Ne-am hotărât să ne petrecem weekendul în afara
Bucureştiului pe ultima sută de metri, joi seară!
Era vorba să evadăm de vineri după-amiază, da’ ni
s-au stricat nişte calculele.
Am plecat din Bucureşti pe ceaţă.
Perdeaua s-a ridicat pe la Azuga. La întoarcere,
tot acolo a căzut o ninsoare ca-n poveşti.
Perioada: 30-31 ianuarie 2016
Cazare: la Academia Sâmbăta (670 m altitudine)
Mi s-a pus
pata de Cascada Bâlea, pe care o visez din 2012.
Din parcare, de la Cabana Bâlea Cascadă, e mai
puţin de o oră, vara, fără dificultăţi.
Pe verde şi pe senin se vede clar cursul apei.
Pregătiri,
lângă Cabana Bâlea Cascadă
Ne era teamă de avalanşă; în schimb, ne-a răsărit
nişte gheţuş sub picioare.
Din cauza temperaturilor ridicate de peste zi din
ultima perioadă (miercuri a trecut de 15 grade Celsius în Bucureşti!), zădapa
s-a topit şi a îngheţat peste noapte, aşa că acum a rămas nici-nici: pe deasupra
e peliculă de gheaţă uşoară, despre care habar nu ai cât măsoară. Ţi se poate
afunda bine piciorul, mai ales dacă ai o anumită greutate; chiar şi mie, la -50
de kile, mi s-a dus binişor parazăpada şi piciorul aferent în nişte dăţi.
Momentul de cotitură
Fotografiile nu-s foarte grăitoare, dar vă
garantez că era gheaţă la greu pe pietrele alea, la intrarea în pădure.
Vara, de aici sunt numai 15-20 de minute până la
cascadă.
Am insistat şi m-am căţărat ceva pe bolovanii cu
gheaţă.
Am fi putut ajunge într-un final la Cascada Bâlea,
poate într-o oră, cu precauţiile-precauţiilor... dar nu avea rost să forţăm pe
gheţăraie şi pe zăpada dintre bolovani despre care nu aveai habar cât de adâncă
e, din cauza peliculei de gheaţă, mai subţiri, mai groase, mai cum era.
Mai ales la coborâre se anunţa periculoasă calea,
căci, în afară de copaci ici şi colea, nu aveai punct de sprijin cât de cât
stabil. Şi, dacă nu ştiţi deja, vă informez eu: e ABRUPT!
Se ducea un picior, se duceau două, foloseai
eventual mâinile şi, Doamne fereşte!, te alegeai cu fracturi de toată
frumuseţea.
Mai bine, lasă! A fost fain până aici, a fost
soare – mai avem şi Hotelul de gheaţă, nu mor că nu am văzut firicelul de
Cascadă Bâlea în ianuarie.
Bine, o ţâră de regret am cărat cu mine până în
Bucureşti, da’ să nu mai spuneţi la nimeni, da?! ☺
Cascada
Bâlea, în stânga (imagine din telecabină)
Traseu (de vară) Cabana Bâlea Cascadă – Cascada Bâlea
Indicator: Punct roşu
Traseu: Cabana Cascada Bâlea (1234 m altitudine) –
Cascada Bâlea (~1500 m altitudine)
Timp de
parcurs: 1 oră urcare + 45 de minute coborâre
☺ Cascada Bâlea
este situată între cel mai înalte vârfuri ale României, Moldoveanu (2544 m) și Negoiu
(2535 m).
Este cea mai mare cascadă în trepte din România, având o
cădere de 60 de metri.
LA BÂLEA LAC, SPRE ŞAUA CAPREI!
N-am mai pus ochiul în zona Bâlea Lac din 2015,
31 ianuarie.
2015 a fost primul an după mulţi de tot în care am
ratat Lacul Bâlea văzut de sus, Lacul Capra şi împrejurimile, după obişnuita
urcare în Şaua Caprei.
Mai e puţin!
Clădirea telecabinei, cu ţurţuri
De cum am ieşit pe poarta telecabinei, am deschis larg ochii – de atâta soare, senin
şi zăpadă la un loc n-am avut parte niciodată la Bâlea Lac!
Noooo, întâi dau vreo şapte raite pe afară şi pe
urmă intru în Hotelul
de gheaţă, că acolo n-am nevoie de soare!
„Efectul”
de peşteră
...şi de
nuga!!! Munţii-s încărcaţi de zăpadă de nu se zăreşte bucăţică de stâncă!
Schimbare de decor – zăpada e destul de moale (nu
grea), scârţâindă, fără pelicula de îngheţ de jos. Perfectă pentru tăvăleala de
toate felurile! Şi desert, pe deasupra...! ☺
Jos, Cabana Bâlea; la mijloc, Şaua Caprei. Iar
Făgăraşii scot fum pe nări...!
Dacă n-ar
fi, nu s-ar povesti...
Staţia
telecabinei, staţia meteo, iar între ele – Hotelul de gheaţă
Ia uite! Mogâldeţe aproape de Şaua
Caprei! E
panta cea mai înclinată a traseului de la Bâlea Lac.
Vreau şi eu!!! N-o să răzbat până sus, să prind
imaginea îngheţată a Transfăgărăşanului şi a Lacului Capra... Cât merge, merge!
Offf,
şi n-am luat beţele de trekking cu mine – cine se gândea la vreun traseu?!
„Să nu lăsăm nebunii prea singuri; că, de... sunt prea nebuni!"
În mod normal, când verdele e la putere pe aici,
îmi sucesc gâtul să văd ce scrie pe indicatorul ăsta.
Păşim pe urme proaspete, ale celor pe care i-a
zărit în depărtare cu câteva minute în urmă. Mulţumesc din suflet, oricine aţi
fi şi oriunde sunteţi!!!
La
urcare e OK. Sunt toată o fericire!!! N-am leac, azi nu există nimic negativ! Sunt
în al 147-lea cer!
La
coborâre, în afara tradiţionalelor picioare, mă voi ajuta de mâini şi poate de
posterior. Să ajungem noi până acolo...! Mai bine savurăm liniştea!
Trecem pe un fel de brână, o cărăruie îngustă
sculptată în zăpadă, cu perete alb într-o parte şi cu hăul în cealaltă – nu
chiar la doi paşi, da’ prin vecinătate.
De sus avem imaginea completă a WinterPark-ului
din zona Hotelului de gheaţă, unde vă puteţi plimba cu snowmobilul sau
puteţi practica alte sporturi de iarnă, inclusiv patinajul, într-un dreptunghi
special amenajat.
Imagini
aproximativ la fel, vara
Cât mai
suuus!
Nişte
gheaţă. La pachet
Nimic nu-mi poate dărâma entuziasmul. Nu mi-a mai
păsat de Hotel (pentru care am dat banii
de telecabină), de nimic!
E zăpadă de jur-împrejur şi sunt pe cărăruia asta
IARNA!
Sincer, da, mi-aş fi dorit alături pe cineva cu
experienţă în trasee de iarnă – să urc mai mult către Şa. Nu pe cineva care să
bage frica în mine la fiecare pas: că poate aluneca zăpada, că hăul e alături,
că va fi naşpa rău la coborâre (ştiiiiiuuuu, dar nu îmi pasă!, o să reuşesc eu
să ajung – întreagă – până jos, oricât mi-ar lua!), că poate gheaţă, că „dacă”,
„parcă” şi toate rudele lor adunate grămadă.
Şi, încă o dată, sincer, nu era atât de periculos!
Că-s ţăcănită nu zic nu, dar am o doză de cumpătare. Şi de teamă, la rându-mi!
Îmi place siguranţa, în orice... domeniu s-ar exercita ea.
Nu sunt curajoasa Pământului – dovadă că nu m-am
simţit tocmai în largul meu pe Brâna/Brâul
Mare a(l) Coştilei, că sunt varză la coborâre – acum, la Bâlea, spre Şaua Caprei, a intrat în mine adrenalina.
Era ceva pentru care nu venisem pregătită, iar
muntele m-a întâmpinat cu o surpriză uriaşă!!! Şi îl iubesc de mor pentru asta!
☺ Unii dintre oamenii pe care îi cunosc s-au
încumetat duminică 7 februarie până pe Vârful
Vânătarea lui Buteanu (2507 m), trecând prin Şaua Caprei şi mergând pe
creastă. No, bine, oameni echipaţi temeinic, nu aşea... Iar ei chiar merită super-felicitări!
Noi abia am parcurs o treime spre Şaua Caprei...
☺ Fotografii şi timpii de parcurgere ai traseului
de vară Lacul Bâlea – Şaua Caprei găsiţi AICI.
La Hotelul de gheaţă, mai pe fugă
Ne-a rămas puţin peste jumătate de oră la
dispoziţie pentru Hotelul
de gheaţă, tema Europa, şi anexele
(igluurile şi Biserica de gheaţă). La ora 17:00, teoretic, pleca ultima
telecabină spre Bâlea Cascadă.
Crucea de
pe „acoperişul” Bisericii de gheaţă
Ne-am mai întins, până la 17:30, de ne-am aşezat
fix ultimii la coada redusă numeric de la telecabină.
Aici e locul meu special: MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA
Altarul din
pădure
Troiţa
închinată lui Arsenie Boca (1910-1989), călugăr şi stareţ al Mănăstirii
Brâncoveanu (1940-1944).
Fântâna
„Izvorul Tămăduirii" este cel mai vechi obiect aflat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, singurul original păstrat
de la prima construcţie a lăcaşului de cult.
☺ Mai multe despre istoria
Mănăstirii Sâmbăta am scris AICI.
Iazul din
spatele Mănăstirii
Urme
misterioase. Să-i chemăm pe Scully şi Mulder să ne lămurească? ☺
PE SUPER-FUGĂ, BRAŞOV
Spre Piaţa
Sfatului şi Biserica Neagră
În dreapta fântânii era bradul de Crăciun – foto de
sărbătoare găsiţi AICI.
Materiale cu Munţii Făgăraş, Braşov şi Mănăstirea Sâmbăta găsiţi (şi) mai
jos:
Frumos!Am o cunoaatinta din Fagaras care mai tot timpul pe munte.Eu fiind aici,as fi vrut sa vad si eu hotelul,dar...nu e timp si e periculos....Asa cand depinzi de altii!Foarte frumoasa incursiunea voastra!Imi plac oamenii activi,care stiu ce vor.
RăspundețiȘtergereO vizită la Hotelul de gheaţă de la Bâlea nu e deloc periculoasă. Luaţi maşina până la Bâlea Cascadă, de acolo telecabina... şi gata!
ȘtergereTraseele montane au gradul lor de periculozitate în această perioadă, într-adevăr.
Mulţumim pentru laude! O să devin o răsfăţată :)
Ioana
”Țicneala” - e cea care ne face să plecăm din casă.
RăspundețiȘtergere”Cumpătarea” - e musai să o ai cu tine.
”Teama” - într-o anumită doză e bună și ea.
Le am și eu pe toate când plec pe munte și cred că ”amestecul” se transformă în instinct, care musai să-l asculți.
Când instinctul îmi spune ”mai bine lasă”... mai bine las. Muntele rămâne tot acolo ”poate data viitoare, reușesc”.
Pe zăpada ”nici - nici” se merge sexi. Așa am mers eu ultima tură la Bârcaciu. Fiecare pas e o surpriză ”oare cât mă afund?” chiar și pentru cele ca noi de cincizeci de kile, care sperăm că...”ne ține” :-)
Felicitări, faină tură, superbe poze ! La mai multe! Și doa de ne-om întâlni prin munți :-)
Ce fain ai sintetizat „nebunia"!
ȘtergereTe admir pentru tot ceea ce faci (pe munte), eşti cea mai frumos nebun pe care îl cunosc - chiar dacă aşa, doar virtual!
Abia aştept şi o întâlnire live!
Cu drag,
Ioana
Ce-mi plac calatoriile aici, pe la tine!
RăspundețiȘtergerePozele cu muntii sunt exceptionale! Parca respir si eu putin mai mult oxigen!
Zile frumoase, pline de frumuseti!
Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereImi place stilul tau sprinter , dar trebuie sat ii cont de niste lucruri care san u denaturize adevar
RăspundețiȘtergereFantina “ Izvorul Tamaduiri “ cel mai vechi obiect aflat la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus , singurul original pastrat .......
........Troita inchinata lui Arsenie Boca...... , primul calugar si primul staret al Manastiri Brancoveanu .........
Izvorul Tamaduiri se praznueste in a doua Duminica dupa Pasti ( ortodoxe )
Mănăstirea Sâmbăta, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahal de călugări. Inițial, a avut o biserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), fiind construită în 1657
Bisericuta se afla si acum , reabilitata , in centrul asezamintului monahal , vizavi de intrarea in biserica de zid.
Parintele Arsenie nu a fost nici primul calugar , nici primul staret al Manastiri , ci cel mai cunoscut si cel mai iubit .
Denumirea Izvorului vine de la vechiul hram al manastiri
Izvorul Parintelui Arsenie se afla linga chilia de pe versantul Muchiei Dragusului , in apropierea Cabanei Valea Sambetei .
Spor la ture si la informatii corecte.
OK... Vă mulţumesc pentru prima frază.
ȘtergereDar pentru restul... un copy-paste de pe wikipedia nu prea ajută. Eu NU am luat informaţiile strict de acolo, am consultat mai multe surse.
Acum... nu vreau eu să mă dau atotştiutoare, dar tot pe wikipedia, la prezentarea stareţilor Mănăstirii primul apare Arsenie Boca.
Ioana
Ca să încheiem „epopeea" - nu consider eronată vreuna dintre informaţiile despre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, informaţii pe care le-am plasat mai sus ori în celelalte articole dedicate locului.
ȘtergereAm detaliat informaţiile respective în special aici:
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/02/manastirea-brancoveanu-de-la-sambata-de.html
Nae, vreau sa fac cateva precizari comentariului tau, mai ales ca eu sunt din Sambata de Sus si cunosc destule despre zona. Izvorul parintelui se afla in spatele manastirii, pe drumul forestier spre Voctoria (15-20 min de mers pe jos), iar chilia se afla langa cabana Sambata (la circa 3 ore de manastirea Brancoveanu si circa 20 min de cabana 1401 m alt, unde se ajunge doar pe jos ... vreau sa atentionez pe aceasta cale temerarii sa fie echipati pe acest traseu, de drumetie montana si nu de picnic )
RăspundețiȘtergereManastirea chiar daca a fost construita din lemn, ea a fost reconstruita din caramida si a ars de 2 ori pana la temelii, iar biserica din centrul manastirii este o reconstructie a acesteia, si dateaza din 1921.
Biserica de lemn din interiorul manastirii la care faci tu referire, este construita dupa revolutie si a servit mai intai ca si loc de vanzari de suveniruri.
Iar izvorul tamaduirii se sarbatoreste doar vinerea (nu stiu din ce motiv ... I`m not a very religios guy)
In rest zona ofera tot felul de metode de relaxare, incepand de la cea ecumenica, continuand cu cele ecvestre si de aventura, si terminand cu cele montane si drumetii pentru toti pasionatii.
Numai bine.
Mulţumesc frumos pentru completări şi informaţii!
ȘtergereIoana
Am scris mai multe despre Mănăstirea Sâmbăta aici:
Ștergerehttp://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/02/manastirea-brancoveanu-de-la-sambata-de.html
...şi aici http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/05/pas-cu-pas-manastirea-brancoveanu-de-la.html
Dacă vi se pare ceva nelalocul lui, vă rog să lăsaţi un comentariu pe undeva. Eu una m-am străduit ca documentarea să fie din cât mai multe surse şi... cât mai corectă.
Foarte frumos totul,de la poze,descrieri si comentarii !
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
Ștergere