The Magnificent Ambersons/Splendoarea Ambersonilor (1942). A doua capodoperă a lui Orson Welles

Aşa cum am promis aici, am sosit cu Amberson-ii!

Cronologic, după Citizen Kane/Cetăţeanul Kane, 1941 - scris, regizat şi interpretat (rol principal) de el -, The Magnificent Ambersons este AL DOILEA LUNGMETRAJ AL LUI ORSON WELLES. Şi a doua lui CAPODOPERĂ!

Welles a făcut atât de bine cele trei lucruri în Citizen Kane, încât a fost nominalizat la toate cele trei categorii la Oscar, regie, scenariu şi interpretare - a câştigat statueta pentru scenariu!

Ca o ironie, numai cele două filme (de debut!) au primit nominalizări la Oscar pentru Cel mai bun film din toată cariera lui Welles.

„Cu cât ne mişcăm mai repede, cu atât avem mai puţin timp liber.”

(din The Magnificent Ambersons)

Când a lansat The Magnificent Ambersons, studioul producător, defunctul RKO (unul dintre cele cinci mari studiouri ale Golden Age - ca să nu zic epoca de aur ☺- de la Hollywood), a făcut modificări dramatice în producţia realizată de Welles - „doar” scenariu şi regie, de data aceasta, plus producător.

☻ Întâi, a fost suprimată aproximativ o oră din filmări; au rămas două treimi din original;

☻ Apoi, finalul a fost schimbat (re-turnat) în unul mai fericit; de fapt, mai multe scene au fost refăcute;

O pre-vizualizare a filmului s-a desfăşurat la puţin timp după atacul de la Pearl Harbor. Cei care se aflau în sală au fost rugaţi să îşi expună părerile în scris, iar majoritatea au „spus” că nu vor să urmărească un film deprimant şi că vor mai mult umor şi un FINAL FERICIT.

☻ De asemenea, muzica a fost ciuntită.

Compozitorul Bernard Herrmann - care a lucrat şi la Citizen Kane, dar şi pentru North by Northwest/La nord prin nord-vest, 1959, cu Cary Grant, sau la Psyho, 1960 al lui Alfred Hitchcock - a insistat ca numele lui să nu apară în creditele oficiale.

Deşi se pare că Orson Welles a lăsat mai multe notiţe despre cum şi-ar fi dorit el ca The Magnificent Ambersons să arate şi să se încheie (note care s-au păstrat în timp), bucăţile tăiate au fost distruse.

În perioada când RKO intervenea în varianta originală The Magnificent Ambersons, Orson Welles era plecat din SUA.

El se afla în Brazilia, unde lucra la un proiect de trei documentare; magnatul Nelson Rockefeller l-a rugat personal pe Welles să facă trei filme în America de Sud.

Proiectul nu a mai fost finalizat, însă povestea acestuia (şi imagini inedite) este relatată în documentarul franco-american din 1993 It's All True.

Despre modul cum mai-marii studioului au tratat The Magnificent Ambersons, Welles a declarat, peste ani: „Au distrus Ambersons şi asta m-a distrus pe mine”.

EPILOG
Cu toate NEMULŢUMIRILE lui Orson Welles legate de varianta finală The Magnificent Ambersons, acesta este citat deseori în categoria CELOR MAI BUNE FILME FĂCUTE ÎN AMERICA. Împreună cu Citizen Kane, bineînţeles.

Vreţi şi ACŢIUNEA? Fie...

Spre deosebire de Citizen Kane, unde s-a aflat şi în faţa camerelor de filmat, pentru The Magnificent Ambersons Orson Welles a preferat să stea numai în spate, în calitate de NARATOR.

Filmul debutează cu... prezentatea modei masculine de-a lungul anilor - cu subtilităţile de rigoare.

LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI TRECUT, familia Amberson era cea mai înstărită dintr-un orăşel. Avea apă curentă, rece şi caldă, şi la parter, şi la etaj, plus o baie în fiecare dormitor!

