Aşa cum am promis aici
(am adăugat câteva poze faţă de varianta originală), revin cu noi poveşti din
mini-concediul din zona Bâlea - 2011, 2013 şi 2014, adică anii în care am ajuns
la Bâlea Lac iarna.
Căci vara
pot merge în zonă cu ochii închişi.
E uimitor să vezi DE SUS Lacul
şi Transfăgăraşanul în toată
splendoarea, întinderea lui...!
Asta dacă nu vine rapid un nor să strice priveliştea. Nici nu ştii de unde
te loveşte ceaţa, atât de rapid apare
(şi dispare!... dacă ai noroc).
În 2011, perioada cu Bâlea
Lac iarna a fost 1-3 aprilie.
După o mulţime de amânări, din cauza unor varii motive, am plecat în grup către prima vizită la Bâlea Lac iarna. OBIECTIV PRINCIPAL: Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.
GRUPUL era aşa: una bucată nepoţel, 4
ani, Andrei, mama mea, bunica mea, Buni (mama tatălui meu), eu şi domnul şofer, Ion.
Adică PATRU GENERAŢII!
Aşa cum am mai zis,
locul ăsta reprezintă ceva SPECIAL pentru mine. În afara unei încărcări foarte
eficiente cu energie (sufletească),
liniştea infinită de aici e un adevărat pansament. Pentru orice.
Peisajul de la Mănăstirea Sâmbăta
îţi taie răsuflarea, cu Munţii Făgăraş în fundal, cu rândunelele zburdând pe
cerul însorit (aşa l-am prins în majoritatea cazurilor; a fost o SINGURĂ
EXCEPŢIE), cu florile plantate de călugării harnici (cred).
Sâmbătă, a doua zi, am plecat din Sâmbăta ☺ către Bâlea, înarmaţi care mai de care cu haine
groase de iarnă, cu mănuşi, fulare şi tot arsenalul.
APROXIMATIV O ORĂ durează drumul cu maşina de la Mănăstirea Sâmbăta până la Bâlea
Cascadă, de unde se ia TELECABINA, acesta fiind singurul mijloc de
transport până la Bâlea Lac iarna.
La ieşirea din telecabină, ne-a întâmpinat friiiigul. Brrrr! O diferenţă de cel puţin 15 grade Celsius faţă de
JOS, la Sâmbăta.
Ne-a întâmpinat ceaţa. CARACTERISTIC
pentru Bâlea.
În primul an când am ajuns aici
(cred că 2005) - eu şi Ion -, ne-am cazat la Cota
1200-Piscul Negru; atunci, în cele trei rânduri în care am urcat cu maşina la
Lac, nu am zărit nicio fărâmă din
apă, atât de ceaţă era. Asta deşi am
plecat pe super-senin.
Bucuria zăpezii din aprilie
Puţinul senin de la Bâlea
Andrei a fost, ca de obicei, fără stare,
plin de energie. Dar ce copil nu e la patru ani??
Începe explorarea!
Buni a profitat de scaunele şi canapelele din gheaţă pentru câte un popas.
Eu una o admir nespus pentru ceea ce e în stare la vârsta ei (aşteptaţi să
citiţi ce isprăvi a făcut în 2014, la
81 de ani!).
Sper ca la măcar la 60 de ani să pot face un traseu-explorare la fel de plin
de ENTUZIASM ca ea!
Mama a îngheţat de... mama-focului. Nu
s-a simţit ea chiar în apele ei, din păcate.
În 2011, cred că a fost cel mai
aglomerat din cei trei ani în care am ajuns la Hotel.
HOTELUL DE GHEAŢĂ 2011 nu m-a
impresionat cine ştie ce.
Poate aveam eu aşteptări prea mari,
fiind pentru prima oară acolo. Poate tema aleasă, nu foarte ofertantă - pietre,
chiar dacă de preţ - a îngrădit un
pic imaginaţia artiştilor.
Poate am stat eu prea mult cu ochii pe Andrei; în plus, poate m-am străduit
prea tare să iasă fotografiile-suvenir.
Apropo de copil!
Cei 12 Apostoli din Biserica de gheaţă
Am luat masa în zonă. Apoi, pentru... digestie, o mică plimbare.
Şi, gata! Îmbarcarea la/în telecabină!
Firicelul de Cascadă Bâlea în aprilie
Duminică, am stabilit să mergem în SIBIU, căci nu mai fusesem de mult şi
niciodată împreună cu mama sau cu Buni.
Mi-era dor de Turnul Sfatului,
de Piaţa Mare şi Piaţa Mică, de Biserica Catolică istorică, de Podul
minciunilor, de turnurile de apărare,
de străduţele înguste, de centura/zidul de apărare din centru -
de aerul SIBIULUI, în general.
Muzeul Brukenthal şi Primăria
Sibiu
Piaţa Mare din Turnul Sfatului
Podul minciunilor
Sibiul cel vechi
În 2013, am fost singuri în mini-vacanţă, eu şi Ion.
Dacă vreţi să vă delectaţi din nou cu păţaniile noastre,
cu Sibiul, cu Mănăstirea Sâmbăta (şi cu un APUS FABULOS!), cu povestea de la Bâlea Lac iarna, vă invit ca, în următoarele
zile, să poposiţi din nou aici!
M-a atras titlul cu patru generatii.Nu sunt surprinsa pentru ca de multe ori batranii au o putere...apoi ,mai au si o alta placere in fata minunilor naturii.La cat mai multe calatorii!
RăspundețiȘtergereA fost un eveniment special atunci - de ne-am strâns de la mic la mare. Sper să repetăm cât mai curând „povestea"!
ȘtergereVă admir, la rându-mi, pentru călătoriile prin ţară (şi nu numai), alături de nepoţică. Şi vă urez să vă bucuraţi de cât mai multe experienţe de gen!