Aş sta la nesfârşit în zona Braşov - Sâmbăta de Sus - Sibiu...
La iarnă, dacă aveţi drum pe aici, vă recomand o mini-excursie care să includă şi un popas la celebrul Hotel de gheaţă de la Bâlea Lac, aflat la 2000 m altitudine, singura construcţie de gen din Europa de Sud-Est.
La iarnă, dacă aveţi drum pe aici, vă recomand o mini-excursie care să includă şi un popas la celebrul Hotel de gheaţă de la Bâlea Lac, aflat la 2000 m altitudine, singura construcţie de gen din Europa de Sud-Est.
Din păcate, anul acesta Hotelul şi-a închis porţile.
Mai jos vă puteţi face o idee despre excursia noastră din 2014 – potrivită
pentru TOATĂ FAMILIA!
Am plecat cel mai devreme dintre toate excursiile care au inclus şi o
oprire la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac, pe 29 martie, ţi ne-am întors pe
31 martie, într-o zi de luni.
Am fost aşa: eu, Ion şi bunica mea.
ÎN EPISOADELE ANTERIOARE v-am povestit întâmplările
din 2011 (patru generaţii au vizitat Sibiul, Bâlea şi Mănăstirea Sâmbăta!) şi 2013
(carnaval, apus şi... broaşte!) ce au însoţit vizita noastră la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.
Aşadar...
Nu am mai oprit în BRAŞOV, cu toate că, iniţial, programasem o urcare cu telecabina
pe Tâmpa. Bunica mea a zis că ar
merge – aşa, cu juma’de gură; dar că a mai fost pe acolo... Şi noi, de o sută de ori...
Sau a fost faptul că am fost sedusă
instantaneu de Bucegi? Care sunt, întâmplător ☺, înainte de Braşov?!
Acum, Munţii Bucegi şi-au pierdut
mult din farmecul sălbăticiei – cu toate autoturismele ce plimbă turişti pe
platou –, însă eu am rămas cu AMINTIREA taberelor
pe care le-am petrecut la înălţimile sale, timp de mulţi ani ai copilăriei şi
începutului de adolescenţă. Am fost în aproape toate locurile posibile, pentru
că învăţătoarea-profesoară care conducea taberele nu se lăsa până nu ne chinuia
cel puţin 5 km de urcat şi coborât în
fiecare zi.
Iar Babele, cu toată manelizarea lor de acum, au un loc
special în sufletul meu; doar acolo am stat şi am mâncat atâţia ani, atâtea
zile, alături de colegi...
Revenind în 2014, spontaneitatea ne-a dus către Cota 1400 (Sinaia).
De acolo, urma să urcăm la Cota 1500, pentru a servi masa DE SUS.
Pentru Buni, la cei 81 de ani abia
împliniţi, drumul n-a fost deloc uşor.
A început cu MUUUULTE SCĂRI şi a continuat cu serpentinele, unele destul de
abrupte pentru ea.
„Hai, încă o curbă (serprentină),
şi după aia ajungem! (la cabană)”, am încurajat-o încontinuu pe Buni.
Mda... Vreau şi eu, ca măcar la 70 de ani, dacă-i apuc, să fiu în stare să
merg mai rapid măcar o tură de Lac Tineretului !
Vreau puterea şi forţa psihică să mă pot ridica de pe canapea şi să mă
cufund în natură, în FRUMOS. Şi să am pe
cineva care să mă însoţească în toate astea...
Am găsit Cabana Valea cu Brazi
(1500 m altitudine) ÎNCHISĂ! Poarta închisă, tot. Deci, ne-au indus în eroare
umbreluţele care se zăreau pe terasă de jos!
Aşa ceva nu mi s-a întâmplat de când trec pe acolo...
Şi sunt peste 20 de dăţi. În orice anotimp.
Mama mi-a povestit că ea a mai găsit cabana închisă în excursiile ei.
DIN NOU LA MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA
Spre deosebire de anii anteriori (ia priviţi aici
şi aici
!) , nu am mai înnoptat la Mănăstirea
Sâmbăta (Brâncoveanu), ci în staţiunea Sâmbăta
de Sus - de care şi aparţine mănăstirea.
Asta nu înseamnă că nu am mai oprit de DOUĂ ori acolo pentru un scurt tur
în oaza mea de linişte.