Fermecătoarea ISABEL AMBERSON (Dolores Costello, 1903-1979, o fostă vedetă a cinematografiei, însă a celei mute, aflată la penultimul film din carieră) şi-a găsit alesul: pe EUGENE MORGAN (Joseph Cotten, 1905-1994, care apare şi în Citizen Kane).
Într-o seară, aşa cum era obiceiul vremii, Eugene s-a prezentat sub fereastra iubitei împreună cu o orchestră, pentru a-i cânta o serenadă. Însă bărbatul/orchestra se încurcă în note şi astfel e... respins.

Umilinţa în public nu poate fi trecută cu vederea. Iertată.

Isabel ajunge să se mărite cu ştersul afacerist Wilbur, pe care, ca un clişeu, nu îl iubeşte.

(Aici m-am întrebat dacă scenariul nu dă prea mult în telenovelă sau soap opera, ca tot suntem la americani. M-am întrebat dacă Isabel şi Eugene nu se vor regăsi într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă.)

Isabel are un băiat, GEORGE, asupra căruia, aşa cum anticipează locuitorii din oraş, îşi revarsă toată afecţiunea. Iar din asta rezultă un răsfăţ desăvârşit.

George e copilul rebel al oraşului; toată lumea aşteaptă să îşi primească „pedeapsa cuvenită” mai devreme sau mai târziu.

Arogantul GEORGE (Tim Holt, 1919-1973, din My Darling Clementine/Draga mea Clementine, 1946, cu Henry Fonda, şi The Treasure of the Sierra Madre/Comoara din Sierra Madre, 1948, cu Humphrey Bogart) se întoarce de la colegiu, însă nu e interesat de afaceri, vrea doar să ducă o viaţă onorabilă, să contribuie la acţiunile de binefacere, nu are de gând să îi dicteze nimeni ce să facă în viaţă.

La petrecerea organizată în onoarea lui, George o cunoaşte pe fata lui... Eugene, LUCY (Anne Baxter, 1923-1985, din All About Eve/Totul despre Eva, 1950, cu Bette Davis). Bineînţeles, şi Eugene este prezent la eveniment. Cât a lipsit din oraş - 20 de ani! -, a prosperat în afaceri, mai precis în proaspătul domeniu al automobilelor.

George este atras de Lucy, iar Isabel şi Eugene... se regăsesc.

Tinerii. George şi Lucy

Experimentaţii. Eugene şi Isabel

Însă povestea ultimilor se loveşte de un obstacol major: George.

Ştiu că, la prima vedere/citire, SUNĂ a poveste ieftină... însă, credeţi-mă!, realizarea şi ideile pe care le transmite The Magnificent Ambersons, implicaţiile psihologice sunt cele care îl ridică la statutul de CAPODOPERĂ.

Intervenţiile-comentarii ale vecinilor pigmentează acţiunea.

Totul se învârte în jurul faptului că familia Amberson se adaptează greu inovaţiilor/progresului secolului al XX-lea, subliniat prin respingerea automobilului - chiar de cel mai tânăr membru, George.

Rolul MĂTUŞII lui George, o fată bătrână, cea căreia îi scapă porumbelul despre aventura lui Isabel cu Eugene, este interpretat de Agnes Moorehead (1900-1974).  

Actriţa, de patru ori nominalizată la Oscar, inclusiv pentru The Magnificent Ambersons, este poate mai bine cunoscută din celebrul serial Bewitched/Ce vrăji a mai făcut nevasta mea (1964-1972), în care era mama Samanthei.

În Citizen Kane, AGNES MOOREHEAD este mama protagonistului.

PREMII

La vremea lansării The Magnificent Ambersons, cele mai importante premii care se acordau în cinematografie erau OSCARURILE (Globurile de Aur s-au înmânat prima oară în 1944, iar Premiile BAFTA - în 1947).

AŞADAR. The Magnificent Ambersons a acumulat în total patru nominalizări la OSCAR - cel mai bun film, actriţă în rol secundar (Agnes Moorehead), scenografie de interior şi imagine (ambele la categoria alb-negru).

În 1943, trofeul pentru cel mai bun film a revenit dramei romantice de război Mrs. Miniver, iar cea mai bună actriţă în rol secundar a fost Teresa Wright (Shadow of a Doubt al lui ALFRED HITCHCOCK), din acelaşi Mrs. Miniver.

ECRANIZARE/PUNERE ÎN SCENĂ

Romanul care a stat la baza The Magnificent Ambersons este semnat de BOOTH TARKINGTON şi a obţinut Premiul Pulitzer în 1919.

Orson Welles a văzut propriul final pentru The Magnificent Ambersons, însă, după ce RKO l-a refăcut, a (re)ieşit un final mai apropiat de cel din carte!

Cartea The Magnificent Ambersons a mai avut parte de o adaptare cinematografică, în 1925, sub forma unui film mut, intitulat Pampered Youth. Din păcate, pentru valoarea istorică, au supravieţuit numai 30 din cele 70 de minute de peliculă.

De asemenea, ORSON WELLES a adaptat pentru prima dată romanul pentru radio, în octombrie 1939. Un singur actor de acolo, Ray Collins (care joacă şi în Citizen Kane), apare şi în film - este unchiul lui George.

TRIVIA/FAPT DIVERS

☺ The Magnificent Ambersons este primul film important în care creditele de final (care apar de obicei sub formă de generic, în scris, cu numele tuturor celor care au contribuit la respectiva producţie) sunt toate... narate. Şi de cine altul decât de cel care ne-a spus povestea până atunci?! ORSON WELLES!

Acesta a fost criticat de unii binevoitori pentru că îşi pronunţă propriul nume când vine vorba despre scenariu şi regie.

Singurul care mai folosise tehnica creditelor vorbite până atunci fusese regizorul francez Sacha Guitry (1885-1957).

☺ Unul dintre cei care au realizat mult-discutatul montaj pentru The Magnificent Ambersons este Robert Wise (1914-2005, regizorul celebrelor West Side Story/Poveste din Cartierul de Vest, 1961, cu Natalie Wood, şi The Sound of Music/Sunetul muzicii, 1965, cu Julie Andrews).

În acelaşi timp, Wise a fost la The Magnificent Ambersons asistent de regie - necreditat oficial.

☺ Orson Welles plănuia să refilmeze finalul (de fapt, să facă un epilog) pentru The Magnificent Ambersons, cu actorii principali care se aflau încă în viaţă în anii ’60, la 20 de ani de la lansarea oficială: Joseph Cotten, Anne Baxter, Agnes Moorehead şi Tim Holt.

☺ La exact 60 de ani de la apariţia originalului The Magnificent Ambersons, a fost realizat un remake. Filmul a fost o producţie pentru televiziune şi a folosit scenariul lui Orson Welles, dar şi notele de editare lăsate de acesta (vezi începutul acestui material).

Cu toate acestea, The Magnificent Ambersons 2002 nu a urmat cu stricteţe scrierea lăsată de Welles.

The Magnificent Ambersons 2002 a avut o distribuţie cu actori cunoscuţi - Madeleine Stowe, Bruce Greenwood, Jonathan Rhys Meyers, Gretchen Mol şi Jennifer Tilly.

Robert Wise a fost unul dintre criticii cei mai aspri ai The Magnificent Ambersons 2002.

REGIE, SCENARIU

ORSON WELLES ÎN CÂTEVA CUVINTE

Pe numele său complet, George Orson Welles (1915-1985), a fost multi-talentant. Pe lângă faptul că este considerat unul dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor, Welles strălucea în... magie (adevărată, nu doar pe ecran), ştia să fascineze atunci când cânta la pian şi picta cu pasiune.

Tatăl lui a făcut parte dintr-o clasă socială privilegiată (era înstărit), fiind... inventator, în timp ce mama era o pianistă care susţinea diferite concerte.

Şi-a pierdut ambii părinţi până la vârsta de 15 ani.

Welles a fost actor (nominalizat la Oscar!), regizor, scenarist, om de radio şi de televiziune. Opera lui (teatru şi film) a fost clar influenţată de cea a lui William Shakespeare. Americanul îl adora pe englez, pe care îl numea „cel mai mare poet al tuturor timpurilor”.

Însă nu numai Shakespeare a fost pe sufletul lui Orson Welles, ci toţi (marii) dramaturgii englezi.

Mare iubitor de teatru, Welles a pus bazele Mercury Theatre (1938); aici, piesele lui Shakespeare ţineau capul de afiş. Membrii companiei teatrale au colaborat cu postul de radio CBS pentru adaptarea unor creaţii literare (dramaturgice sau romane).

Astfel, Welles a devenit cu adevărat celebru în 1938, când, pe 30 octombrie, a citit o adaptare a romanului Războiul lumilor de H.G. Wells, realizată sub forma unui buletin de ştiri. Tonul său a provocat panică printre ascultători. Mulţi erau convinşi că extratereştrii au invadat America.

Orson Welles face parte din categoria selectă a actorilor nominalizaţi la Oscar pentru prima lor apariţie pe ecran; ceilalţi sunt Paul Muni, Lawrence Tibbett, Alan Arkin, James Dean şi Montgomery Clift.

A fost prima alegere a regizorului George Lucas pentru Darth Vader din Star Wars/Războiul stelelor, însă au existat temeri că vocea sa ar putea fi lesne recunoscută.

Orson Welles a fost căsătorit de trei ori, din fiecare mariaj rezultând câte un copil.

Marea lui dragoste se pare (nu ştii niciodată ce în mintea unui om) că a fost actriţa de origine mexicană Dolores del Rio (1905-1983), care era cu zece ani mai în vârstă decât el. Relaţia lor amoroasă a durat din 1938 până în 1942. În perioada când a început legătura cu Del Rio, Welles era căsătorit.  

Welles şi Del Rio au jucat împreună în Journey into Fear/Călătorie în ţara goroazei, 1942, unde el a fost şi producător, regizor şi scenarist. Alături de ei s-a aflat şi JOSEPH COTTEN, ca actor şi scenarist.

La puţin timp după încheierea relaţiei cu Dolores del Rio, Welles s-a însurat cu starul Rita Hayworth. Cei doi s-au îndepărtat începând din 1946, dar divorţul dintre ei s-a pronunţat abia în 1948, după o scurtă perioadă de împăcare, cauzată de filmul The Lady from Shanghai/Doamna din Shanghai, unde au fost implicaţi amândoi.

Frank Sinatra a fost NAŞUL singurului copil al lui Welles cu Rita Hayworth, Rebecca Welles (1944-2004).

După vârsta de 40 de ani, Welles a ajuns să cântărească 180 kg, suferind de obezitate morbidă. Condiţia fizică l-a împiedicat să călătorească prea mult, dar i-a şi agravat alte afecţiuni, cum ar fi astmul.

Orson Welles a părăsit fizic această lume la câteva ore după ce a acordat un interviu pentru The Merv Griffin Show. Cauza decesului a fost un atac de cord, care s-ar fi petrecut în timp ce Welles lucra la un proiect pentr UCLA (University of California, Los Angeles).

În aceeaşi zi, 10 octombrie 1985, un alt geniu s-a stins din viaţă: actorul oscarizat Yul Brynner (născut în 1920), pe care Welles l-a avut ca partener pe ecran în Battle of Neretva (Bitka na Neretvi), coproducţie Italia-RFG-Iugoslavia, din 1969, cu Franco Nero, printre alţii.

În ciuda aprecierilor unanime asupra realizărilor sale, SINGURUL OSCAR din cariera lui Orson Welles este unul... onorific, acordat în 1971.

☺ Mai mulţi actori l-au PORTRETIZAT pe Orson Welles pe marile ecrane. Însă unul singur a făcut acest lucru de două ori, Vincent D'Onofrio - în Ed Wood (al lui Tim Burton), 1994, şi în scurtmetrajul în Five Minutes, Mr. Welles, 2005.

Câteva proiecte nefinalizate

(Sursa principlă: wikipedia.com)

Sunt numeroase şi pornesc de la unele dintre cele mai cunoscute OPERE ale literaturii universale.
Cauzele nefinalizării pornesc de la neînţelegerile cu studiourile producătoare şi se termină cu lipsa fondurilor.

Printre capodoperele lui Orson Welles care ar fi putut fi...

„CYRANO DE BERGERAC” (perioada de lucru: 1947-1948). Scenariul lui Welles, scris în colaborare cu Ben Hecht (hitchcock-ienele Notorious, 1946, cu Cary Grant, Ingrid Bergman şi Spellbound, 1945, cu Gregory Peck şi aceeaşi Ingrid Bergman) îi era destinat regizorului Alexander Korda.

În cele din urmă, drepturile au fost vândute către un studio care s-a debarasat de Welles. Finalmente, filmul a fost produs în 1950 (Oscar pentru interpretarea lui Jose Ferrer), însă fără a avea vreo legătură cu scenariul iniţial al lui Welles.

„AROUND THE WORLD IN EIGHTY DAYS” (1947). Welles preconiza să transforme opera lui Jules Verne într-un muzical. Câteva teste au fost realizate în Maroc, însă proeictul de film a fost abandonat.

Spectacolul (muzical) care a precedat acest proiect s-a jucat pe Broadway în 1946, fiind scris de Welles. Nu a fost prea bine primit de public.

În 1956, a fost lansat filmul producătorului Mike Todd (care a fost implicat şi în producţia de pe Broadway), cu David Niven (Pantera Roz), Shirley MacLaine, Trevor Howard (Brief Encounter, 1945).

Around the World in Eighty Days 1956 a fost răsplătit cu 5 Oscaruri, inclusv pentru Cel mai bun film. Iar David Niven a declarat deseori că Phileas Fogg este rolul său favorit...
Pe Welles l-a necăjit faptul că nu i s-a propus o scurtă apariţie în Around the World in Eighty Days 1956, având în vedere colaborarea sa cu Mike Todd la piesa de teatru...

„MOBY DICK” - versiune cinematografică a piesei de teatru semnată de Welles şi pusă în scenă la Londra în 1955, cu Christopher Lee, printre alţii. Welles era căpitanul Ahab.
Piesa a fost filmată, dar se presupune că înregistrarea s-a pierdut.

Desigur, Welles îşi dorea propriul film...

O adaptare pentru marele ecran a cărţii lui Herman Melville Moby Dick a fost realizată de John Huston (Comoara din Sierra Madre, Şoimul maltez) în 1956, cu Gregory Peck şi cu ORSON WELLES în distribuţie - şi-a scris singur scenele în care a apărut.

„TREASURE ISLAND” (Comoara din insulă). Orson Welles a scris în anii ‘60 DOUĂ scenarii bazate pe cartea pe care, sunt convinsă, mulţi au îndrăgit-o în copilărie.

În cele din urmă, Welles a scris un scenariu sub pseudonimul O.W. Jeeves, care a stat la baza filmului omonim din 1972. Welles a avut acolo rol principal - Long John Silver.

„DON QUIJOTE”. Welles intenţiona să aducă personajele lui Cervantes în timpurile moderne. Din nefericire, moartea actorului care îl interpreta pe Don Quijote, spaniolul Francisco Reiguera (1899-1969), a făcut ca filmările să se încheie.
Însă Welles a continuat să monteze producţia la începutul anilor ’70.
În 1992, a fost lansată o producţie (sub titlul Don Quixote de Orson Welles) cu fragmentele disponibile din creaţia lui Welles de atunci; criticii au fost aspri cu ceea ce a ieşit.

„THE MERCHANT OF VENICE” (Neguţătorul din Veneţia de Shakesperare). Deşi Welles a dus la bun sfârşit (în 1970) negativul filmului, acesta ar fi fost... furat din biroul său din Roma.

„KING LEAR” (Regele Lear de Shakesperare). În 1985, la moartea sa, Welles se afla în negocieri cu o companie franceză pentru a regiza un film bazat pe celebra piesă şi în care ar fi urmat să deţină rolul titular.

„VLADIMIR NABOKOV - ADA”. Welles a făcut o călătorie la Paris, unde trăia scriitorul rus, pentru a discuta faţă în faţă cu el acest proiect. Însă a rămas la stadiul de proiect...

COTAŢII The Magnificent Ambersons:

rottentomatoes.com       90%

allmovie.com        5 stele (din 5)

imdb.com    8,0