luni, 15 iunie 2020

Ispitele narciselor din Munţii Baiului




Traseu:
*Gara Sinaia – Valea Rea – „Poiana Narciselor” – Culmea Cumpătu – Sinaia


Sunt ultimii stropi de primăvară, însă e prima tură după trei luni moarte; nu mă faceţi să pomenesc cuvântul „pandemie”.
Începem sezonul cu o maaaare dorinţă împlinită: Narcisele din Baiului. Un (alt) obiectiv pe care îl vânez de nişte timp (ca să nu zic ani).



Data: 23 aprilie

Din Gara Sinaia, traversăm calea ferată, trecem podul peste râul Prahova şi intrăm pe drumul forestier „Valea Rea”.
Acesta merge paralel cu râul Valea Rea, afluent al Prahovei. Întâlnim căscăduţe, formate datorită digurilor artificiale.

Flori de salcâm galben. Mai rar!






Măreţia stâncii de Bucegi








Apare şi pietriş măricel; de ce să nu apară?!
Bine, grohotişu-i stabil, n-are el treabă cu alde Crai.





Bun venit în Raiul Narciselor!

În câteeeeee locuri-s împrăştiate puncticelele-astea albe!
Unde să priveşti întâi?
Bineînţeles că-s prima care vrea să ajungă în mijlocul lor! Ne aşteaptă o pantă de milioane-n bocanci; nici nu mă gândesc să nu mă înfiinţez în plin desiş al lor.

Nu puteţi decât să mă credeţi că narcisele au invadat culmile până sus de tot


Ce citesc: În Valea Rea, zona de grohotiş îşi schimbă configuraţia în fiecare an, din cauza viitorilor puternice.
Arată aşa fiindcă ravena (vale strâmtă cu versanți abrupți, instabili) este situată deasupra etajului forestier – nu e vorba de defrişare.
La fel se întâmplă şi pe versantul nordic al Muntelui Cazacu şi pe versanţii Muntelui Şteiaşa Mare, tot în Munţii Baiului.
Munţii Baiului sunt alcătuiţi din rocă moale şi friabilă.

Intrusa căldăruşă


Narcisele sălbatice înfloresc pe la mijlocul lunii mai. Totul depinde de condiţiile meteo din anul respectiv, aşa cum este valabil şi pentru bujorii de Măcin.
În România, există peste 20 de poieni cu narcise, unele foarte accesibile. Poieni de-adevăratelea, declarate „rezervaţii naturale botanice”.
Tot în Munții Baiului, dar la poale, găsiţi Poiana cu narcise de la Floreni.
În apropiere, se află poienile cu narcise de pe Clăbucetul Azugii (Munţii Baiului) și de sub Vârful Unghia Mare (1847 m, Munții Neamțului).
Mai multe detalii depre poienile cu narcise din ţara noastră găsiţi aici, aici şi aici.

Există peste 1000 de varietăți de narcise.
Sunt şi specii de narcisă care înfloresc toamna.
Popular, narcisei i se spune şi cocoară, coprină, floare-de-ceapă, fulie, ghiocel, ghiocel de grădină, lușcă, nevestică.

77

Legenda narcisei
Semnificaţiile narcisei

Narcis, fiul unui zeu şi al unei nimfe în mitologia greacă, rămânea indiferent la atenţiile şi propunerile amoroase, preferând vânătoarea.
De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebuneşte nimfa Echo, însă şi ea a fost respinsă, stingându-se din pricina dragostei neîmpărtăşite.
După moartea nimfei, Narcis a fost blestemat de zeița răzbunării, Nemesis, să nu poată iubi niciodată pe nimeni și să se îndrăgostească de el însuși. Când şi-azut chipul în apa unui izvor, tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine. Dorind să-și îmbrățișeze chipul reflectat în apa, Narcis a căzut și s-a înecat. Nimfele, venite să îl plângă, l-au transformat într-o floare parfumată.
Se spune că florile de narcisă își țin capul în jos asemenea lui Narcis care se oglindea în apă; în centrul florii ar fi rămas chiar lacrimile lui.

