The Magnificent Ambersons/Splendoarea Ambersonilor (1942). A doua capodoperă a lui Orson Welles

Aşa cum am promis aici, am sosit cu Amberson-ii!

Cronologic, după Citizen Kane/Cetăţeanul Kane, 1941 - scris, regizat şi interpretat (rol principal) de el -, The Magnificent Ambersons este AL DOILEA LUNGMETRAJ AL LUI ORSON WELLES. Şi a doua lui CAPODOPERĂ!

Welles a făcut atât de bine cele trei lucruri în Citizen Kane, încât a fost nominalizat la toate cele trei categorii la Oscar, regie, scenariu şi interpretare - a câştigat statueta pentru scenariu!

Ca o ironie, numai cele două filme (de debut!) au primit nominalizări la Oscar pentru Cel mai bun film din toată cariera lui Welles.

„Cu cât ne mişcăm mai repede, cu atât avem mai puţin timp liber.”

(din The Magnificent Ambersons)

Când a lansat The Magnificent Ambersons, studioul producător, defunctul RKO (unul dintre cele cinci mari studiouri ale Golden Age - ca să nu zic epoca de aur ☺- de la Hollywood), a făcut modificări dramatice în producţia realizată de Welles - „doar” scenariu şi regie, de data aceasta, plus producător.

☻ Întâi, a fost suprimată aproximativ o oră din filmări; au rămas două treimi din original;

☻ Apoi, finalul a fost schimbat (re-turnat) în unul mai fericit; de fapt, mai multe scene au fost refăcute;

O pre-vizualizare a filmului s-a desfăşurat la puţin timp după atacul de la Pearl Harbor. Cei care se aflau în sală au fost rugaţi să îşi expună părerile în scris, iar majoritatea au „spus” că nu vor să urmărească un film deprimant şi că vor mai mult umor şi un FINAL FERICIT.

☻ De asemenea, muzica a fost ciuntită.

Compozitorul Bernard Herrmann - care a lucrat şi la Citizen Kane, dar şi pentru North by Northwest/La nord prin nord-vest, 1959, cu Cary Grant, sau la Psyho, 1960 al lui Alfred Hitchcock - a insistat ca numele lui să nu apară în creditele oficiale.

Deşi se pare că Orson Welles a lăsat mai multe notiţe despre cum şi-ar fi dorit el ca The Magnificent Ambersons să arate şi să se încheie (note care s-au păstrat în timp), bucăţile tăiate au fost distruse.

Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe

Nu mai ţin minte cum l-am descoperit pe Douglas Kennedy.

Cert e că, în timp - din 2008 încoace, de la prima traducere a unei creaţii de-a lui în limba română -, m-am îndrăgostit de el.

Douglas Kennedy este unul dintre autorii mei preferaţi fiindcă „vorbeşte” în primul rând (serios) despre sentimente şi relaţii - de familie, femeie-bărbat. 

Consecinţe dintre cele mai neaşteptate.

Analizele lui psihologice sunt profunde, lovesc.

Devii una (unul) cu personajele principale, FEMININE de obicei.

Nu rămâi indiferent.

Douglas Kennedy te pune pe gânduri.

Ai noduri în gât de multe ori.

Ai mereu întrebări de genul „Ce-ar fi fost dacă mi s-ar fi întâmplat mie?!”. Cel mai adesea, eu mi-am răspuns: „(Aproape că) ... nici nu vreau să mă gândesc...”.

Subiectele/temele atinse sunt REALE - maternitatea, „vânătoarea de vrăjitoare” din America anilor ’50-’60, faima.

Douglas Kennedy ne prezintă oameni realişti, cu picioarele pe pământ.

În general, personajele din prim-plan ai lui Douglas Kennedy trec prin crize existenţiale majore.

Rush (2013, cu Chris Hemsworth, Daniel Brühl). FORMULA 1 LA SUPERLATIV

„Un om înţelept învaţă mai multe de la un duşman decât un prost de la prietenii lui.”

Formula 1 m-a fascinat dintotdeauna.

Ayrton Senna, Nigel Mansell, David Coulthard... ca să nu mai vorbesc de legenda Michael Schumacher, care mi-a plăcut de la prima cursă, prin „nebunia” de care a a dat dovadă.

Aceştia au fost oamenii care îmi înseninau după-amizele de duminică.

Iar Frank Williams m-a înduioşat întotdeuna prin atitudine şi prin povestea lui de viaţă - a rămas paralizat (tetraplegic) în urma unui accident, însă era mereu alături de piloţii lui la boxele echipei căreia i-a pus bazele.

Când a murit, pe circuitul de la Imola, Senna conducea un monopost Williams...

Campionatul a început şi anul acesta (IERI) pe circuitul de la Melbourne, în Australia - victorie pentru neamţul cu state vechi Nico Rosberg, aflat la al patrulea succes din carieră.

Prilej să ne amintim (pentru mulţi, să vedem) cum au stat lucrurile în sezonul 1976 al nebuniei ce îl presupune Mondialul de Formula 1. Marele Circ.

Dar şi în anii nebuni ce au precedat nebunia de atunci...

Rush-ul lui Ron Howard (Apollo 13, 1995, cu Tom Hanks, filmul şi serialul Parenthood, variantele 1990 - cu Leonardo di Caprio şi 2010 - cu Lauren Graham şi Peter Krause; Oscar pentru A Beautiful Mind/O minte sclipitoare, 2001) aduce pe ecrane rivalitatea dintre englezul JAMES HUNT (Chris Hemsworth, din Thor) şi austriacul NIKI LAUDA (Daniel Brühl, care m-a cucerit în Good Bye Lenin!, 2003).

Ben X (2007). Cum e să nu fii înţeles

Să fii neînţeles în lumea/societatea asta e tragic.

Unii au probleme - psihice, fizice, chiar dacă nu e vina lor pentru ele -, iar mulţi (majoritatea) celor din jur nu numai că nu le înţeleg, dar au aşa nişte porniri de a-i face rău persoanei respective... ceva de speriat...!

Persoane de acest gen sunt marginalizate fără drept de apel, „vânate” pentru a se face mişto de ele, mai ales în faţa mulţimii.

PENTRU CĂ SUNT SLABE.

Cel mai puternic câştigă întotdeuna, are în gaşcă cel puţin unul de mărimea lui.

Unele persoane de pe lumea asta au gusturi diferite de majoritatea - în materie de mâncare, filme, sport etc. Se străduiesc să ajungă la înălţimea majorităţii, deşi deseori nu le face nicio plăcere.

TREBUIE să supravieţuiască.

Queen Christina (1933, cu Greta Garbo). Dragoste şi datorie

Film de epocă.

Dramă istorică.

Poveste de dragoste.

Luaţi-o cum vreţi.

Oricum e captivant.

Filmul înfăţişează o femeie puternică. Inteligentă. O femeie care şi-a atras respectul a milioane de supuşi.

În vremea aceea, secolul al XVII-lea, Suedia era una dintre marile puteri ale Europei.

În Queen Christina, SUEDEZA Greta Garbo (pe numele ei real Greta Lovisa Gustafsson) are o prestaţie excelentă.

Rolul Reginei Christina (ani de domnie 1632-1654) e considerat unul dintre cele mai bune ale carierei sale - cu toate că nu a primit o nominalizare la Oscar.

De asemenea, Queen Christina a devenit unul dintre cele mai mari succese comerciale ale Gretei Garbo.

Queen Christina nu spune adevărul istoric în proporţie de 100%. Personajele reale (istorice) nu sunt ignorate, iar costumele şi decorurile sunt autentice.

În timpul Războiului de 30 de ani (1618-1648), Regele Gustavus Adolphus îşi pierde viaţa într-o bătălie. Astfel, fiica lui, Christina, e încoronată Regină a Suediei la numai şase ani. Încă de atunci, Christina a dovedit o tărie exemplară, o maturitate demnă de o faţă regală - uitaţi-vă la ea când refuză să fie ajutată să urce pe tron!
Christina (Greta Garbo) îşi conduce Imperiul militând pentru pace.

E mereu pusă la punct cu cele mai valoroase creaţii culturale ale Europei, cu cei mai valoroşi oameni din cultura de pe Bătrânul Continent.

Însă Christina nu are timp să ia în considerare partea romantică a vieţii. Nu-i stă gândul la poveşti de dragoste şi nu vrea să audă nici de căsătoria cu vărul său, eroul de război Charles.