul din interior,cu vaporasele ce transportau turistii,etc.Marea ramane,MARE.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie aşa îmi place - pustiu, să ascult... în linişte valurile, pescăruşii, vântul. Să simt marea la picioare... chiar dacă după e senzaţia aceea de amorţeală îngheţată.
      N-am ajuns încă pe "Ovidiu" - data viitoare! Ce amintiri frumoase aveţi!

      Ștergere
  3. Marea cea Mare, veșnic agitată și răcoroasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fooooooaaaarteee răcoroasă la vremea aceea! Dar bună de o baie scurtă :) Şi memorabilă!

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere