*Traseu:
Cheia - Cabana Vârful Ciucaş
(prin Valea Berii) şi retur
Plus 30 de minute până la Cabana
Muntele Roşu/Cabana Silva, pe drumul auto şi turistic Cheia - Muntele Roşu şi retur
Data: 8 noiembrie 2015
Cât îmi doream să văd Ciucaşul toamna...!
Am trecut deja la catastif Bucegii
de toamnă şi un Crai
mai Mic de final de octombrie.
Refuzam să mă gândesc la o şansă cât de mică să nu
fiu în Vârful Ciucaşului şi de data asta.
Am luat la puricat toate site-urile meteo. Întâi
am văzut soare pe linie; apoi, au apărut şi nişte nori – s-au amestecat cu
razele de mai sus.
Nu-i bai, numai să nu plouă! Cică nu.
☺ În Ciucaş am avut parte de 100% vreme bună în
cele trei popasuri.
Joi seară am răspuns „prezent” manifestaţiilor din
Piaţa Universităţii.
Deja îl convinsesem pe Ion să conducă până în Ciucaş, ca să nu ratez feeria de culori
de acolo. Cât aşteptam să intrăm în mulţime, Ion se trezeşte că, într-o
doară, îi invită pe Marius
şi pe un alt prieten de-al lor să vină la munte.
Super, măcar să nu mai avem prea mult treabă unul
cu altul, că la ciondăneli babane suntem campioni!
Face Ion rost de o maşină mare (8+1, ca la
canotaj ☺) şi începem să lăsăm mesaje. Refuzuri, nişte „poate”, urmate de „am
treabă”. OK, şi noi ce facem cu maşina?!
Răspund afirmativ doar Dana, Mădălina şi câinele
ei, Hachi.
La 7 fără un sfert suntem deja în faţa Casei
Presei Libere, că nu vreau să mă prindă noaptea pe traseu – cu toate că niciun calcul
super-pesimist n-a dat cu virgulă.
Pete de soare pe la Vălenii de Munte, Măneciu.
Însă Ion îmi atrage atenţia că pe sus e ceaţă.
„Şi ce
dacă? E încă devreme, până ajungem noi se ridică...”
Ştiţi că eu nu sunt optimistă de fel? Numai muntele îmi dă forţa să ridic toate vălurile
şi să dezvălui claritatea celor mai frumoase imagini.
Parcăm autobuzul.
Vedem clar în faţa ochilor, nici măcar nu-i a zecea parte din ce am
trăit în luna mai spre Vârful Omu. Ceaţa e mai sus. Cum ziceam mai
devreme, „mai sus”. Unde plănuiam să ajungem.
Să o luăm pe rând, cu paşi mărunţi. Primul
obiectiv – Cabana Ciucaş.
Ne bate o mică burniţă... acceptabil.
Şedinţă
foto la Fântâna „Nicolae Ioan”
Şiiiii ce ceaţă!!! Măiculiţă! De la câţiva metri
de ea, abia se întrezăreşte Cabana
Ciucaş! De poteca spre Vârf nici nu poate fi vorba!
Daţi-vă
uşor în spate din faţa monitorului/ecranului telefonului... dacă operaţiunea de
detectare a cabanei devine anevoioasă, repetaţi; odată şi odată o să vă apară
ceva... măcar prin puterea sugestiei. Cum e? ☺
Fotografii cu originalul
Cabanei Ciucaş găsiţi accesând link-urile din
finalul acestui material.
„Ce frumos a fost ieri...” sunt nostalgici şi ne fac în ciudă câţiva munţomani care au
înnoptat la cabană.
Dacă tot nu servim traseu, merge o ciorbă, o bere,
un papanaş – după caz.
„Vreau şi
eu să văd măcar un moţişor de Ciucaş...!”, zic io cu iritare-bosumflare.
Şi ceaţa
tot coboară...
Înapoi la bază (maşină).
„Cea mai scurtă tură”, dă check in-ul Dana pe Facebook.
Eu nu vreau să se termine!!! Nu mi-am făcut deloc
plinul de munte. Abia am ajuns la 30%.
Propun Muntele
Roşu. Din apropierea Fântânii „Nicolae Ioan” coboară drumul spre
Muntele Roşu. Mădălinei îi e teamă de alţi câini pe acolo (deja a tras o
sperietură zdravănă la Cabana Ciucaş, cu nişte uriaşi) şi propune să ne
separăm, doi câte doi. Adică eu şi Dana prin pădure, ea şi Ion cu maşina.
Şi să ne reîntregim mai târziu.
Mişcare am chef să fac, n-am nimic cu Dana şi nici
ea cu mine... dar e aiurea să o apucăm fiecare pe drumul lui. Aşa că ne suim
iară toţi în maşină.
Nu mai intrăm în Cheia, suntem atenţi la
indicatorul de pe partea stângă spre Muntele Roşu.
S-a reparat drumul spre Muntele Roşu!
Ce-i asta?! Asfalt proaspăt turnat?! De când?! Facem
ochii maaaari – după atâţia ani de dezastru pe această să-i zicem şosea, nu
credeam să o văd vreodată reparată!
De la atâtea mirări şi laude, se strică treaba.
Coborâm destul de repede afară, şi fiindcă pe mine
mă apucă mâncăriciul în maşină pe la munte.
Ce tare! Au mai pregătit o bucată pentru asfaltare
– au răzuit vechiul drum. Mai departe, obişnuitele gropi ne aduc cu picioarele pe pământ. Măi-măi-măi,
dar nici astea nu mai sunt ce-au fost! – parcă-s mai cosmetizate faţă de 2013 (când am fost eu ultima dată). Ca să nu
amintesc de anii şi mai trecuţi.
