luni, 23 octombrie 2017

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Neck-ul vulcanic Trescovat si Cetatea medievala Tricule





Traseu:
*Sviniţa – Vârful Trescovăţ – Sviniţa (traseu în circuit)


Astăzi ţintim unul dintre cele mai înalte puncte naturale de belvedere din imediata apropiere a Dunării – cel mai sus am fost pe Veliki Strbac (Stirbatul Mare), 768 m.



În România vom fi ceva mai jos, pe Vârful Trescovăţ din Munţii Almăjului, la 755 de metri altitudine, să vedem cum ne mai poate impresiona Clisura Dunării (Defileul Dunării), cum se unduieşte apa printre munţi.

Cazanele Dunării reprezintă limita de est a Clisurii Dunării (care se întinde până la râul Nera).

Munţii Almăjului sunt parte componentă a Munţilor Banatului, la fel ca Ciucaru Mare şi Ciucaru Mic.

Cel mai înalt din acest masiv este Vârful Svinecea Mare (1224 m), pe raza comunei Eftimie Murgu, judeţul Caraş-Severin.


Data: 3 mai 2017
Cazare: în comuna Dubova

Noi ne bucurăm în continuare de ospitalitatea judeţului Mehedinţi.
Dunărea se ridică în această zonă la aproximativ 100 de metri deasupra nivelului mării.


Străbatem acelaşi DN 57 (Orşova - Moldova Nouă), în sensul de mers spre Moldova Nouă.


Cetatea Tricule (Trikule, Tri Kule, Tri Cule, Trei Cule) - „Trei turnuri”

În drumul spre Trescovăţ, în apropierea localităţii Sviniţa, intrăm în istorie.
Ruinele Cetăţii medievale Tricule nu-s de trecut în goană pe lângă ele.

Cetatea Tricule a fost ridicată, în secolul al XVI-lea, având ca bază rămăşiţele vechii Cetăţi Svinița, pentru a opri expansiunea otomană spre vest.
Fortificația, atribuită Banului Petru Petrovici, este formată din trei turnuri (cule), dispuse în formă de triunghi – cu unul dintre vârfuri spre Dunăre. Turnurile comunicau între ele.
Zidurile tuturor turnurilor au 1,4 metri grosime.
Cetatea Tricule s-a aflat sub stăpânire austriacă şi turcă.





(sursa foto: promehedinti.ro)


Cele trei turnuri, atunci când nivelul Dunării este foarte scăzut; turnul al treilea a fost afectat de gheţurile Dunării în iarna anului 1924; turnurile vizibile (parţial scufundate) au 10, respectiv 11 metri înălţime

(sursa foto: promehedinti.ro)

 

Cetatea Tricule, înainte de construirea Barajului de la Porţile de Fier (amenajarea Lacului de acumulare Porţile de Fier I). Iniţial, două turnuri se aflau pe o stâncă, la distanţă de Dunăre.
 

  (sursa foto: cazaneledunarii.com.ro)



(sursa foto: promehedinti.ro)




Înainte, pe vulcan!

Traseul pe Muntele Trescovăţ (neck-ul vulcanic Trescovăţ) începe la ieşirea din localitatea Sviniţa – un indicator apare pe partea dreaptă.
Este recomandat a fi parcurs în circuit.

De ce-i zicem noi neck vulcanic?
Neck-ul este un stâlp de rocă dură (lavă sau piroclastite cimentate), ce s-a format prin consolidarea magmei în drumul ei către suprafață, pe fisurile rocilor; poate reprezenta coșul vulcanic.
(sursa: wikipedia.ro)

Neck-ul Trescovăţ este parţial înconjurat de sedimentele Jurasicului inferior (acum aproximativ 200 de milioane de ani). Este vizibil de pe ambele maluri ale Dunării – românesc şi sârbesc.

De-a lungul erelor geologice, Muntele Trescovăţ a alimentat Defileul Porţile de Fier cu vulcanite terigene.

 Acolo sus va fi azi raiul meu...


E prima zi cu soare-soare din vacanţa la Cazanele Dunării, iar Adi s-a molipsit de la starea naturii.
„La munte mă simt ca un copil!”.

Pentru noi, muntele înseamnă binele interior desăvârşit.
Ce-i drept, ne cam lipsea o ieşire... mai mare. Am cam rărit-o anul acesta – doar Ciucaşul iarna şi un lac ascuns din Iezer ne-au ţinut de urât în 2017. Şi, parţial, circuitul pe Ciucaru Mic de dăunăzi.

Cam sinistru... dar nu-i decât o păpuşă!


Deşi mergem mult prin iarbă, simţim solul nisipos de Trescovăţ.




Creasta Cocoşului? Nu, Trescovăţul!




„Aici am crescut eu alături de părinții și fratele meu; a fost greu, dar în același timp frumos, că eram toți împreună, eram sănătoși și fericiți” (mesaj pe facebook de la doamna Lela Petrovici)




Faceţi cunoştinţă: Domnul Guşter!



Belvederi, pădure şi-o portiţă

Clădirea albă de pe malul sârbesc este Muzeul Lepenski Vir, ridicat peste un sit arheologic şi aflat în apropiere de oraşul Donji Milanovac; aici au fost descoprite urmele uneia dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa, din mezolitic






















Pinul negru de Banat este un element specific zonei. Eu l-am mai întâlnit până acum în Cheile Tăsnei.




Verde de Dunăre




După cum vedeţi, traseul ecoturistic Trescovăţ oferă panorame impresionante asupra Clisurii Dunării, spre România şi Serbia. În total, sunt presărate cinci puncte de belvedere, cel mai important fiind pe Vârful Trescovăţ (755 m).


















La vizionare









Ne mutăm mai în dreapta, pentru o altă belvedere de pe platoul Trescovăţului, înspre Moldova Nouă.


















Ocolire la coborâre – prin sălbăticie

Revenim la malul Dunării pe o rută un pic ocolitoare, dar super-pitorească. Şi sălbatică!
Pe partea vestică a muntelui, colindăm prin poieni, uneori cu iarba până la genunchi, ne întâmpină broaşte ţestoase şi... vipere, căsuţe-sălaşe, floricele mii şi mii.

Întâi şi-ntâi, o luăm la vale pe unde am venit – o pantă scurtuţă, abruptă, cu ceva grohotiş – de fapt, sigura porţiune comună cu traseul de urcare.
Lăsând pietricelele să se mişte lin sub tălpi, zburdăm pe aripi de bucurie.







Marcajele prin poieniţe sunt şi nu sunt. Punem şi orientarea în funcţiune, să nu stea degeaba!








 






Cu dânsa ne-am întâlnit la întoarcere. E o viperă cu corn (şarpe veninos). Ce-o mai fi mişunat prin iarbă/pe cărare şi n-am prins noi cu ochii...?




Şi nişte broscuţe ţestoase simpatice! – broasca ţestoasă a lui Hermann (broască ţestoasă de uscat)






Aici e zona cu „nu se mai termină o dată?!”. Nu că n-ar fi frumos...










Spre asfalt / civilizaţie













Mulţumim, Aneta şi Răzvan, că ne-aţi condus până la traseu şi că ne-aţi săltat de acolo, la finiş!

Din Dubova până în Sviniţa - începutul traseului ecoturistic Trescovăţ sunt aproximativ 30 de kilometri.


Marcaj: Triunghi roşu

TOTAL: aproximativ 6 ore (inclusiv pauza lunguţă de masă)
Distanţa străbătută: 10 kilometri

Traseul ecoturistic Trescovăţ este considerat de DIFICULTATE MEDIE.



SURSE DE APĂ
Un izvor la aproximativ jumătate de oră de la intrarea în traseu şi un „lăcuşor” pe partea de coborâre; eu una nu m-aş adăpa de acolo! (izvorul Cozarişte)
!!! Atenţie Primul izvor ar putea fi secat pe timp de vară!

Atenţie la vipere!! – vezi foto mai sus


MICI SFATURI pentru parcurgerea traseului Trescovăţ

Nu plecaţi la drum atunci când există condiţii meteo nefavorabile – pe ploaie şi/sau ninsoare nu există o bună vizibilitate, iar pericolul de alunecare este ridicat.
De asemenea, spuneţi „stop” dacă stratul de zăpadă depăşeşte 20 de centimetri – poteca poate fi cu greu urmărită, mai ales în poieni.
Nu mergeţi pe traseu noaptea şi nici nu înnoptaţi pe parcurs – în zonă circulă animale sălbatice gen urs, lup.

