Din ciclul mai bine mai târziu decât niciodată, vă invit la
continuarea evenimentului meu, „Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac”.
Mai devreme, eram sâmbătă
pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei, în traseul imaculat de Cabana Sâmbăta.
Data: 24 februarie – Dragobete ☺
Cazare: în Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov (670 m)
Vasile ne face
„program milităresc” – defect profesional, deh! La prima oră luăm cu asalt staţia
telecabinei de la Bâlea Cascadă, ca să evităm cozile infernale care ne-au stat în coaste anii trecuţi.
Răsărit la Sâmbăta de Sus
Mă strigă cineva:
„Ioana Povestitoarea?”
Se aude un „daaaa” timid din partea mea.
„Cristi” (gata, îl
identific de pe facebook). „E şi Dragoş
cu noi; Cosmin şi Aura sunt pe drum.” Zi aşa! ☺ Dragoş e singurul pe care îl cunosc live, din tura
Morar-Balaur; celorlalţi le urmăresc, virtual, super-aventurile prin
munţi. Astăzi au în plan „doar” Vânătarea
lui Buteanu (2507 m).
Încântată
de cunoştinţă, Cristi, Cosmin, Aura, Nico şi Lucian!
Săptămâna asta,
am tot cercetat prognoza meteo: zicea perfect senin pentru azi; ieri anunţaseră
înnorat. Ce să vezi?!?: ieri am înotat prin soare, azi e taman pe dos.
Ceaţă, ne-soare, cu nin-soare.
Bine că nu-i şi
cu vânt.
Rareori am întâlnit îmbinarea aceasta de atmosferă lăptoasă
şi claritate, uneori foarte bună; probabil cele -25 de grade au făcut acest
lucru posibil.
(Cosmin)
Eu una nu m-am înfruptat niciodată cu atâta zăpadă la Mănăstirea
Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Mănăstirea Sâmbăta) ori la Bâlea
Lac – şi am ceva experienţă vizitatoare la activ pe-acolo şi pe-aici.
Stratul
de zăpadă măsurat oficial azi: 2,95 metri.
Încă puţin şi nu se mai zărea firma telecabinei
Nu mă pun cu
superlativul „Transfăgărăşan, cel mai frumos drum din lume” – vă arăt doar o
comparaţie vară-iarnă.
☺ Mai la finalul articolului v-am pregătit câteva imagini comparative de
vară din locurile pe unde am umblat azi.
Frozen Love de Dragobete
Ediţia a 14-a a
Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac (Hotel of Ice), valabilă pentru sezonul
2018/2019, a purtat tema „Frozen Love”.
Camerele şi
igluurile au avut denumirile unor locuri
şi obiective din zona Munţilor Făgăraş: Vârful Suru, Lacul Avrig, Vârful
Negoiu, Cabana Podragu, Palatul Brukenthal din Avrig, Vârful
Moldoveanu, Poiana Neamţului şi altele.
Cum în 2018 s-a
sărbătorit Centenarul Marii Uniri, la intrare ne-a aşteptat Regele Ferdinand I sculptat
în gheaţă; Regina Maria era vizavi.
Măăă rooog... în
afară de faptul că ne-am nimerit în plină zi de Dragobete la hotelul de gheaţă
şi-s nişte inimioare prin hol, ce treabă or avea toate punctele acelea de Făgăraş cu „love”, care „love” au dăinuit acolo
pe toată durata hotelului de gheaţă?
În afară de treaba metaforică, evident?
De ce-s
amestecaţi primul rege al României (Ferdinand) cu obiectivele de drumeţit şi cu
inimioarele?!
Agentul Doru sub acoperire... ups! ☺
În plus, e fooooarte
alunecos înăuntru – Doru şi-a luat o trântă a-ntâia cu gheaţa.
Iar cele 14 camere
sunt din ce în ce mai goale cu fiecare an... cu excepţia paturilor – alea-s
musai pentru cazarea amatorilor.
☺ Apropo, tarifele de cazare afişate în acest moment pe site sunt: cameră dublă în hotelul de gheaţă - 500 de lei / noapte; cameră (maxim 4 persoane) în iglu - 800 de lei / noapte.
Hai afară, la zăpadă!
Biserica de gheaţă
Predica lui Vasile. E de bine.
Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac în date
tehnice – cale de acces, dimensiuni, preţ vizitare
La Hotelul de
gheaţă de la Bâlea Lac puteţi ajunge NUMAI cu telecabina! (cei
super-experimentaţi pot aborda un traseu până aici ori de aici în jos, după
caz)
Construcţia este
amplasată lângă staţia telecabinei de la Bâlea Lac, la 2000 de metri
altitudine.
☺ Telecabina porneşte de la Bâlea
Cascadă, la 1200 de metri altitudine, limita unde puteţi lăsa maşina.
Telecabina Bâlea
Cascadă – Bâlea Lac are o capacitate destul
de mică, 15 persoane.
Lungimea traseului este
de 3700 de metri.
Preţul unei urcări
(sau coborâri) este de 35 lei / adult. Pentru celelalte tarife accesaţi site-ul oficial.
Prima ediţie a Hotelului de gheaţă de la Bâlea
Lac s-a desfăşurat în 2005 (sezonul
2005/2006), în timp ce prima biserică de gheaţă s-a construit în sezonul
2006/2007. Cele dintâi igluuri au fost amenajate în 2012/2013.
Hotelul nu este
o construcţie permanentă, pereţii camerelor şi piesele de mobiler, recuzita – inclusiv paharele – fiind
exclusiv din gheaţă, sculptate manual. Blocurile de gheaţă extrase din Lacul
Bâlea ajung la 70 de centimetri şi cântăresc aproximativ 70 de kilograme.
☺ În date tehnice, Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac măsoară 6 metri
înălţime, 12 metri lăţime şi are 24 de metri lungime.
☺ Temperatura medie în hotel se situează între -2 şi +2 grade Celsius.
☺ În fiecare an, Hotelul de gheaţă
vine cu o nouă temă.
Se
inaugurează de obicei la final de decembrie, în preajma
Crăciunului.
Biletul de acces în Hotelul de gheaţă
coată 15 lei / persoană, cu reducere pentru copii – în preţ este inclusă vizita
la Biserica de gheaţă şi la igluuri.
Accesul în hotel
şi în anexe se face de la ora 9:00 până la ora 17:00, când este ultima plecare
a telecabinei spre Bâlea Cascadă.
Sezonul 2019/2020
Are tema „Underwater
Fantasy” – fantezie subacvatică.
De data aceasta,
fiecare cameră va fi decorată cu sculpturi
îngheţate reprezentând animale marine, scoici, sirene şi... creaturi
mitologice.
Aceasta
era situaţia în momentul redactării Poveştii de faţă.
...şi
vine update-ul!
„Hotelul de
gheaţă NU se va mai construi în acest sezon, din cauza lipsei de gheaţă” – aşa declarau,
la începutul lunii ianuarie 2020, responsabilii Ice Hotel.
Căldura
care a persistat şi în luna decembrie a determinat ca Lacul Bâlea să nu îngheţe
nici suficient de repede, nici mult / suficient pentru a asigura materia primă
necesară construirii Hotelului de gheaţă, care nu a lipsit de la 2000 de metri
altitudine făgărăşeni în ultimii 14 ani.
La Hotelul de gheaţă Bâlea Lac (şi la biserica de gheaţă), în
anii trecuţi:
Un rezumat fotografic al unor ani în
care am ajuns la Hotelul de gheaţă Bâlea Lac.
Plimbare şi ritmuri de nai
Mă întreb şi eu:
prăjitura
de Făgăraş când am fost deasupra Lacului Bâlea îngheţat era mai dulce
decât asta de-acu’?
Că spectacol a
fost şi cu cerul ăla cristal, şi cu ăsta, care a scos claritatea din toate
ascunzătorile.
Cadru exterior cu biserica de gheaţă şi igluurile
Şaua
Paltinului (2345 m) – sper să nu greşesc
!!!
ATENŢIE! Traseul Bâlea Lac – Paltinului este periculos iarna
În partea opusă, peste lac cum ar veni, Şaua Caprei (2315
m)
!!!
ATENŢIE! Traseul Bâlea Lac – Şaua Caprei este periculos iarna
Minicascada turcoaz cu tobogan
Fireşte că nu-i
o cascadă propriu-zisă şi doar bate în turcoaz.
E o gheaţă mai
aparte, aşa.
Oamenii traşi de snowmobil sunt chiar pe lac; mă rog,
dac-ar fi vară ar fi pe lac la propriu ☺
La valeeee!
Se aude? ☺
Să nu uit: Asta-i Şaua
Paltinului (2345 m)
Vis-vis-vis!
Fiindcă nu
suntem în drumeţie ☺, ne permitem
unul-două-şapte-nouă răsfăţuri la o prăjitură, o cafea, un ceai, o ceva, la
căldura cabanei (Paltinu, 2050 m altitudine).
Haidem!
Alte perspective
Tunelul Capra-Bâlea, o mică peşteră de
gheaţă
Ne abur-eşte natura,
în timp ce plutim printre firele păturii groase de sub noi.
Chiar el, tunelul!
Tunelul
mare al Transfăgărăşanului este cel mai lung tunel rutier din România. Face legătura între Transilvania (sud) și Muntenia (nord). Şi mai...
geografic, tunelul unește, pe cale rutieră, Văile glaciare Bâlea și Capra,
străbătând creasta Făgărașului între Vârful Paltinu (2398 m) și Vârful Iezerul
Caprei (2417 m).
Tunelul mare al
Transfăgărăşanului este închis pentru maşini pe timp de iarnă (cât ţine
zăpada). Accesul turiştilor se face per pedes în anotimpul alb.
Ceea ce am făcut
şi noi; cu precizarea că, spre
deosebire de acum un an şi două luni, l-am parcurs de la un capăt la
altul şi înapoi.
De ce să-mi
funcţioneaze mie frontala, în circa un kilometru dus plus unul întors? O dau pe
mici atacuri de panică – remember
Parâng de final. Trecătoare. Zău.
Capăt de linie... ăăă, de tunel (în partea argeşeană)
„Peştereală”
Daaaa, nebun de alb!
Mi-au cam rămas
cuvintele în gât când e vorba de descrieri.
Să curgă râuri
de alb!
Doar ninge...
Şedinţeală foto
Impresii finale
Şaua Caprei, iarna
Cu vreo trei ani
în urmă – în timp ce mă aflam într-o vizită
lejeră la Hotelul de gheaţă cu tema Europa şi la Biserica de gheaţă –,
bocancii mi-au urlat: „Şaua Caprei! Şaua
Caprei! Şaua Caprei!”.
Să nu-i ascult
eu pe ei?! Ba bine că da!
Am pornit pe
nişte urme proaspete-proaspete, dar adrenalina
a fost nevoită să încetinească a pulsa pe la o treime din traseu. Noroc cu
mintea altora, mai limpede.
Acum, Vasile şi
Lumi au dat la o parte ceaţa şi-au suit în creastă, cu toate precauţiile de
rigoare. Noi, la şes, cum s-a văzut. ☺
Ce-au văzut ei
(cu felicitările de rigoare):
Lacul Bâlea iarna, de sus
Când se termină... se termină...
Jur că mi se
strânge sufletul când trebuie să părăsesc munţii şi pe oamenii dragi alături de
care am vieţuit preţ de aproape trei zile...
Asta e, ne
întâlnim data viitoare!
Până atunci, să
mai fie nişte emoţii!
NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu (majoritatea), Tibi, Liviu, Zorina, Vasile şi
Gabi.
A fost intim (am
avut pensiunea doar pentru noi!), curat, cald, cu un decor ce ne-a amintit de
cabanele atât de dragi nouă.
Epilog colorat, peste Bucegi
În drumul spre casa numită Bucureşti ne-a
acompaniat apusul. Unul în nuanţe speciale.
Când s-a întâmplat, la noi s-au
strecurat frânturi, aflându-ne în maşină mai aproape de Capitală. Privilegiaţi
au fost cei de lângă casa Bucegilor. Ne explică mai bine Răzvan Neagoe din
Azuga:
Cristalele
microscopice de gheață din norii iridescenți au descompus lumina soarelui și
ne-au oferit un adevărat curcubeu de iarnă!
Ca
și în cazul aurorelor polare, fenomenul a fost dinamic, uneori mai intens,
alteori mai palid; a durat în total aproximativ douăzeci de minute, după care
Soarele a coborât prea mult pentru a se mai putea forma întreg spectrul, lumina
s-a rezumat la oranj-roșu și apoi s-a lăsat întunericul.
A arătat aşa:
Foto: Răzvan Neagoe
Transfăgărăşan şi Bâlea Lac de vară
...cu vreo două
anotimpuri în urmă, adică.
O altă restanţă
agăţată de blog – ca să luaţi în braţe comparaţiile între iarnă şi vară.
Am evadat din
Bucureşti, într-un concediu pe fuga-fugilor, pe la 12, în loc de 7-le stabilit.
Că nu puteam să am eu baftă de-o maşină-ntreagă. Ceea ce mi-a adus aminte de episodul
amuzanto-dramatic de la Gheorgheni.
Atunci am rămas
blocaţi cu zilele, acu’ e bine că ne-am urnit. Măcar n-a picat socoteala de
tot, ci numai cea numită Vânătarea
lui Buteanu (2507 m). Să am eu noroc (neceţos) de părticica asta de
creastă a Făgăraşului? Na, că n-am! Nici după cei trei ani mai mult decât
regulamentari...
Cota 2000 Transfăgărăşan (Cabana Salvamont)
Colac peste
pupăză, în maşină şi după, m-a apucat starea de rău – de la serpentine, de la viteză,
de la oboseală, de la stresul (ne)plecării etc.
Spre deosebire
de iarna, când doar telecabina te duce sus la Lacul Bâlea, vara asflatul se
întinde până-n buza apei.
Te duce, dacă se
aliniază şi stelele pe undeva. Pentru noi au ales poziţia haotic şi ne-au scos
în faţă un drum de un kilometru prin cel mai lung
tunel rutier din România, traversat mai sus şi în condiţii de iarnă.
Bine, dacă nu te
încântă să te dai jos din maşină ca s-o iei la pas, n-ai decât să faci trei
veşnicii până la destinaţia Bâlea Lac.
Nu ştiu dacă-s
recomandate neapărat nici gazele inhalate fără voie ori întunericuţ-ul. Ori
trotuarul îngust.
Cum-necum, ai ajuns
Vârful
Iezerul Caprei (2417 m), stânga
Oglindă, oglinjoară...
Escaladarea culmilor din spate înseamnă începutul traseului
Balea Lac – Vârful Negoiu
Ca un alint, pe putem spune „Colţii Morarului de Făgăraş” ☺ Vârful Paltinu
(2398 m) se înalţă în stânga lor
Bâlci la munte; pentru ceilalţi, „bâlciul” frumuseţii e pe
munte
Sper, din nou, să nu greşesc: Şaua
Paltinului (2345 m)
Revenirea la maşină, prin tunel; ţineţi minte ce
liber-tate era iarna, nu?
Ajutoooor! Sigur ştie cineva cum se numesc toate culmişoarele celea – nu fiţi
secretoşi, daţi mai departe!
Unul dintre măgăruşii „tradiţionali” de pe Transfăgărăşan
Prinşi în campingul de vizavi de Conacul Ursului
Oiţele de dimineaţă
Din nou în partea argeşeană a Transfăgărăşanului (DN 7C);
cu totul, acest drum are 151 kilometri lungime
Minunat. Vacanțe frumoase și drumeții cu spor să ai, în continuare!
RăspundețiȘtergereMulţumim mult!
ȘtergereAsemenea!
M-am ametit pe cararile de aici! Superba ameteala! Ce bine ca stiti sa schiati! E o libertate pe care nici nu mi-o pot imagina!
RăspundețiȘtergereIti urez cu drag La Multi Ani, cu bucurii, sanatate si alte drumuri superbe, de care sa ne bucuram si noi putin...:)
Nu stiu unde veti fi la cumpana dintre ani, dar nu mi te pot imagina decat intr-un peisaj montan! Imbratisari cu drag!
Mulţumim pentru laude!
ȘtergereDar de schiat... nu a fost cazul atunci :) E doar o poză în faţa schiurilor :) Eu una nu ştiu să schiez...
Nici eu nu ştiu unde voi fi la cumpăna dintre ani - în niciun caz pe munte, din păcate.
La mulţi ani, cu sănătate!
Foarte frumoasa,atat descrierea cat si fotografiile. Eu am fost pe "culmisoarele cele" si ar trebui sa mergeti si voi.E o alta perspectiva a Transfagarasanului si a crestei Fagarasului.
RăspundețiȘtergereCarari cu soare sa aveti !
Mulţumim!
ȘtergereŞi noi am fost pe deasupra Transfăgărăşanului... de multe ori :) inclusiv până la Călţun - Negoiu, Vânătarea lui Buteanu etc., inclusiv iarna.
Nelămurirea mea privind "culmişoarele celea" dintr-o anumită fotografie se referea la denumirile lor.
Povestea de iarnă:
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/02/pe-poteci-de-fagaras-si-un-pic-la.html
ok, de la dreapta la stanga Piscu Negru, mesteacanu, Robita, Musetica si Raiosu 2, pe Musetica si Raiosu 2 am fost, pe celelalta nu. Dar nu e vremea trecuta :)
Ștergeretoate cele bune !
Mulţumesc!
ȘtergereSpor la urcuş! :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere