Hotelul de gheata de la Balea Lac in 3 ipostaze

    

Bâlea Lac este unul dintre locurile mele preferate din România. Nu a trecut un an, în ultima perioadă, în care să nu ajungem acolo cel puţin o dată vara. Am respectat regula şi în 2013.

De naratat în mijlocul verii, pentru mine şi Ion, este Lacul Capra, aflat la vreo 200 de metri mai sus de clasicul şi superaglomeratul Bâlea Lac. E mai linişte la Capra, că nu toată lumea în papuci îşi permite să o ia la sănătoasa pe un traseu pe care e mai uşor să îl admiri de jos.

Iar în ultimii ani, obiceiul Bâlea s-a extins şi iarna.

De fapt, la începutul primăverii - dar sezonul la Bâlea tot IARNĂ înseamnă.   

De fiecare dată, a fost un concediu scurt, de trei zile.

De fiecare dată, începând din 2011 şi sărind peste 2012, ne-am cazat în Sâmbăta de Sus, mai precis la Academia de lângă Mănăstirea Sâmbăta - mai puţin anul acesta (29-31 martie).

Nu ştiu ce să zic, viaţa religioasă nu a făcut niciodată parte din repertoriul meu.

Însă la Mănăstirea Sâmbăta m-am încărcat întotdeauna cu energie sufletească şi cu o linişte infinită...

De la zborul rândunelelor dimineaţa până la minunăţiile de flori de acolo - totul e o poveste frumoasă.

Un vis pe care vreau să îl visez mereu - a se citi cât mai des posibil.

Aşadar, de când se construieşte Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac - sfârşitul anului 2005 -, am fost acolo de TREI ori.

La sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.

Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac este singura construcţie de gen din Europa de Sud-Est.

Aşa că România are cu ce se mândri.

 

Bunica mea ne-a însoţit de două ori în aceste excursii.

Pentru ea, întâi la 78, apoi la 81 de ani, a fost probabil un adevărat tur de forţă. Dar nu s-a plâns o clipă. S-a mai aşezat un pic, apoi a mers (aproape) în acelaşi ritm cu noi.

Iarna, SIGURA CALE DE ACCES la Bâlea Lac (2034 m altitudine), implicit la HOTELUL DE GHEAŢĂ, este telecabina. Accesul auto este permis NUMAI până la Bâlea Cascadă (1260 m altitudine), căci, mai departe, drumul este în mare parte acoperit de zăpadă. În plus, există pericolul avalanşelor o dată cu încălzirea vremii.

HOTELUL DE GHEAŢĂ este amplasat chiar lângă staţia de telecabină.

De obicei, este inaugurat în preajma Crăciunului.

În acest sezon, hotelul - ajuns la A NOUA ediţie - a fost gata tot în preajma Crăciunului, însă a fost inaugurat oficial abia pe... 27 februarie, când au fost finalizate toate construcţiile (biserica şi igluurile).

Hotelul găzduieşte, peste noapte, în special turişti străini.

25 de oameni au lucrat în acest sezon, timp de 25 de zile, pentru ca Hotelul să fie pus pe picioare.

BISERICA

La câţiva metri de Hotelul de Gheaţă, este construită Biserica de Gheaţă, sfinţită în fiecare an dintre cei OPT de când este construită.

*Anul acesta, Biserica m-a impresionat cel mai mult, datorită băncuţelor decorate cu spătare ce păreau din sticlă.

Unele blocuri de gheaţă din lac ce au folosit la construcţie au provenit din zăpada topită peste zi şi îngheţată peste noapte, astfel că senzaţia de cristal m-a însoţit peste tot, nu numai în biserică.

Teme

În fiecare an, Hotelul de Gheaţă este construit pe o anumită temă, este dedicat unei teme anume.

Atenţia la fiecare detaliu al fiecărui obiect, al fiecărei sculpturi (diferite!) a paturilor este demnă de admirat!

În fond, totul e sortit a dura doar câteva luni...

Fiecare cameră de Hotel are/avea la intrare o plăcuţă cu denumirea ei - „Camera Diamantelor”, „Alice în Ţara Minunilor” sau „Maria Antoaneta”, de exemplu.

În 2011, tema hotelului a fost PIETRE PREŢIOASE.

Aici am fost şi cu nepoţelul meu (plus mama), care avea atunci 4 ani şi care s-a distrat de minune printre pietrele de gheaţă şi pe lângă paturile acoperite cu saltele şi cu pături călduroase.

În 2013, tema a fost CARNAVAL.

Diferite delicii au fost lipite de pereţi: acadale, îngheţată ☺ etc. Mai că îşi venea să muşti din gheaţă ☺.

Exista într-o cameră şi cu un carusel. 

Totul era decorat cu multe luminiţe, cu pantoful Cenuşăresei, cu diverse figurine înfăţişând dragoni şi alte animăluţe ale imaginaţiei.

Multă voie-bună, într-un cuvânt.

Măştile nu puteau lipsi, nici personajele gen Dracula ori Vlad Ţepeş - pesemne pentru turiştii străini care cred în aşa ceva.

În denumirea camerelor s-au regăsit „Hänsel şi Gretel”, „Pălărierul cel Nebun” sau „Alice în Ţara Minunilor”.

Hotelul de Gheaţă 2013 (2012/2013) a rămas preferatul meu.

În 2014, am avut de-a face cu epoca barocă, mai precis tema s-a numit „Baroque in Ice”.

Camerele poartă numele celor cărora le-au fost dedicate, de multe ori personajele fiind înfăţişate printr-un bust: Brukenthal (nu putea lipsi un localnic), Ludovic al IV-lea, Schonnbrunn, Maria Antoaneta, Maria Teresa, La Fontaine, Antonio Vivaldi, Bach, Rembrandt, Velasquez, Voltaire şi Moliere.

La fel ca în alţi ani, lângă hotel a fost amplasat un satelit - trei IGLUURI cu o intrare comună, apoi câte una separată, dedicate muschetarilor lui Dumas, d’Artagnan, Athos, Porthos; Aramis are doar o statuie în interiorul construcţiei.

Aşa cum am spus mai sus, TRANSPARENŢA unei părţi a gheţii a conferit o senzaţie de cristal în tot complexul.

La barul din Hotel, se poate servi o băutură.

De savurat la mesele şi pe scaunele din gheaţă, împodobite cu pernuţe îmblănite şi cu feţe de masă pe măsură.

PREŢURI 2014

*Telecabină: 25 de lei/persoană adultă urcare plus 25 de lei/persoană coborâre;

*Bilet intrare hotel: 10 lei/persoană (cu reducere pentru copii). 

TEMPERATURILE RIDICATE din această perioadă nu sunt deloc blânde cu Hotelul şi cu restul construcţiilor din gheaţă.

Probabil că până la topire nu va mai dura mult...


*Update important:
Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi-a închis porţile la începutul lunii aprilie.

Voi reveni cu poveştile separate din 2011, 2013 şi 2014.

Căci (mai) sunt multe de spus...