marți, 3 decembrie 2019

Dragoste la Balea Lac

 


Din ciclul mai bine mai târziu decât niciodată, vă invit la continuarea evenimentului meu, „Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac”.




Data: 24 februarie – Dragobete
Cazare: în Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov (670 m)

Vasile ne face „program milităresc” – defect profesional, deh! La prima oră luăm cu asalt staţia telecabinei de la Bâlea Cascadă, ca să evităm cozile infernale care ne-au stat în coaste anii trecuţi.

Răsărit la Sâmbăta de Sus


Mă strigă cineva: „Ioana Povestitoarea?”
Se aude un „daaaa” timid din partea mea.
„Cristi” (gata, îl identific de pe facebook). „E şi Dragoş cu noi; Cosmin şi Aura sunt pe drum.” Zi aşa! Dragoş e singurul pe care îl cunosc live, din tura Morar-Balaur; celorlalţi le urmăresc, virtual, super-aventurile prin munţi. Astăzi au în plan „doar” Vânătarea lui Buteanu (2507 m).
Încântată de cunoştinţă, Cristi, Cosmin, Aura, Nico şi Lucian!



Săptămâna asta, am tot cercetat prognoza meteo: zicea perfect senin pentru azi; ieri anunţaseră înnorat. Ce să vezi?!?: ieri am înotat prin soare, azi e taman pe dos.
Ceaţă, ne-soare, cu nin-soare.
Bine că nu-i şi cu vânt.



Rareori am întâlnit îmbinarea aceasta de atmosferă lăptoasă şi claritate, uneori foarte bună; probabil cele -25 de grade au făcut acest lucru posibil.
(Cosmin)



Eu una nu m-am înfruptat niciodată cu atâta zăpadă la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Mănăstirea Sâmbăta) ori la Bâlea Lac – şi am ceva experienţă vizitatoare la activ pe-acolo şi pe-aici.
Stratul de zăpadă măsurat oficial azi: 2,95 metri.

Încă puţin şi nu se mai zărea firma telecabinei


Nu mă pun cu superlativul „Transfăgărăşan, cel mai frumos drum din lume” – vă arăt doar o comparaţie vară-iarnă.



Mai la finalul articolului v-am pregătit câteva imagini comparative de vară din locurile pe unde am umblat azi.


Frozen Love de Dragobete

Ediţia a 14-a a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac (Hotel of Ice), valabilă pentru sezonul 2018/2019, a purtat tema „Frozen Love”.
Camerele şi igluurile au avut denumirile unor locuri şi obiective din zona Munţilor Făgăraş: Vârful Suru, Lacul Avrig, Vârful Negoiu, Cabana Podragu, Palatul Brukenthal din Avrig, Vârful Moldoveanu, Poiana Neamţului şi altele.

Cum în 2018 s-a sărbătorit Centenarul Marii Uniri, la intrare ne-a aşteptat Regele Ferdinand I sculptat în gheaţă; Regina Maria era vizavi.



Măăă rooog... în afară de faptul că ne-am nimerit în plină zi de Dragobete la hotelul de gheaţă şi-s nişte inimioare prin hol, ce treabă or avea toate punctele acelea de Făgăraş cu „love”, care „love” au dăinuit acolo pe toată durata hotelului de gheaţă? În afară de treaba metaforică, evident?
De ce-s amestecaţi primul rege al României (Ferdinand) cu obiectivele de drumeţit şi cu inimioarele?!














Agentul Doru sub acoperire... ups!


În plus, e fooooarte alunecos înăuntru – Doru şi-a luat o trântă a-ntâia cu gheaţa.
Iar cele 14 camere sunt din ce în ce mai goale cu fiecare an... cu excepţia paturilor – alea-s musai pentru cazarea amatorilor.


Apropo, tarifele de cazare afişate în acest moment pe site sunt: cameră dublă în hotelul de gheaţă - 500 de lei / noapte; cameră (maxim 4 persoane) în iglu - 800 de lei / noapte.



Hai afară, la zăpadă!

Treabă de femei (inside joke-ul vine de AICI)





Biserica de gheaţă




Predica lui Vasile. E de bine.




Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac în date tehnice – cale de acces, dimensiuni, preţ vizitare

La Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac puteţi ajunge NUMAI cu telecabina! (cei super-experimentaţi pot aborda un traseu până aici ori de aici în jos, după caz)
Construcţia este amplasată lângă staţia telecabinei de la Bâlea Lac, la 2000 de metri altitudine.
Telecabina porneşte de la Bâlea Cascadă, la 1200 de metri altitudine, limita unde puteţi lăsa maşina.
Telecabina Bâlea Cascadă – Bâlea Lac are o capacitate destul de mică, 15 persoane.
Lungimea traseului este de 3700 de metri.
Preţul unei urcări (sau coborâri) este de 35 lei / adult. Pentru celelalte tarife accesaţi site-ul oficial.

Prima ediţie a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac s-a desfăşurat în 2005 (sezonul 2005/2006), în timp ce prima biserică de gheaţă s-a construit în sezonul 2006/2007. Cele dintâi igluuri au fost amenajate în 2012/2013.



Hotelul nu este o construcţie permanentă, pereţii camerelor şi piesele de mobiler, recuzita – inclusiv paharele – fiind exclusiv din gheaţă, sculptate manual. Blocurile de gheaţă extrase din Lacul Bâlea ajung la 70 de centimetri şi cântăresc aproximativ 70 de kilograme.

În date tehnice, Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac măsoară 6 metri înălţime, 12 metri lăţime şi are 24 de metri lungime.

Temperatura medie în hotel se situează între -2 şi +2 grade Celsius.

  În fiecare an, Hotelul de gheaţă vine cu o nouă temă.
Se inaugurează de obicei la final de decembrie, în preajma Crăciunului.

Biletul de acces în Hotelul de gheaţă coată 15 lei / persoană, cu reducere pentru copii – în preţ este inclusă vizita la Biserica de gheaţă şi la igluuri.
Accesul în hotel şi în anexe se face de la ora 9:00 până la ora 17:00, când este ultima plecare a telecabinei spre Bâlea Cascadă.

Sezonul 2019/2020
Are tema „Underwater Fantasy” – fantezie subacvatică.
De data aceasta, fiecare cameră va fi decorată cu sculpturi îngheţate reprezentând animale marine, scoici, sirene şi... creaturi mitologice.

Aceasta era situaţia în momentul redactării Poveştii de faţă.
...şi vine update-ul!
„Hotelul de gheaţă NU se va mai construi în acest sezon, din cauza lipsei de gheaţă” – aşa declarau, la începutul lunii ianuarie 2020, responsabilii Ice Hotel.
Căldura care a persistat şi în luna decembrie a determinat ca Lacul Bâlea să nu îngheţe nici suficient de repede, nici mult / suficient pentru a asigura materia primă necesară construirii Hotelului de gheaţă, care nu a lipsit de la 2000 de metri altitudine făgărăşeni în ultimii 14 ani.
 

La Hotelul de gheaţă Bâlea Lac (şi la biserica de gheaţă), în anii trecuţi:


Un rezumat fotografic al unor ani în care am ajuns la Hotelul de gheaţă Bâlea Lac.

 


Plimbare şi ritmuri de nai

Mă întreb şi eu: prăjitura de Făgăraş când am fost deasupra Lacului Bâlea îngheţat era mai dulce decât asta de-acu’?
Că spectacol a fost şi cu cerul ăla cristal, şi cu ăsta, care a scos claritatea din toate ascunzătorile.



Cadru exterior cu biserica de gheaţă şi igluurile







Şaua Paltinului (2345 m) – sper să nu greşesc
!!! ATENŢIE! Traseul Bâlea Lac – Paltinului este periculos iarna




În partea opusă, peste lac cum ar veni, Şaua Caprei (2315 m)
!!! ATENŢIE! Traseul Bâlea Lac – Şaua Caprei este periculos iarna





Minicascada turcoaz cu tobogan

Fireşte că nu-i o cascadă propriu-zisă şi doar bate în turcoaz.
E o gheaţă mai aparte, aşa.

Oamenii traşi de snowmobil sunt chiar pe lac; mă rog, dac-ar fi vară ar fi pe lac la propriu





La valeeee!




Se aude?


Să nu uit: Asta-i Şaua Paltinului (2345 m)


Vis-vis-vis!


Fiindcă nu suntem în drumeţie , ne permitem unul-două-şapte-nouă răsfăţuri la o prăjitură, o cafea, un ceai, o ceva, la căldura cabanei (Paltinu, 2050 m altitudine).
Haidem!










