A Thousand Times Good Night (2013, cu Juliette Binoche). Femeia fotojurnalist

Am un fost coleg de redacţie şi de... generaţie care, de ceva timp, se aventurează - împreună cu nelipsitul aparat de fotografiat - în zone de conflict. Mai precis în Afganistan, unde a participat şi la misiuni umanitare.

Aşa că filmul de faţă mi-a fost, cum se spune, aproape.

A Thousand Times Good Night pendulează între familie şi datorie. Între familie şi profesie.

Însă a fi ACOLO pentru a surprinde POVEŞTILE triste ale omenirii nu mai e de mult doar o profesie. E un mod de viaţă.

Ce înseamnă să fii fotograf de RĂZBOI? Să surprinzi REALITATEA în zonele conflictuale de pe această planetă?

Europenele de gimnastică. Epilog

Am început cu prologul, e musai să închei cu... epilogul.

Duminică 18 mai 2014 a fost incontestabil ZIUA Larisei Iordache.

Dacă în calificări (care nu au contat azi) a strălucit, în ultima zi a întrecerilor europene de la Sofia, Larisa nu s-a lăsat mai prejos.

A debutat cu bronzul la sărituri. Rezultat valoros, având în vedere că nu a pornit cu o dificultate sporită, cum a fost cazul altor sportive, pe care... le-a lăsat în urmă în clasament.

Execuţia de la paralele, a doua finală a zilei pentru Larisa, a fost bună, însă lupta la vârf a fost aprigă pentru ea. Aici, nu s-a putut pune cu dificultatea britanicelor şi rusoiacelor.

Europenele de gimnastică. AUR!

 Săptămâna aceasta am dedicat-o gimnasticii.

 În aşteptarea finalei pe echipe, am făcut o mică incursiune în gimnastica anilor ’90, când s-au şi obţinut trei titluri europene pe echipe, dar şi o avancronică a finalei de sâmbătă.

Iar ziua cea mare a venit!

Cu binemeritatul AUR!

POVESTEA de aur a gimnasticii româneşti continuă...

De sâmbătă 17 mai 2014, numele LARISA IORDACHE, DIANA BULIMAR, ANDREEA (Eugenia) MUNTEANU, ŞTEFANIA (Alina) STĂNILĂ şi SILVIA ZARZU vor sta alături de celelalte fete care şi-au trecut în palmares titlul de campioane ale Europei cu ECHIPA ROMÂNIEI:

Lavinia Miloşovici (1994, 1996), Gina Gogean (1994, 1996), Simona Amânar (1994, 1996, 1998), Nadia Hăţăgan (1994), Claudia Presăcan (1998), Corina Ungureanu (1998), Maria Olaru (1998), Cătălina Ponor (2004, 2012), Monica Roşu (2004), Daniela Sofronie (2004), Alexandra Eremia (2004), Silvia Stroescu (2004), Steliana Nistor (2008), Sandra Izbaşa (2008, 2012), Anamaria Tămîrjan (2008), Gabriela Drăgoi (2008), Cerasela Pătraşcu (2008), Raluca Haidu (2012); Larisa Iordache şi Diana Bulimar au fost şi în echipa laureată în 2012.

Europenele de gimnastică. Calificări senioare, echipe junioare. Şansele României

După ce am trecut de prolog – plus o scurtă incursiune în gimnastica anilor ’90 – a început cu adevărat întrecerea!

La Campionatele Europene 2014 s-au consumat deja două zile de întreceri, dintre care una cu medalii.

Titlul pe echipe la Campionatele Europene de la Sofia se va disputa în trei.

Da, vor fi tradiţionalele România şi Rusia, la care se adaugă... Marea Britanie. Care nu numai că a fost aproape de marile naţiuni ale Europei în materie de gimnastică, dar a CÂŞTIGAT calificările pentru finala pe echipe şi finalele pe aparate, desfăşurate în cursul zilei de joi!

PREMIERĂ BRITANICĂ

La începutul anilor 2000, gimnastica feminină din Marea Britanie abia scotea capul în lumea mare, prin Elisabeth Tweddle, care a obţinut de-a lungul carierei încheiate în 2012 numeroase trofee la Mondiale, Jocuri Olimpice ori Europene, în special la paralele.

Acum, surprinzător pentru mulţi – dar nu şi pentru specialişti, care anticipau întrucâtva acest lucru! – Marea Britanie bate România şi Rusia în calificări!

Europenele de gimnastică. Prolog. Cu drag, despre gimnastică

Să vă POVESTESC despre cum a început pasiunea mea pentru gimnastică?

Am amintiri vagi cu Mondialele din 1987 – victorie UNICĂ, atât pentru echipa României (a doua în total în istorie, pe atunci), cât şi la individual compus, prin Aurelia Dobre. Plus alte trei medalii de aur (două Daniela Silivaş!), una de argint şi patru de bronz (una Ecaterina Szabo).

De aici, ţin perfect minte o ratare la bârnă a LEGENDEI Svetlana Boghinskaia – nu de alta, dar am şi acum în minte reacţiile: cum mama s-a bucurat, iar cel de lângă ea a criticat-o atrăgându-i atenţia că sovietica s-a antrenat sute de ore pentru acel exerciţiu şi că nu e bine să râzi de eşecul altuia.