Alte trasee în Parcul Naţional Porţile de Fier sunt prezentate AICI.

***

„Mergeţi în peşteră (Ponicova)?”, ne ia pe sus Răzvan la vreo zece minute după ce intrăm în curte.
Acuş? Ne tragem sufletul, înfulecăm un avocado şi doi biscuiţi şi suntem prospeţimea întruchipată! Nu scăpăm noi ocazia unei alte sălbăticii! Mai ales că eu aveam o restanţă cu ieşirea la Dunăre...
Voi reveni, cu muuulte fotografii!


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

10 comentarii:

  1. Spledindă zonă! Îţi dai seama cum arată acum, cu culorile astea nebune?
    Vaaai, văzând broscuţele alea ţestoase, mi-am amintit un episod nu tocmai plăcut :))
    Din poze, cred că ai prins perioada de împerechere. Bine că n-aţi avut parte de "acţiune"! Eu am avut :))))
    Eram în Măcin, în aprilie, spre seară, pustiu, căutam loc de campare. Şi, la un moment dat, aud ţipete de bebeluş. Mi-a stat inima în loc. Preţ de câteva minute chiar am fost convinsă că cineva a abandonat un nou născut prin bălării. Mă şi vedeam la Poliţie, la control ginecologic forţat ca să fac dovada că nu-s io de vină... Am căutat bebeluşul de mi-a venit rău, din ce în ce mai disperată că nu-l găsesc, că orice minut contează. L-am "găsit" până la urmă. Erau broaşte ţestoase în plină partidă de amor :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...acum îmi dau seama de unde „comparaţia" cu toamna - tocmai am citit relatarea ta din zona Orşova - Sviniţa, cu tot cu bere şi cu mersul pe jos! :) Data viitoare poate urcaţi pe Trescovăţ, că e super-mega-extra ce se vede de acolo şi „senzaţia" hăului :)
      Ce mi-ar mai plăcea să stau la poveşti cu tine - ai o savoare în a relata de mor pe scaun înecată în râs!!!
      Poate ne întânim odată la Sibiu... poate la Bucureşti.

      Ioana

      Ștergere
    2. Primit! Îmi fac eu timp pentru Sibiu... că mi-e dor şi de el :)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Vis, poveste... merită toate superlativele! Mă bucur că am fost acolo „live" :)

      Ștergere
  3. Buna seara, am reusit in aceasta vara sa ajung la Cazanele Dunarii, zona Orsova si inclusiv la Baile Herculane pentru o perioada de apropae 10 zile. Impreuna cu sotul si fiul nostru am inteles inca o data ce inseamna turismul si promovarea corecta, zona Cazanelor prezinta potential turistic si credem noi, dupa aproape 6 ani de la ultima vizita, ca este inedit sa colinzi tot acest areal. Din pacate, nu putem spune acelasi lucru despre marea noatra statiune Baile Herculane, o toamna frumoasa tuturor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zona Cazanelor şi Herculane - pe lângă că oferă, şi de la poale, peisaje de basm - este accesibilă unei categorii largi de turişti.
      În Cazanele Dunării mulţi se limitează la o plimbare cu barca, însă şi ce în jur merită explorat; drumeţiile pe Ciucaru Mare şi Ciucaru Mic, pentru a oferi doar un exemplu, sunt uşoare. Şi nici nu durează mult!

      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2017/05/jurnal-de-vacanta-la-cazanele-dunarii.html
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2017/06/jurnal-de-vacanta-la-cazanele-dunarii.html

      O toamnă frumoasă şi ţie!

      Ioana

      Ștergere
  4. Minunata descriere a zonei si traseului parcurs, frumoase poze, ceva istorie...atmosfera de vacanta. Am fost de mai multe ori in zona (Ciucaru Mare, Ciucaru Mic, Pestera Ponicova), dar pe traseul acesta nu...inca! Sigur voi merge in viitorul apropriat, iar aceste descrieri imi vor fi ghid pretios. Multumim pentru povestile tale! Si...la cat mai multe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc şi eu pentru vizită / vizite şi pentru aprecieri!
      Dacă doriţi (alte) recomandări din zona Cazanelor Dunării, vă puteţi inspira de aici:
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/10/inedit-cazanele-dunarii-din-romania-si.html

      Ștergere