Deşi soarele nu ne-a salutat o clipă,
peisajul şi fotografiile ce îl redau ne-au luminat sufletele. O suna
clişeistic, dar pe mine una fix sentimentul ăsta m-a străbătut.
Drumul gol în faţă, senzaţia de
linişte. Ruginiul frunzelor, în desfătarea lui Hachi... foşnetul lor, jocul lor
de-a v-aţi ascunselea pe şosea. Mugetul
vântului ştrengar...
De la o vreme, înaintarea nu mai e nicio plăcere –
fiindcă ne îngheaţă fiecare oscior. Şi acum nu mai are
cine să râdă ne noi că ne încotoşmănim cu mănuşile şi cu trei rânduri
de bluze şi canadiene.
☺ Când am pornit către Muntele Roşu, era linişte
şi pace – vântul s-a pornit abia mai sus.
Sus, Mădă ne recomandă Cabana Silva, la câţiva
metri de Cabana Muntele Roşu; noi am mai fost primprejur, chiar în curte, dar nu am intrat până acum.
Înăuntru e călduţ, aşteptăm mâncărica (daaaa, iar
mâncăm!), mai pălăvrăgim.
Afară, vântul e demenţial - dărâmă un ditai ghiveciul,
culcă la pământ într-o miime de secundă firele de iarbă (plăntuţele) înalte de
30 de centimetri, geamurile tremură...
Şi noi chiar tre’ să ieşim iară în vifor? Nu punem
şi noi de-o vrajă, să teleportăm maşina până aici? Fix în cabană, fix la scaunele
de sub noi?
Finalul
finalurilor, în vecinătatea înserării
Mie mi-a plăcut
în Ciucaş şi de data asta... A fost o plimbare în aer curat – uneori aerul ăsta
curat prea destul în faţă ☺ –, companie drăguţă. Am revenit în Capitala cea rea
doar cu regretul neputinţei de a fi SUS.
INDICATOARE.
Altitudini, durată
☺ Cruce albastră: Loc de parcare automobil, pe Valea Berii, la 10 minute de Fântâna
„Nicolae Ioan” (~1300 m altitudine) – Cabana Vârful Ciucaş (1595 m) 45 de minute
*Din Cheia (865 m), traseul pe jos prin Valea Berii până la Cabana Ciucaş
durează 2 ore şi jumătate – 3 ore
☺ Bandă galbenă: Loc de parcare automobil, pe drumul auto şi turistic Cheia- Muntele
Roşu – Cabana Silva (1300 m) 30 de
minute
Ture cu vreme nesuferită (dar încheiate cu VICTORIE):
...Şi întâlnirile cu Ciucaşul
☺ Ciucaşul plin de soare (prima dată pe
Vârful Ciucaş)
☺ Recomandarea lunii – Bucuria de a fi in Ciucas!
– mai 2015
Frumos! Frumos! Frumos!......
RăspundețiȘtergereParca aud zgomotul pasilor prin frunze!
Un weekend cat mai frumos!
E minunat şi atââââât de relaxant să te joci prin frunzele împrăştiate pe jos şi prin iarbă! Chiar azi am fost în Grădina Botanică din Bucureşti şi am retrăit unele senzaţii - bine, fără vânt, dar şi fără aerul tare de munte.
ȘtergereWeekend frumos!
Ioana
:)) este de preferat sa renunti la a vedea filme, pentru astfel de drumetii! Superb traseu, ca de obicei, minunate fotografii si descrieri profesionale, multumim!
RăspundețiȘtergerepupici Un sfârsit de toamna minunat sa ai!
Încerc să mă cufund cât mai mult în natură, să respir natura, chiar şi în Bucureşti. Filmele le las pentru nopţile albe, când potecile sunt „închise" :)
ȘtergereO toamnă de vis şi pentru tine!
Ioana
Toamna este superb la munte.Imi pare rau ca nu mai pot umbla pe carari pline cu frunze. Numai bine si multe plimbari!
RăspundețiȘtergereOrice anotimp are farmecul lui pe munte - dar toamna culorile se accentuează, natura se joacă aşa cum ştie ea mai frumos cu nuanţele.
ȘtergereUnul dintre traseele de mai sus, cel pe drumul auto-turistic Cheia - Muntele Roşu, este foarte uşor pentru orice picior, indiferent de vârstă.
Ioana
Uau, ce covor de frunze! Superb!
RăspundețiȘtergereMinunata toamna pe munte.
Într-adevăr, superbă!!!
Ștergere...Şi mai vreau... chiar dacă e vânt şi ceaţă :)
Ioana
Tare frumos articolul!
RăspundețiȘtergereMulţumesc!!!
ȘtergereIoana
Cât de frumos! Tare mult aș vrea să merg acum acolo și să mă pierd de toate grijile, să pot fi atentă doar la frumusețea naturi ce mă înconjoară!
RăspundețiȘtergereAcum se poate ajunge foarte uşor în zona Muntele Roşu, drumul din Cheia până acolo fiind asfaltat/reparat în totalitate.
RăspundețiȘtergereDacă nu vă place aglomeraţia, vă puteţi cufunda în pădurea învecinată.
Călătorie plăcută... nu doar în vis! :)
Ioana
Frumos! Eu m-am mulțumit să dau roată Parcului Romanescu din Craiova. A fost frumos să admir paleta de culori ce-o dăruiește toamna...Mulțam fain pentru minunatele imagini!
RăspundețiȘtergereMulţumim!
ȘtergereMulţumesc şi eu pentru vizite şi pentru impresiile lăsate aici!
Cam aprigă vremea... în rest a fost OK :)
În perioada asta şi eu am încercat să prind cât mai mult din culorile toameni prin parcuri, cu ultimele raze de soare care au fost. (În "Romanescu" am ajuns o sigură dată şi cam pe fugă, din păcate)