Şi de care m-aş lega, la propriu, cu noduri groase, pentru ca nimeni să nu mă
mai ia de acolo!
În prima seară, am intenţionat să văd din nou apusul acela de basm din 2013.
Intenţia a fost bună, doar norocul s-a rătăcit pe undeva... Nici măcar nu
am văzut cerul înroşindu-se.
Sâmbătă seara, în Sâmbăta de Sus ☺, au început să ne încerce oarecare
temeri că Hotelul nu mai e în picioare,
din cauza vremii excesiv de călduroase din ultimele zile.
Din Sâmbăta de Sus, drumul cu maşina durează aproximativ O ORĂ până la Bâlea Cascadă. De aici, se aşteaptă
rândul la TELECABINA; nu poţi urca altfel, şoseaua fiind acoperită cu zăpadă
până la Bâlea Lac în această
perioadă.
Excursia asta a stat sub semnul
scărilor!
LA TELECABINĂ, alte SCĂRI DE URCAT!
Dar Buni nu s-a plâns. Pentru că, deşi a mai călcat pe la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi în
2011,
dorinţa de a fi din nou ACOLO a fost mai puternică decât o banală durere şi decât oboseala pe care, sunt singură, le-a
resimţit din plin.
AM AJUNS LA HOTEL!
Repet ceea ce am precizat anterior:
HOTELUL DE GHEAŢĂ se află chiar lângă staţia de telecabină, astfel să
nu trebuie să faceţi cine ştie ce excursie până la el!
În dreapta, în depărtare, se vede
staţia de telecabină, unde iarna sălăşluieşte Hotelul de gheaţă; fotografia
este făcută vara, pe drumul către Lacul Capra
Acum, spre deosebire de dăţile anterioare când am mai fost aici – 2011
şi 2013,
soarele strălucea cu toată puterea,
zăpada era o imensă întindere de zahăr
uşor topit, de-ţi venea s-o mănânci pe toată. Iar munţii din jur se zăreau în toată splendoarea!
În nicio vară
de când venim noi la Bâlea Lac (Lacul Caprei), nu am mai prins aşa vreme!
NICIUN NOR!
De când am ajuns până când am plecat!
(în intervalul orar 13.00-16.30)
Câteva capre negre alergau pe deluşorul
ce duce la Şaua Caprei şi mai departe la Lacul
Capra - din păcate, nu am avut obiectiv suficient de puternic pentru a
putea surprinde săritoarele în
acţiune.
Acum am înţeles, în sfârşit, de unde vin toate denumirile astea cu „capră”
în ele - Cabana Capra, Şaua Caprei, Lacul Capra.
Tema din 2014 a fost Barocul, iar
figurile sculptate în gheaţă i-au înfăţişat, printre alţii, pe Brukenthal, Ludovic
al IV-lea, Bach, Rembrandt, Voltaire, Molière ORI ceva care are lăgătură cu ei
– de exemplu, una-două opere de artă.
Ce m-a impresionat anul acesta:
blocuile de gheaţă din cristal. TRANSPARENŢA
care se împletea cu opacul.
BISERICA
A lipsit orga (o puteţi vedea în 2013),
iar apostolii nu au mai fost plasaţi pe peretele din dreapta.
Apostolii se aflau, la fel ca în 2011,
în dreapta intrării.
Căldură mare!
Astă-vară erau vreo 15 grade maxim, acum termometrul - din telefonul mobil - indica 18!
În cadrul WinterPark din zona Hotelului de gheaţă, vă puteţi plimba cu snowmobilul sau puteţi practica alte sporturi de iarnă.
Pentru cei care nu au curajul să conducă singuri un snowmobil, s-a inventat „bărcuţa trasă de snowmobil”.
„Şoferul” face 3-4 ture de lac,
lac pe care doar vi-l imaginaţi, e dedesubt.
Nu durează mult – vreo şapte minute, dar te alegi cu ceva de neuitat.
Stropii de zăpadă proiectaţi în
spate (unii te pot răcori un pic; dacă ai nevoie ☺) sporesc senzaţia de plăcere.
Baia de soare pe terasa Cabanei Bâlea Lac nu se compară cu nimic – ştiu, ăsta e un clişeu fumat, dar exprimă cel mai bine starea aceea.
Aproape că am adormit sub soarele arzător, care m-a îndemnat să mă dezbrac
la tricou!
M-am trezit şi am făcut unele fotografii
ce abia pot fi suprinse vara.
PREŢURI
*Telecabină: 25 de lei/PERSOANĂ
ADULTĂ urcare plus 25 de lei/persoană coborâre; 15 lei/COPIL urcare plus 15
lei/coborâre
*Bilet intrare hotel: 10
lei/persoană (cu reducere pentru copii)
*Plimbare cu snowmobil: 15
lei/persoană
Seara, în scurta plimbare pe drumul ce duce către Cabana Valea Sâmbetei, am
dat peste următorul indicator:
Deci. Ce vrea să zică
aturorul? Copacul e însemnat pentru a deveni parchet?!
Sau e altceva ÎN LUCRU şi cineva nu a ştiut cum să numească acel CEVA şi
i-a zis cum i-a trecut instant prin minte?!
Sau... O fi ceva cu Parchetul de la Judecătorie?! Cine pe cine a dat în
judecată?!
Trecerea la ora de vară ne-a mâncat
60 de minute de odihnă, dar a fost ok. Am ajuns devreme la cazare.
Linia de tramvai Dumbrava
Sibiului - Răşinari
O nouă idee, a doua zi: Hai să mergem
şi la Păltiniş!
Nu mai călcasem cam de multişor prin prima staţiune montană din România,
cea mai înaltă din ţara noastră - 1450 m altitudine, 30 km de Sibiu, aer super-curat. Dacă e timp, o poţi
lua la drumeţii până sus, la 2000 de metri.
Aici, acum nişte ani, am prins în acţiune Raliul Sibiului, cu o etapă
nocturnă şi cu Mihai Leu la volan! O
atmosferă senzaţională!
Ca să ajungi în Păltiniş, trebuie să treci prin RĂŞINARI. Un loc unde străduţele înguste te transportă imediat,
chiar şi fără să cobori din maşină, într-un
alt timp.
În Răşinari s-au născut OCTAVIAN
GOGA şi EMIL CIORAN, iar ANDREI ŞAGUNA îşi trăieşte somnul de veci.
Ei, dar pe drum, ŞOC!
Ceea ce ştiam eu că este linia de tramvai ce făcea legătura între Dumbrava
Sibiului - unde se află Muzeul „Astra” - şi Răşinari, pe o distanţă de
aproximativ 12 km, A DISPĂRUT!
Moviliţe de pământ au rămas pe locul istoric.
Dezamăgirea mi-a fost mare; însă, la capătul liniei, erau parcate două tramvaie. Ce să fie?
Ia la căutat!
Am găsit două articole interesante despre reluarea curselor
şi despre traseul ce
urmează a fi parcurs.
Clickăiţi şi veţi fi informaţi!
Nu am zăbovit mult la Păltiniş, fiindcă timpul nu ne dădea pace. Am plecat
într-o plimbărică, alături de Buni şi de Ion, şi ne-am minunat de
pajiştile pline de BRÂNDUŞE.
De încheiat excursia am încheiat-o la SIBIU,
la fel ca în 2011.
Şi atunci, la fel ca acum, şansa noastră la vreme splendidă a fost... Buni.
Numai noi de unii singuri
am avut norocul chior cu ploaia!
Deşi Ion a strâmbat mult şi bine din nas, având în
vedere orele înaintate, am trecut în viteză prin Piaţa Mare şi ne-am aşezat la masă în Piaţa Mică.
Însă nu am avut timp să ne plimbăm la pas... era aproape ora 17.00 când am
părăsit acele meleaguri.
"Parchet in lucru" se referea la faptul că o anumită porțiune dintr-o pădure este în curs de exploatare.
RăspundețiȘtergereAha! Multumesc! Trec in condica de „cunostinte generale".
RăspundețiȘtergereDar a fost buna si de gluma, nu?!
Vai, cat e de de frumos! Astept cu nerabdare sa fac si eu o mini-excursie de genul asta, chiar ma inspir de la tine. Mi-ar placea sa ajung prin locurile astea...
RăspundețiȘtergereSâmbăta de Sus e minunată! Poţi merge oricând. In acest anotimp, florile de acolo sunt un basm. Iar in 2014 a fost ceva de vis la Balea Lac, fata de 2011 si 2013, cand a fost ceata de nu vedeai mai nimic.
RăspundețiȘtergerehttp://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/2011-patru-generatii-catre-balea-lac.html
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/2013-la-balea-lac-fost-carnaval.html