O altă legendă zice că narcisa a înflorit pentru prima dată în Grădina Ghetsemani din Ierusalim, la învierea lui Iisus Hristos. De aceea, în multe țări, narcisele sunt flori cu simbolistică religioasă, fiind nelipsite din casele și curțile oamenilor în perioada de Paște.

Bulbii narciselor conţin un alcaloid (substanță bazică azotată toxică) paralizant. Se spune că soldaţii romani ar fi purtat asupra lor câţiva bulbi de narcisă, pe care i-ar fi înghiţit atunci când erau răniţi mortal, pentru a-şi curma suferinţa.

În trecut, în Egipt și în Franța, narcisa simboliza ghinionul și moartea, fiind folosită la funeralii.
Tot în Franţa, narcisa ajuta în tratarea epilepsiei şi a isteriei; în cosmetică, era bună pentru pudre, rujuri, săpunuri.
În medicina tradițională japoneză, narcisa era folosită la vindecarea rănilor.
Arabii întrebuinţau narcisele ca leac împotriva căderii părului.
În Transilvania, ceaiul se utiliza pentru calmarea durerilor de piept, în aprinderile de plămâni, pentru suspin şi bătăi accelerate de inimă.

În China, narcisa era considerată aducătoare de noroc, fiind nelipsită din ceremoniile dedicate Anului Nou, ca simbol al vieții și al renașterii.

În India, uleiul de narcise este aplicat pe acorp înaintea ritualului de rugăciune, alături de cele de iasomie, trandafir şi santal.

Narcisa este considerată floarea timidităţii, a prieteniei şi respectului, dar şi simbolul iubirii neîmpărtăşite și iraţionale.
În buchetul de nuntă, narcisa simbolizează fertilitatea.
(sursă de inspiraţie: spiridustmblog.wordpress.com)


ATENŢIE!
Nu culegeţi / nu rupeţi narcisele!
Poienile de narcise sunt ocrotite prin lege.



Abrupul din „Poiana Narciselor”

S-a împământenit denumirea „Poiana Narciselor”, însă floricelele cresc pe ditai abruptul, deloc pe plat.

Hai, că la bază a fost cum a fost, să vezi distracţie când tre’ să o iei pe verticală – printre flori, pe grohotiş, pe unde ţi-e mai lesne, numai să înaintezi.
Panta are mai bine de 45 de grade înclinare.










Intrusele galbene


Ştiţi că încă nu s-a inventat textul parfumat, aşa că nu vă pot trasmite în totalitate miresmele colorate. Sper însă ca ceea ce vedeţi mai jos să vă îmbete suficient.










În spatele narciselor e un bucheţel mov de irişi sălbatici, de munte (stânjenei). În Munţii Baiului am întâlnit irişi de o singură culoare, un pic diferiţi de cei de pe creasta Cheilor Madei de lângă Geoagiu-Băi.




Ca să ne lămurim: am urcat 250 de metri în altitudine pe „deluşorul cu narcise” – de la 1450 la 1700 m, cu aproximaţie.
4x4 la fix!






Culmea Cumpătu, pe care vom coborî


N-am mai înaintat până în culmea principală / creasta Munţilor Baiului. Abia acolo daţi de marcajul turistic.



Zoom cu Vârful Baiul Mare (1908 m); poteca-i la alegerea fiecăruia


Porţia de genţiane






Ne deplasăm spre Culmea (Muchia) Cumpătu printre pietre – un semi-grohotiş, pe alocuri.

Una dintre vedetele de azi: Muchia Cumpătu
În fotografie regăsim Cota 1400 şi Cota 1500 (cu instalaţiile de cablu aferente); Vârful Vânturiş (1925 m) – stânga; Şaua Vârfului cu Dor (Curmătura Dorului, 1938 m) – dreapta


Ce dor mi-era de verdele crud al muntelui!









