Dallas Buyers Club (2013, cu Matthew McConaughey, Jared Leto). Lupta pentru viaţă... și pentru Oscar

Mă aşteptam să fie un film dur, în sens de boală - cu vomitături, tremurături, dureri, suferinţă fizică în general. Ce conduce şi la un psihic dement.

Ia uite că n-a fost aşa...!

Emoţia nu-ţi dă pace. Nu instantaneu.

Empatizezi cu protagonistul pe care, în primele minute, nu dădeai doi bani. 

Poate chiar îl detestai. Pentru modul de viaţă. Pentru felul de a fi. Pentru limbajul deloc elegant.

UIŢI că, până acum foarte puţin timp, Matthew McConaughey cocheta cu producţii uşurele - ce-i drept, de casă.

UIŢI poate şi că a fost ales cel mai sexy bărbat al Planetei, nu mai departe de 2005.

War Horse/Calul de luptă (2011, cu Jeremy Irvine, Emily Watson). EPOPEEA UNUI CAL

Geniul lui Steven Spielberg răzbate prin fiecare secvenţă din acest film înduioşător.

Vizual, War Horse e mai mult decât o încântare.

Culorile triste ale războiului contrastează cu verdele pătrunzător din debutul filmului.

War Horse e ca un BASM... CU RĂZBOI.

Un cal, Joey, stârneşte ataşamentul profund al unui băiat.

Apoi, al unei fete, al unor soldaţi - fie ei de partea bună sau de partea rea.

Iar calul, la rându-i, are o relaţie specială cu companionul lui din război, un armăsar negru superb, tot dintr-o rasă superioară.

Într-o zonă rurală a Angliei, în comitatul Devon, Joey e un cal de rasă, brun, cu o pată albă în frunte, care se naşte şi creşte sub ochii adolescentului ALBERT (Jeremy Irvine - eu l-am văzut în rolul principal din cea mai recentă ecranizare Great Expectations/Marile speranţe, 2012, cu Helena Bonham Carter, dar şi în tristuleţul Now Is Good, 2013, alături de Dakota Fanning).

În ciuda dificultăţilor financiare ale familiei, tatăl lui Albert (Peter Mullan, Trainspotting/Din viaţă scapă cine poate, 1996, şi seria Harry Potter) cumpără armăsarul licitând împotriva moşierului său.

Mama lui Albert (Emily Watson, care apare şi în recenta ecranizare a volumului Hoţul de cărţi) dezaprobă total gestul soţului, făcut (şi) sub impulsul acoolului.

Femeia îşi înţelege însă bărbatul şi îl iubeşte aşa cum e, fiindcă băutura îi alungă durerea fizică (şi psihică) din războiul în care bărbatul a luptat în Africa de Sud. Neputinţa de a realiza mai mult.

Hoţul de cărţi - Markus Zusak. SUPRAVIEŢUITOAREA LIESEL

Editura: Rao

Anul apariţiei: 2011 (prima ediţie)

Titlul original: The Book Thief (cartea a apărut pentru prima dată în Australia, în 2005)

Am citit cartea aceasta înainte ca toată lumea să înceapă să vorbească despre ea. Am amânat să scriu, pentru ca ideile să se aşeze un pic.

Toată frenezia a pornit de la apropierea LANSĂRII CINEMATOGRAFICE a Hoţului de cărţi ÎN ROMÂNIA (28 februarie 2013).

În ciuda dimensiunii (peste 500 de pagini), Hoţul de cărţi se citeşte uşor.

Autorul foloseşte propoziţii scurte şi o mulţime de paragrafe.

Stilul este cel care l-a consacrat pe autor (în cele patru volume publicate anterior) - poetic, în care metaforele au locul lor bine stabilit.

Dar nici asta nu înseamnă că lectura este greoaie.

CE VREA SĂ ZICĂ AUTORUL

Markus Zusak a declarat într-un interviu că a intenţionat să arate şi o ALTĂ LATURĂ A GERMANIEI NAZISTE: „... existau şi copii rebeli care nu respectau regulile şi oameni care îi ascundeau pe evrei în casele lor” - pentru „Sydney Morning Herald”.

Acţiunea începe în 1939, în Germania nazistă. Într-un oraş fictiv din apropierea München-ului, Molching. Pe Strada Himmel - care înseamnă Rai (Cer) în limba germană.

Se ard cărţi, evreii sunt persecutaţi, miroase a război.

Enough Said/Am spus destul (2013, cu Julia Louis-Dreyfus, James Gandolfini). PRIETENA FOSTEI SOŢII A IUBITULUI

Eva (Julia Louis-Dreyfus, cunoscută din serialele Veep şi Seinfeld) şi Albert (James Gandolfini, durul Tony Soprano din seria The Sopranos/Clanul Soprano, aflat la  penultimul său rol) sunt părinţi maturi, divorţaţi, ai căror fete se pregătesc să plece la colegiu.

Cei doi încep o relaţie după ce se cunosc la o petrecere.

Philomena (2013, cu Judi Dench). Care PACAT e mai MARE?

Philomena este una dintre cele mai emoţionante POVEŞTI DE VIAŢĂ pe care le-am urmărit (citite sau transpuse într-un film) în viaţa mea.

Cine a păcătuit mai mult? Care păcat e mai mare, în fond şi la urma-urmei?

O fată nemăritată care a rămas însărcinată ori BISERICA (Catolică), prin slujitoarele sale, călugăriţele de la mănăstire, care au forţat, în anii ’50, în Irlanda, o mulţime de fete (numărul lor ar fi 60.000) aflate în situaţia celei de mai sus - eroina filmului - să trăiască (a se citi „muncească pe brânci”) la mănăstire, să îşi vadă copilul o singură oră pe zi, ca apoi să le fie smuls pentru a fi dat unei familii bogate?

Iar când, peste ani, mama întreba de copil, când copilul (matur) ajungea până la mănăstire să întrebe de originile sale, călugăriţele păstrau secretul... Fiecăruia i se spunea că actele au dispărut într-un incendiu. Ori că persoanei respective i s-a pierdut urma - copilului sau mamei, depinde de situaţie...

Ne pare rău, nu te putem ajuta; nu vrei nişte ceai şi nişte prăjiturele, dacă tot ai bătut drumul până aici?

Totul TOCMAI pentru PĂCATUL de a se desfăta sexual în afara căsătoriei.

Cine pe cine TREBUIE SĂ IERTE?

Călugăriţele pe fete că nu au ascultat de Dumnezeu ori fetele (mature) pe slujitoarele Domnului că le-au furat copiii?

Din PĂCATE, toate evenimentele de mai sus s-au petrecut în realitate.

Femeia, Philomena Lee (interpretată magistral de Judi Dench) nu a purtat ranchiună Bisericii, a rămas o credincioasă practicantă.

Toată povestea a ieşit la suprafaţă atunci când Philomena i-a mărturisit fiicei sale că, în urmă cu fix 50 de ani, a dat naştere unui băiat. În afara căsătoriei. Că i-a fost ruşine de acest fapt. În tot acest timp... Şi că nu a încetat să îl caute...