Pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Valahia, in salbaticia Cheilor Tasnei. Si caderile ireale ale Cascadei Vanturatoarea

Trasee:

*Motel Dumbrava, la 12 kilometri de Băile Herculane – Cheile Tăsnei şi retur

*Coada Lacului Prisăcina (7 Izvoare), la 11 kilometri de Băile Herculane – Cascada Vânturătoarea şi retur

Cum să îţi propui să vii în Mehedinţi pentru două zile şi să rămâi patru

Am impresia că a trecut o săptămână, la câtă aventură am înmagazinat în trei zile, în zona Dunării la Cazane.

Venisem aici doar pentru priveliştea Cazanelor, de pe Ciucarul Mare (şi Mic). Între timp, am fost momiţi cu sălbăticiile Ponicovei (lanţul chei – peşteră – cascadă), cu râul Plavişeviţa şi ale sale cascade, cu Cazanele Dunării, pe apă sau de sus.

Şi, chiar aşa: Cum să fim la o aruncătură de băţ (vorba vine!) de Herculane şi să ratăm două dintre cele mai pitoreşti locuri de aici (şi din România)? Deci, mai rămânem!

Data: 16 mai 2016

Cazare: în comuna Dubova, judeţul Mehedinţi

E ziua în care suntem singuri-singurei la Răzvan acasă.

Pe 16 mai se împlinea un an de la super-aventurile de la Omu şi fix o lună de la ultima ieşire montană mare – Lacul Iezer.

Ce mă mai aşteaptă în materie de aventuri?

De plouat plouă, încă de aseară.

Mi-am lăsat ghetele de munte afară, pe nişte trepte protejate de un acoperiş minimal. Cică le cream la adăpost. Când colo, picăturile au umplut la greu încălţările. Capriciile vremii de mai!

Pe unde vrem noi să umblăm azi se solicită talpă aderentă, iar alte încălţări de gen nu am cu mine. Luăm în calcul şi umezeala cauzată de precipitaţii.

Am trăit eu seara, noaptea şi începutul dimineţii cu teama că programul de azi va trebui anulat din pricină de totoşi – până la urmă, am avut noroc: în cameră, ajutate de un radiator, ghetele s-au vânturat bine! Că tot trecem pe la Cascada Vânturătoarea. ☺

Nu ne-am trezit prea devreme. Avem de parcurs vreo 50 de kilometri până la obiective, două dintre minunile Munţilor Mehedinţi, respectiv ale Munţilor Cernei, în Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei.

Plouă pe drum, plouă în Băile Herculane.

Printre stropi, ne înfiinţăm la primul traseu de azi – Cheile Tăsnei, un (alt) loc despre care am tot citit şi răs-citit, văzut şi revăzut fotografii, care mi-a făcut o poooooftăăăăă! şi în care n-am pus piciorul. Deocamdată.

Sălbăticia Cheilor Tăsnei – unele dintre cele mai impresionante din România

Apa care a modelat Cheile, în calcarele Munţilor Mehedinţi, este pârâul Tăsna, un afluent al râului Cerna.

Pe wikipedia.ro am găsit denumirea „Tăsna”; în alte surse apare „Tâsna”, „Ţâsna”, „Tăşna”, „Tâşna” etc.

Ne oprim în dreptul Motelului Dumbrava, la 14 kilometri de centrul Băilor Herculane, pe partea dreaptă a râului Cerna, în sensul de mers Băile Herculane – Baia de Aramă (DN 67 D).

Suntem între judeţele Mehedinţi şi Caraş-Severin – ca reper pentru intrarea în Cheile Tăsnei, găsiţi un indicator rutier cu limita de judeţ şi un indicator turistic.

Marketing

Se urcă binişor (ca să îndulcesc „pieptiş”-ul) vreo 30 de minute, ocolind prin pădure firul Văii Tăsna.

Ploaia asta… şi frigul ăsta… cum înmoaie ele omul… Hello! Natura-i puţin mai la stânga… lasă visarea!

Pădure, potecă, piatră, râu, rădăcini

Se intră din nou în vale, la ieşirea din pădure, unde ne primeşte o panoramă de basm, cu wow-uri pe bandă rulantă. În faţă sunt Valea Cernei şi Munţii Cernei, unde vom păşi peste puţin timp, la Cascada Vânturătoarea.

Cheile sunt la dispoziţia noastră!

☺ Ştiţi pe ce călcăm noi acum, de fapt? Pe fosta graniţă dintre Austro-Ungaria şi Regatul României (Ţara Românească)!

Imaginaţi-vă că pe aici patrulau grănicerii înainte de 1918...

Pinul negru de Banat ne primeşte acasă la el; creşte numai în această zonă – Herculane.

Pini aliniaţi şi un mic cocoţ la crucea din lemn, pentru o belvedere „şi mai şi”

Natura ne spune poveşti. Să n-o întrerupem

 

Jur, nu vreau să omor pe nimeni! ☺ E doar puţină concentrare, da???!! (De fapt, ideea  era să se vadă crucea dinapoi)

  

Crucea din lemn a rămas mult în spate – în dreapta şi în centrul imaginii

Una dintre cascadele din Cheile Tăsnei

Zidul de piatră versus zidul de verde

Rădăcini „de piatră”

Coborâm, pe poteca marcată, la nivelul apei (Tăsna) şi o traversăm de câteva ori – reamintesc, tocmai căzuseră ploi aproape în fiecare zi. Şi trebuia să te trambalezi de pe o parte pe cealaltă.

Pinii cei impunători şi „colţii” Cheilor Tăsnei

Din păcate, n-am mai înaintat prea mult – mai era o oră până sus, în Poiana Tăsnei şi la stâna de acolo, unde se poate mânca o mămăligă tradiţională, conform „mesajelor” de la baza traseului.

Cu părere de rău, am rămas cu o nouă restanţă: nu am privit live, aproape de ieşirea din Chei, moara de apă (Moara Dracilor sau Moara Dracului) şi cascada pe care şade ’mneaiei – care are 5 metri înălţime.

☺ De unde legătura cu „cel negru”? Fiindcă roata ei se învârteşte în sens invers acelor de ceasornic.

(sursa: alpinet.org)

Puteţi continua plimbarea pe creasta Munţilor Mehedinţi.

Dacă alegeţi partea de nord-est, ajungeţi pe Vârful lui Stan (1466 m), cel mai înalt din Munții Mehedinți; spre sud, aveţi privilegiul de a admira crovurile din Mehedinți (Poienile de sus ale Cernei).

☺ Dacă aveţi ceva timp la dispoziţie, combinaţi traseul prin Cheile Tăsnei cu o vizită în cătunele izolate Scărişoara şi Ineleţ. Puteţi merge pe urmele Alexandrei.

Finalul nostru în Cheile Tăsnei

Cascada Vânturătoarea, cu debit (aproape) maxim

Ne mutăm pe stânga râului Cerna, un kilometru mai jos spre Herculane, pentru una dintre cele mai spectaculoase căderi de apă din România.

Trecem podul peste apă şi imediat după ce ocolim câteva gospodării luăm în piept serpentinele, pentru o oră şi peste 400 de metri de căţărare.

Indicator inedit (marcaj cruce roşie ☺)

„Amfiteatrul”, peretele Vânturătoarei – belvedere

Belvedere în partea opusă „amfiteatrului”, cu podul peste Cerna (jos) şi Munţii Mehedinţi (vizavi), din care tocmai ne-am întors

În august anul trecut Cascada Vânturătoarea ni se prezenta cam departe de faima ce îi însoţea toate descrierile – era un firicel, abia perceptibil – vezi AICI.

Fireşte că mi-am jurat să revin în plină perioadă de „înflorire a apei”. Bifat! ☺

În drumul spre sol, şuvoiul de apă se loveşte de un prag intermediar în stâncă, de 5-6 metri. Astfel, apa este vânturată (împrăştiată), de la 40 de metri înălţime, în particule fine, paralel cu peretele stâncos. Iar vântul îşi face şi el datoria de... vânturare şi... duş.

Nu cred să fi ratat vreun unghi al căderii de apă.

Nu m-am mai aventurat în sus, ca să vază ochiu’ meu unde se formează exact Cascada Vânturătoarea. Da’ mai vin eu aici... !

☺ Dacă ţii morţiş să fii martor atunci când apa se aruncă în gol, ia-o în continuare pe potecă, în dreapta peretelui, până dai de un pârâiaş şi de Vârful Piatra Galbenă (1005 m altitudine), de unde se iveşte şi o panoramă a Văii Cernei.

Priviţi cu atenţie în dreapta imaginii, jos. Nu e de „wow!-wow!-wow!” ce face omul acela?!

Mă vedeţi?

Mare mai e...!

Omul susţine stânca ☺

Iarna, în locul în care cade apa, se formează un imens bloc de gheaţă, ca un cilindru sau bazin de gheaţă care înghite cascada – vezi imagini AICI.

La revedere!

Mai multe despre Cascada Vânturătoarea – inclusiv date tehnice – am scris AICI:

Duş natural prin perdeaua de la Cascada Vânturătoarea

Floră, faună...

Supravieţuire

Natura rezistă! (verdele a renăscut din uscăciune)

Am fi vrut să prindem în itinerariul zilei o vizită la/pe Podul lui Dumnezeu. Ocolul părea, însă, inutil, la 130 de kilometri dus-întors.

☺ Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele) este unicul pasaj natural rutier funcțional la nivel național, fiind o rămăşită a Peșterii Podului.

Este cel mai mare pod natural din România și al doilea ca mărime din Europa - are 30 de metri în lungime, 13 metri lățime, 22 de metri înălțime și 9 metri grosime.

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Cruce albastră: Motelul Dumbrava, la 12 kilometri de ieşirea din Băile Herculane, din DN 67D km 14 – Cheile Tăsnei (altitudine maximă: 500 m, în Poiana Tăsnei) noi am mers 2 ore dus-întors

În total, sunt 3 ore (3 kilometri) până la stâna din Poiana Tăsnei.

Traseul complet cruce albastră se opreşte la Costeşti şi se întinde pe o lungime de 9,6 kilometri.

Diferenţă de nivel: 770 m.

☺ Cruce roşie: Coada Lacului Prisăcina (7 Izvoare), la 11 kilometri de ieşirea din Băile Herculane, din DN 67D (270 m) – Cascada Vânturătoarea (710 m) 1 oră

Traseul complet cruce roşie de pe podul de la coada Lacului Prisăcina până în Poiana Cicilovete (1142  m altitudine) se întinde pe o lungime de 3,7 kilometri şi face legătura cu traseul de creastă din Munţii Cernei.

Diferenţă de nivel: 934 m.

De la Cascada Vânturătoarea mai sunt 2-3 ore.

Din Poiana Cicilovete se poate continua pe creastă (bandă roşie); apoi, pe triunghi albastru, se ajunge în centrul vechi din Băile Herculane.

Per ansamblu, traseul din Cheile Tăsnei şi cel spre Cascada Vânturătoarea sunt accesibile tuturor – cu recomandarea de a fi echipat (echipaţi) cu bocanci/ghete de munte şi, eventual, beţe de trekking, care să ajute în prima parte – ascensiunea prin pădure.

Puteţi merge în Cheile Tăsnei şi la Cascada Vânturătoarea în orice anotimp, cu precauţii iarna (şi după ploi în serie).

!!! Atenţie la vipere, în special în perioadele călduroase !!!

SURSE de APĂ

Puţine – din apa Tăsnei şi dintr-un izvor situat la capătul Cheilor Tăsnei; din Cascada Vânturătoarea.

Cel mai bine este să fiţi preventivi şi să veniţi aprovizionaţi cu apă de acasă.

☺ Informaţii complete despre toate traseele din Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei găsiţi AICI.

☺ Dacă sunteţi în zona Herculane, daţi o fugă până în Cheile Corcoaiei, săpate de râul Cerna – accesul se face tot pornind din DN 67D. Cheile Corcoaiei sunt scurte (300 de metri) şi... mai mult decât spectaculoase.

Ia priviţi!

Cheile Corcoaiei – Valuri impietrite