Perspectivă lărgită – Valea Rea


 Munţii Baiului – cel mai bun loc de fotografiat Bucegii
La picioarele masivului stă toată Valea Prahovei, cu Buşteni în prim-plan şi Poiana Ţapului – stânga)
Din Munţii Baiului vedem aici Culmea Urechea – undeva în dreapta


Culmea Cumpătu; puţin mai în spate, Culmea Sorica – la un zoom, se distinge instalaţia de teleschi



Detaliu cu ce menţionam mai sus: Culmea Sorica şi instalaţia de teleschi


Oraşul Buşteni, îngropat în verde


Privelişti de milioane asupra Bucegilor

Mai sus a fost doar un preview a ceea ce urmează acum.
Pregătiţi? 1, 2, 3, START!

Mai sugestiv de atât...
În completare: Crucea de pe Caraiman, Releul şi Vârful Coştila (2490 m), Brâna Mare a Coştilei, Brâna Aeriană, Brâna Portiţei


Priveşte cerul! Norii-spectacol

O altă nebunie: Coştila şi Vârful Omu




Întinderea Buşteniului şi pârtia Kalinderu






De remarcat: cablurile telecabinei Buşteni - Babele şi Poiana Ţapului (stânga)




Reîntoarcere la Munţii Baiului – Culmea Cumpătu

Nu v-am zis nimic de vântul de Baiului? Vă zic acum!


Vârful Piscul Câinelui (1658 m), stânga


Creasta Munţilor Baiului, neatinsă de noi astăzi





Stâna de pe Culmea Urechea. Şi Măgura Codlei



Frumos tare pe Cumpătu!



Cu de toate: Şi Cumpătu, şi Valea Rea


 





Bucegii, Postăvarul şi Măgura Codlei, dintr-o singură privire!


Sinaia – stânga şi Poiana Stânei
Se mai observă: Vârful cu Dor (2030 m), Vârful Furnica (2103 m) şi Piciorul Pietrei Arse, Vârful Jepii Mari (2071 m)




Sinaia

 
Again







Stâna şi crucea de pe Cumpătu

Am văzut de aproape cum ling oile sarea, un factor-cheie pentru sănătatea lor.












 



Pregătirea pentru intrarea în pădure











Am avut parte de o mică rătăcire prin pădure şi la ieşirea de acolo, dar important e că am ajuns întregi. Şi cu o mică sperietură, că s-a simţit pe aproape-aproape Domnul Ursulache.

Am ieşit din pădure undeva în Cartierul Cumpătu din Sinaia – singurul din oraş situat pe malul drept al râului Prahova.


Tot Bucegii-s fruncea



Fuga la prins trenul spre Bucureşti! După ce mai pozăm o dată Bucegii. Cu tot cu apa Prahovei.



INDICATOARE. Altitudini, durată

Nemarcat: Gara Sinaia (~ 800 m altitudine) – drum forestier „Valea Rea” şi Valea Rea, intrarea în „Poiana cu narcise” din Valea Rea (~ 1450 m) 2 ore şi 30 de minute, cu o pauză de masă inclusă

Nemarcat: „Poiana cu narcise” din Valea Rea – sub creasta Munţilor Baiului (1700 m) aproximativ 1 oră

Nemarcat: Sub creasta Munţilor Baiului – Culmea Cumpătu – cartier Cumpătu Sinaia – gara Sinaia 3 ore şi jumătate, cu multe pauze

TOTAL: 9 ore, cu pauze
Distanţa străbătută: aproximativ 19 kilometri.


NU încurajez pe nimeni să meargă pe trasee nemarcate – descriu, eventual dau sfaturi, din proprie experienţă.
Cei care aleg un anumit traseu au DATORIA să se informeze despre el, să îl studieze şi să decidă în cunoştinţă de cauză dacă au capacităţile necesare pentru a-l parcurge.

Deşi traseul descris mai sus face parte din categoria „nemarcate” şi deşi traseele de gen nu sunt recomandate începătorilor, ACESTA poate fi parcurs de oricine cu o condiţie fizică acceptabilă.




 


SURSE de APĂ
Nu am întâlnit surse de apă pe parcurs – cu excepţia râului Prahova şi a râului Valea Rea (afluent al Prahovei).


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu