miercuri, 23 martie 2016

La Cabana Diham, pe nemarcate



Traseu:
*Buşteni – Muchia Lungă – Vârful Grecului – Cabana Diham – Poiana Coştilei (prin Pichetul Roşu) – Buşteni, pe Drumul Fânului şi drumul de Gura Diham 


Mă rodea un chef nebun de o plimbare la munte.
Relaxare.
Paşi lini, ochii la cerul senin şi în pământ, la floricelele de primăvară în pădure (ghiocei!), fotografii. Aglomeraţie ioc – adică linişte şi pace, cum se spune.
Important: toate astea într-o companie în care să mă simt... ca acasă.


Duminică 6 martie 2016

Ocazia perfectă: Deni tocmai postase pe Facebook traseele din săptămâna aceea: primul, parţial pe nemarcate (Culmea Velicanu – Culmea Clincea), nu mă foarte încânta; în schimb, al doilea s-a potrivit mănuşă.

Nu m-am mai intersectat cu Cabana Diham de o sută de mii de ani şi două minute.

Cu toate că am ţinut legătura, pe Deni nu l-am mai văzut de la drumeţia către Cascada Vânturiş.
În faţa gării ne-am nimerit perfect – eu tocmai ieşeam pe uşă, ei aterizau în acel moment cu maşinile de la Braşov.

Constat repede că am nimerit într-un grup unit, în care predomină cuplurile (familiile); oamenii îşi petrec mult timp nu numai pe munte, ci şi cu ocazia sărbătorilor – se întâlnesc în diverse alte ocazii... orăşeneşti.
Mulţumesc pentru că m-aţi acceptat şi pe mine!


Cum şi de ce pe nemarcate la Cabana Diham

De ce „nemarcate” pentru un obiectiv uşor accesibil? Fiindcă e specialitatea casei, a lui Deni. Când îţi intră ceva în sânge, nu mai scapi! ☺

Lăsăm cele două maşini la câţiva metri mai sus de intrarea pe drumul (de maşină) spre Complexul Gura Diham – pe dreapta.

☺ La Complexul Gura Diham se ajunge cu maşina (sau pe jos) - sunt 4,2 kilometri din Buşteni; din DN 1 se face stânga aproape de ieşirea spre Predeal.


Peste vreun sfert de oră, suntem pe Muchia Lungă, cumva paralel cu drumul de Gura Diham. Undeva mai sus de acesta, după ce escaladăm un mic deluşor.

Staţia Azuga are peronul pe partea dreaptă. Acum se ascunde printre ramuri. Perspectiva e completă din Vârful Grecului. Puţintică răbdare!


Parcă-i toamnă...



 









 Trunchiurile Unite ale Copacului



Distracţie!






D’ale primăverii




Pe potecă, ne răsare în cale şi zăpada. Proaspăt aşternută, de vineri. Când în Bucureşti a plouat în draci. Şi a dat baba aia de 4 martie un friiig...
Zăpada e pufoasă, neatinsă şi scârţâindă în modul acela atât de reconfortant...! De-aş putea-o lua cu mine acasă!





Remember Munţii Baiului şi Poiana Coştilei

Ieşirea din pădure, la două ore şi un pic de la START, ne primeşte cum se cuvine: cu privelişti de cristal.
Staţionăm pe Vârful Grecului, care măsoară puţin peste 1400 de metri (1432).
Pe acoperiş adie un vânt primăvăratic, printre peticele de nea, printre gingăşiile brânduşelor şi ghioceilor (sunt primii pe care îi am direct sub privire anul ăsta!).
O vreme de poveste!









Nu mă apuc să descriu ce ne înconjoară, că sigur stric vrăjile naturii.



Prima la rând e Coştila

Am un déjà vu. Înainte de Culmea Sorica, în tura de decembrie în Baiului, Bucegi (abruptul prahovean) ni se dezvăluiau din aceeaşi poziţie.
Munţii Baiului-s aproape-aproape. De altfel, e şi un traseu marcat din Azuga până pe-aici prin împrejurimi, prin Valea Grecului, Şaua Grecului (1385 m) şi Şaua Baiului (1354 m) – triunghi galben.



Între Cruce (Masivul Cariman) şi Coştila (Masivul Coştila), Valea Albă




Colţii Morarului

 ... şi ce-a rămas din ei ☺





Cum spuneam, Vârful Grecului









Măgura Codlei

 Azuga
 







De comparaţie…





Atenţie, OZN!


Drumul ne duce musai pe lângă Cabana Vânătorilor de Munte, unde sunt avertizată, mai în glumă, mai în serios, că s-ar putea să sară câni lătrători în potecă. ☺
Am trecut cu ochii-n 100 pe lângă cabană. Şi... am avut noroc, că au stat cuminţi la locul lor – sau or fi fost la siesta de prânz. ☺

De aici, suntem regulamentari, pe marcaje.




Măria Sa, Bucşoiu


Cabana Diham ne aşteaptă




Noroiu-i cât casa, da’ nu ne sinchisim. Privim doar în faţă!


La Cabana Diham ne aşteaptă Gică – sărbătorise, într-un grup de prieteni, încă de vineri, în avans, ziua de 8 martie.
Putea să rateze drumul înapoi cu noi? Nu putea!
Ca să nu mai spun că l-am ratat de puţin pe Mircea, care plecase ceva mai devreme.


La revedere!



Case/vile particulare şi comuna Vulcan, în plan îndepărtat
 


Din nou, Măgura Codlei




Ideea iniţială era întoarcerea în Buşteni pe la Căminul Alpin – să ţinem numai marcajul triunghi roşu.
Însă forţam un pic, şi ca timp, şi ca efort – doar am ieşit la plimbare, nu? Aşa că am ales varianta mai scurtă.






Ne intersectăm cu poteca de Valea Cerbului (bandă galbenă), în Poiana Coştilei. Un alt motiv de remember. De astă-toamnă, cu Valea Căldările şi Valea Priponului în program.

 

Bucata care vine din Valea Cerbului (bandă galbenă) şi despre care habar n-aveam că se cheamă Drumul Fânului )fiindcă-I pe Plaiul Fânului) este paralelă cu Muchia Lungă, pe care am străbătut-o dimineaţă.



Dragi braşoveni, dragă gaşcă a lui Deni, mai merg cu voi! Mă mai luaţi? ☺





INDICATOARE. Altitudini, durată
Nemarcat: Buşteni (875 m) – Muchia Lungă – Vârful Grecului (1432 m) 2 ore şi jumătate – Cabana Vânătorilor de Munte (1360 m) 45 de minute

Triunghi roşu, triunghi galben, triunghi albastru: Cabana Vânătorilor de Munte – Cabana Diham (1320 m) aproximativ jumătate de oră

TOTAL Buşteni – Cabana Diham: 3 ore şi 45 de minute

Punct roşu: Cabana Diham – Şaua Pichetul Roşu (1445 m) 45 de minute

 Vedeţi ce scrie acolo referitor la „sursele de apă”? Asta ca să nu vă mai bat şi eu la cap!


Triunghi roşu: Şaua Pichetul Roşu – Poiana Coştilei (1310 m) 1 oră şi 15 minute

Bandă galbenă: Poiana Coştilei – Buşteni (loc de parcare maşini), pe Drumul Fânului aproximativ 1 oră şi 15 minute


TOTAL: 8 ore şi jumătate (inclusiv pauza de masă şi micile popasuri de admirat şi... fotografiat natura)
Distanţa străbătută: aproximatix 19 kilometri

Înţeleg că la Cabana Diham se poate ajunge şi cu maşina – de undeva de pe lângă Râşnov – drumul e cam... prost.
Eu una mă lipsesc de experienţă. Asta cu maşina la munte, că de drumuri rele nu fug.

Dar ştiţi ce aş face negreşit? Aş fugi de la Diham până la Mălăieşti – triunghi roşu, 4 ore şi jumătate.

☺ Toate traseele de la şi până la Cabana Diham le găsiţi AICI.


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele” şi Deni.


Poveşti pe trasee nemarcate / parţial marcate în BUCEGI:

Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

20 de comentarii:

  1. Mi-am ozonat putin plamanii pe aici, pe la tine!
    Si mi-am bucurat ochii cu floricele de primavara! Poza cu copacii mai subtiri este deosebita.Ma tenteaza un mic tablou! Iar poza cu inelul si ghiocelul este plina de imaginatie! Excelente!
    Cat mai multe drumetii faine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o mare plăcere să te am lângă mine (virtual), în drumeţiile noastre!
      Nu am avut eu ideea cu inelul şi ghiocelul... dar a ieşit ceva frumos :) şi mă bucur pentru sclipirea de moment a lui Cami.
      Ioana

      Ștergere
  2. Va admir.Pe vremea cand am fost eu,era numai cladirea mai darapanata de-acum.Ma tin si eu aici dupa voi si sunt fericita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim! ...încă o dată :) şi pentru că ne însoţiţi, şi pentru gândurile frumoase pe care le lăsaţi aici!
      Eu nu am văzut până acum cabana reconstruită/renovată, fiindcă nu m-au mai dus de mult paşii până aici de fooooarte mult timp. Ţin minte doar cabana veche, care a ars.
      Ioana

      Ștergere
  3. Buna Ioana. Iti multumesc ca scrii acest blog al drumetiilor. Avem posibilitatea sa descoperim aici, multe locuri deosebite de vizitat. Informatiile concrete despre traseele parcurse si fotografiile atasate sunt de mare ajutor.
    Orice iesire la munte este o noua provocare. A cunoaste un munte mai bine inseamna sa-l abordezi pe toate fetele lui, nu doar pe potecile marcate. Muntele ma incita si ma cheama la el sa-i aflu ascunzisurile. Cu drag, Deni

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc şi eu, Deni! În primul rând, pentru cuvintele frumoase. Apoi, pentru traseele alese... o splendoare în sălbăticie, în „ascunzişurile" muntelui! Mai vreau! :)

      Ștergere
  4. Unde va organizati iesirile? Pe facebook sau altundeva ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt o mulţime de grupuri de munte acum pe Facebook - îţi poţi face uşor amici de drumeţie.

      Ștergere
    2. Multumesc frumos, asa stiam si eu, doar ca doua saptamani am tot cautat si nu gaseam nimic... Acum am gasit cate ceva.
      Banuiesc ca din cauza ca inca nu este sezon.
      Poteci insorite !

      Ștergere
    3. Păi... în caz că nu există, creează tu o postare cu un traseu pe care ai vrea să îl parcurgi şi (poate) sar doritori. Nu am vrut să par răutăcioasă mai sus :)
      Cărări cu soare, de asemenea!
      Ioana

      Ștergere
  5. He he ... de la gara Azuga la vîrful Grecu sînt chiar 2 drumuri marcate cu triunghi galben ... unul chiar pe lîngă și prin albia Grecului, și celălalt care se face pe dreapta aproape imediat cum treci podul peste Prahova ... ăsta al doilea mi se pare că a fost distrus și făcut deum forestier, cel puțin pe o bucată ...

    RăspundețiȘtergere
  6. P.S: Nu de la cabana vînătorilor de munte sar cîni lătrători în potecă, ci de la stîna din vîrful Leuca Mică, care vîrf și care stînă pesemne că le-ați ocolit dacă ați mers fix pe poteca marcată. (Bine, acuma în martie, cu zăpadă pe jos, nu e cazul de oi și cîini oricum).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, de la Cabana Vânătorilor am mers „regulamentar", pe marcaje.
      Dar avertismentul colegilor era pentru cabana menţionată :)

      Ștergere
  7. Ca de fiecare dată te citesc cu sufletul la gura...te apreciez si te îmbrățișez !

    RăspundețiȘtergere
  8. superba istorisire si instantanee care vor devenii amintiri frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  9. Răspunsuri
    1. Mulţumim!
      Ghioceii (şi brânduşa) au fost cireaşa de pe tort a turei.

      Ștergere