Alte perspective








Tunelul Capra-Bâlea, o mică peşteră de gheaţă

Ne abur-eşte natura, în timp ce plutim printre firele păturii groase de sub noi.



Chiar el, tunelul!





Tunelul mare al Transfăgărăşanului este cel mai lung tunel rutier din România. Face legătura între Transilvania (sud) și Muntenia (nord). Şi mai... geografic, tunelul unește, pe cale rutieră, Văile glaciare Bâlea și Capra, străbătând creasta Făgărașului între Vârful Paltinu (2398 m) și Vârful Iezerul Caprei (2417 m).
Tunelul mare al Transfăgărăşanului este închis pentru maşini pe timp de iarnă (cât ţine zăpada). Accesul turiştilor se face per pedes în anotimpul alb.
Ceea ce am făcut şi noi; cu precizarea că, spre deosebire de acum un an şi două luni, l-am parcurs de la un capăt la altul şi înapoi.



De ce să-mi funcţioneaze mie frontala, în circa un kilometru dus plus unul întors? O dau pe mici atacuri de panică – remember Parâng de final. Trecătoare. Zău.




Capăt de linie... ăăă, de tunel (în partea argeşeană)















„Peştereală”








Daaaa, nebun de alb!

Mi-au cam rămas cuvintele în gât când e vorba de descrieri.
Să curgă râuri de alb!






Doar ninge...





Şedinţeală foto




Impresii finale










Şaua Caprei, iarna

Cu vreo trei ani în urmă – în timp ce mă aflam într-o vizită lejeră la Hotelul de gheaţă cu tema Europa şi la Biserica de gheaţă –, bocancii mi-au urlat: „Şaua Caprei! Şaua Caprei! Şaua Caprei!”.
Să nu-i ascult eu pe ei?! Ba bine că da!

Acum, Vasile şi Lumi au dat la o parte ceaţa şi-au suit în creastă, cu toate precauţiile de rigoare. Noi, la şes, cum s-a văzut.

Ce-au văzut ei (cu felicitările de rigoare):

 Lacul Bâlea iarna, de sus












Când se termină... se termină...

Jur că mi se strânge sufletul când trebuie să părăsesc munţii şi pe oamenii dragi alături de care am vieţuit preţ de aproape trei zile...



Asta e, ne întâlnim data viitoare!
Până atunci, să mai fie nişte emoţii!









NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu (majoritatea), Tibi, Liviu, Zorina, Vasile şi Gabi.



Mulţumim Pensiunii Viorica din Sâmbăta de Sus pentru super-găzduire!
A fost intim (am avut pensiunea doar pentru noi!), curat, cald, cu un decor ce ne-a amintit de cabanele atât de dragi nouă.


Epilog colorat, peste Bucegi

În drumul spre casa numită Bucureşti ne-a acompaniat apusul. Unul în nuanţe speciale.
Când s-a întâmplat, la noi s-au strecurat frânturi, aflându-ne în maşină mai aproape de Capitală. Privilegiaţi au fost cei de lângă casa Bucegilor. Ne explică mai bine Răzvan Neagoe din Azuga:
Cristalele microscopice de gheață din norii iridescenți au descompus lumina soarelui și ne-au oferit un adevărat curcubeu de iarnă!
Ca și în cazul aurorelor polare, fenomenul a fost dinamic, uneori mai intens, alteori mai palid; a durat în total aproximativ douăzeci de minute, după care Soarele a coborât prea mult pentru a se mai putea forma întreg spectrul, lumina s-a rezumat la oranj-roșu și apoi s-a lăsat întunericul.

A arătat aşa:

Foto: Răzvan Neagoe

Alte fotografii ale minunii de peste Bucegi găsiţi AICI.


Transfăgărăşan şi Bâlea Lac de vară

...cu vreo două anotimpuri în urmă, adică.
O altă restanţă agăţată de blog – ca să luaţi în braţe comparaţiile între iarnă şi vară.

Am evadat din Bucureşti, într-un concediu pe fuga-fugilor, pe la 12, în loc de 7-le stabilit. Că nu puteam să am eu baftă de-o maşină-ntreagă. Ceea ce mi-a adus aminte de episodul amuzanto-dramatic de la Gheorgheni.

Atunci am rămas blocaţi cu zilele, acu’ e bine că ne-am urnit. Măcar n-a picat socoteala de tot, ci numai cea numită Vânătarea lui Buteanu (2507 m). Să am eu noroc (neceţos) de părticica asta de creastă a Făgăraşului? Na, că n-am! Nici după cei trei ani mai mult decât regulamentari...

Cota 2000 Transfăgărăşan (Cabana Salvamont)


Colac peste pupăză, în maşină şi după, m-a apucat starea de rău – de la serpentine, de la viteză, de la oboseală, de la stresul (ne)plecării etc.

Spre deosebire de iarna, când doar telecabina te duce sus la Lacul Bâlea, vara asflatul se întinde până-n buza apei.
Te duce, dacă se aliniază şi stelele pe undeva. Pentru noi au ales poziţia haotic şi ne-au scos în faţă un drum de un kilometru prin cel mai lung tunel rutier din România, traversat mai sus şi în condiţii de iarnă.




Bine, dacă nu te încântă să te dai jos din maşină ca s-o iei la pas, n-ai decât să faci trei veşnicii până la destinaţia Bâlea Lac.
Nu ştiu dacă-s recomandate neapărat nici gazele inhalate fără voie ori întunericuţ-ul. Ori trotuarul îngust.






Cum-necum, ai ajuns




Oglindă, oglinjoară...

 



Escaladarea culmilor din spate înseamnă începutul traseului Balea Lac – Vârful Negoiu
Ca un alint, pe putem spune „Colţii Morarului de Făgăraş”   Vârful Paltinu (2398 m) se înalţă în stânga lor

















Bâlci la munte; pentru ceilalţi, „bâlciul” frumuseţii e pe munte



Sper, din nou, să nu greşesc: Şaua Paltinului (2345 m)

 

Revenirea la maşină, prin tunel; ţineţi minte ce liber-tate era iarna, nu?




Ajutoooor! Sigur ştie cineva cum se numesc toate culmişoarele celea – nu fiţi secretoşi, daţi mai departe!


Unul dintre măgăruşii „tradiţionali” de pe Transfăgărăşan



Prinşi în campingul de vizavi de Conacul Ursului




Oiţele de dimineaţă






Din nou în partea argeşeană a Transfăgărăşanului (DN 7C); cu totul, acest drum are 151 kilometri lungime

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

9 comentarii:

  1. Minunat. Vacanțe frumoase și drumeții cu spor să ai, în continuare!

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am ametit pe cararile de aici! Superba ameteala! Ce bine ca stiti sa schiati! E o libertate pe care nici nu mi-o pot imagina!
    Iti urez cu drag La Multi Ani, cu bucurii, sanatate si alte drumuri superbe, de care sa ne bucuram si noi putin...:)
    Nu stiu unde veti fi la cumpana dintre ani, dar nu mi te pot imagina decat intr-un peisaj montan! Imbratisari cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim pentru laude!
      Dar de schiat... nu a fost cazul atunci :) E doar o poză în faţa schiurilor :) Eu una nu ştiu să schiez...
      Nici eu nu ştiu unde voi fi la cumpăna dintre ani - în niciun caz pe munte, din păcate.
      La mulţi ani, cu sănătate!

      Ștergere
  3. vali craciunoiu9 ianuarie 2020, 18:03

    Foarte frumoasa,atat descrierea cat si fotografiile. Eu am fost pe "culmisoarele cele" si ar trebui sa mergeti si voi.E o alta perspectiva a Transfagarasanului si a crestei Fagarasului.
    Carari cu soare sa aveti !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim!
      Şi noi am fost pe deasupra Transfăgărăşanului... de multe ori :) inclusiv până la Călţun - Negoiu, Vânătarea lui Buteanu etc., inclusiv iarna.
      Nelămurirea mea privind "culmişoarele celea" dintr-o anumită fotografie se referea la denumirile lor.

      Povestea de iarnă:
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/02/pe-poteci-de-fagaras-si-un-pic-la.html

      Ștergere
    2. ok, de la dreapta la stanga Piscu Negru, mesteacanu, Robita, Musetica si Raiosu 2, pe Musetica si Raiosu 2 am fost, pe celelalta nu. Dar nu e vremea trecuta :)
      toate cele bune !

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere