Am nevoie să citesc pentru a mă scutura de cât mai multă realitate. Citesc pentru a împrumuta un pic de magie din pagini mirosind a... carte. În parte, citesc şi pentru a atinge magia din personaje, acţiune, autor. Ca şi cu filmele.
Doar că la cărţi TOTUL ţine de
IMAGINAŢIA fiecăruia.
Într-o librărie mă cufund în altă
lume, fermecată. Parcă ies hipnotizată de acolo. Mai ales dacă e aranjată cu
stil - chiar dacă am văzut unele volume şi în altă parte, MAGIA vine şi din
decor.
...reprezintă un veşnic motiv de nemulţumire.
Ca să nu zic bombăneală de-a dreptul.
Am cărţi peste tot, mai puţin în
ceea ce omul de rând numeşte „biblioteca personală”.
Pentru că nu am loc!
Pentru că locuiesc într-o
garsonieră.
Tot ceea ce citesc se transportă
direct la mama acasă, ca să fac loc noutăţilor şi să eliberez spaţiile.
Am un dulap (închis) în care ţin
şi mici obiecte de uz casnic ori de excursii -
un castronaş, nişte tacâmuri din plastic, vreo cinci borcane de sticlă goale -
, dar ale cărui rafturi de sus sunt pline de cărţi.
În casa în care am copilărit până la 30 de ani, situaţia
se ameliorează, însă nuanţa de roz e departe.
Sunt cel puţin şapte locşoare
unde am înghesuit nişte volume – acum, nu vă închipuiţi că pică rafturile ori
mii de exemplare! ☺
BELETRISTICĂ şi excepţiile de rigoare ☺
În general, nu abordez cărţi care
nu se încadrează în categoria beletristică.
De ce?
Pentru că prefer ca o carte să mă ducă în altă lume, nu tot
în asta în care trăiesc.
Nu sunt total în aer, mai răsfoiesc volume de reţete,
cele dedicate produselor naturiste şi sănătăţii. Pe unele chiar le-am cumpărat,
însă asta nu înseamnă că le-am citit din scoarţă-n scoarţă. Sau că finalul mi-a
rămas întipărit undeva prin SUFLET. ☺
Excepţii de la regulă fac unele (auto)biografii.
Printre ele, cele două cărţi în
care protagoniştii au mers pe jos până la Ierusalim, mii de kilometri, Cerere
în călătorie, respectiv Drumul
spre Ierusalim.
☺ „Lebedele sălbatice” de Jung Chang este povestea bunicii, mamei şi
a autoarei în China, pe parcursul unui secol – trecând prin China imperială (cu
înfăşarea picioarelor fetelor, din copilărie), înlăturarea Ultimului Împărat,
accederea la putere a comuniştilor şi dictatura acestora.
Cartea a fost interzisă în China
natală a lui Jung Chang, care trăieşte de mulţi ani în Marea Britanie.
„Lebedele sălbatice” este o POVESTE dură despre FAMILIE,
neajunsuri, trădări şi restricţii aproape inimaginabile. Dar care, din păcate,
aduc dureros aminte de vremurile româneşti dinainte de 1989.
În general, ceea ce mă atrage pe mine din afara beletristicii sunt poveşti de viaţă (POVEŞTI ADEVĂRATE!) uluitoare şi care merită atenţia, pentru una sau mai multe realizări extraordinare.
În acest context, abia aştept să
mă ocup de „Portocaliul este noul
negru” (după care s-a făcut serialul omonim, Orange
is the New Black) ori de autobiografia
lui Andre Agassi, achiziţionate recent!
SCRIITORI CĂRORA LE-AM CITIT TOATE CĂRŢILE APĂRUTE LA NOI
☺ Haruki
Murakami, Anchee Min, Lisa See – legaţi de partea asiatică, cu
subiecte/teme din lumea contemporană ori din istorie.
☺ Pearl S. Buck (1892-1973) – Anchee Min a scris o BIOGRAFIE,
sub formă de beletristică, a uneia dintre primele scriitoare premiate cu Nobel; a patra, în fapt.
Pearl S. Buck a trăit o mare
parte din viaţa ei în China, despre care a şi scris în opera sa. De referinţă
rămân trilogia „Casa de lut”, dar şi romanul „Vânt de Răsărit, vânt de Apus”.
Recent, am dat peste o
non-ficţiune a lui Pearl S. Buck, „Înger luptător” (cu traducere de Mircea Eliade!), despre tatăl ei,
misionar creştin în China.
☺ Jasper Fforde are două cărţi în limba română, cu
subiect total diferit, „Cazul Jane Eyre” (dragostea de literatură amestecată cu
un stil... fantastico-poliţist) şi „Nuanţe de cenuşiu” – o lume în care
oamenii, clasele sociale sunt împărţiţi după CULORI, în care Regulamentul e
strict. Numeroase metafore şi acelaşi stil la limita fantasticului!
☺ UMOR ce accentuează
REALISMUL - Nick
Hornby
☺ FAMILIE
(dar şi despre viaţa în China occidentalizată şi China... industrială) – Tony
Parsons
☺ SENTIMENTE ŞI RELAŢII de toate
tipurile - Douglas
Kennedy
☺ FANTASTIC, ROMANTISM, ACŢIUNE,
ambii francezi - Marc Levy şi Guillaume Musso
Musso are două cărţi de impact,
„Şi după...”, respectiv „Salvează-mă”, ambele apărute la Editura Rao, care se
ridică deasupra celorlalte publicate pe piaţa din România.
Marc Levy a scris „Şi dacă e
adevărat...”, după care s-a realizat celebrul
film cu
Mark Ruffalo şi Reese Witherspoon, Just Like Heaven, din 2005.
☺ Irlandeza Marian Keyes scrie în general aşa-zisa „literatură feminină”, însă
abordează teme de importanţă majoră – culmea, cu UMOR: moartea soţului, abuzul
de droguri şi alcool, violenţa domestică.
O mică plăcere
vinovată: Nicholas Sparks. Dintre cărţile lui se detaşează clar
„Jurnalul”, care a cunoscut o ECRANIZARE de mare succes.
The Notebook (2004), cu
Ryan Gosling şi Rachel
McAdams, este considerat unul
dintre cele mai romantice filme produse vreodată.
În total, sunt zece cărţi transpuse pe ecran ale celui
numit nu cu mulţi ani în urmă „cel mai sexy scriitor american”. ☺
Amintesc Message in Bottle/Mesaj de
departe, 1999, cu Kevin Costner, Paul Newman şi Robin
Wright; A Walk to Remember/O iubire de neuitat, 2002, cu Mandy Moore; Nights
in Rodanthe/Nopţi în Rodanthe, 2008, cu Richard Gere şi Diane Lane; Dear
John/Dragul meu John, 2010, cu Channing Tatum şi Amanda
Seyfried; The Lucky One/Talismanul norocos, 2012, cu Zac Efron şi Taylor Schilling – din Orange
is the New Black, că tot am pomenit de serial
mai devreme.
În privinţa AUTORILOR sunt
super-deschisă, atât timp cât acţiunea şi personajele sunt pe placul meu.
Nu-mi place să citesc de dragul
de a citi un anumit autor, un anumit titlu, doar ca aşa trebuie/e bine pentru marea culturalizare proprie şi
personală!
A FOST ODATĂ...
MIHAIL DRUMEŞ a fost şi cred că
rămâne cel mai potrivit autor pentru perioada adolescenţei, dar şi a retrăirii
nostalgiei unor vremuri.
Iar Cişmigiu et Comp. a lui Grigore
Băjenaru aş fi putut să o citesc de o sută de ori la rând şi tot nu m-aş fi
plictisit!... Au fost vreo cinci lecturi cuvânt cu cuvânt în anii liceului...
Una dintre cărţile care mi-au
marcat adolescenţa a fost „Pasărea Spin” de
Coleen McCullough (ce-am mai bocit la final...), în prima ediţie, de la
Editura Miron.
Un alt autor de referinţă la
vârsta liceului a fost John Steinbeck,
cu al său „La răsărit de Eden” – tot în varianta de la Miron m-am bucurat de
ea. Impresia despre „Răsărit” a fost
excelentă, chiar şi la vârsta aceea.
Am recitit-o
anul trecut. Am vrut să văd dacă impresia asta persistă acum, când se
presupune că sunt mai matură şi am... mai multă minte. Nu m-am înşelat (la aia
cu mintea nu mă bag ☺), senzaţia a fost aceeaşi, de bine/confort.
Ba chiar am pătruns în anumite teme/probleme pe care
atunci nu le-am semnalat.
... Dar şi James Clavell, cu ale sale „Shogun”, „Nobila Casă” şi „Tai-Pan”.
Să nu uit de unele volume (uşurele) ale lui Sidney Sheldon (1917-2007). Pe moment, îmi trece prin cap,
„Nisipurile timpului”, dar sunt şi altele...
Sheldon este creatorul cunoscutelor seriale
I Dream
of Jeannie (1965-1970, cu Barbara Eden şi Larry Hagman), şi Hart to Hart/Detecticii Hart
(1979-1984, cu Robert Wagner – fostul soţ al lui Natalie
Wood – şi Stefanie Powers). Ambele au fost difuzate şi la noi.
Sheldon a primit şi un OSCAR, pentru scenariul original de la The
Bachelor and the Bobby-Soxer, 1947, cu Cary
Grant şi Shirley Temple.
ASIATICII
Literatura scrisă de asiatici ori despre asiatici m-a atras din
prima, dacă mi-e permisă exprimarea.
Mă pasionează tot ceea ce ţine de
Japonia şi China în general, de
tradiţiile inserate în beletristică, de samurai, de gheişe, dar şi de viaţa
occidentală de azi.
Istoria Chinei şi cea a Japoniei sunt printre cele mai fascinante
din această lume; mi-am cumpărat două volume dedicate special istoriei fiecărei
ţări în parte. Pe mine beletristica mă ajută să integrez evenimentele mai bine
în POVESTE.
Câţiva dintre cei cărora le-am
citit operele nu s-au născut în acele locuri încărcate de istorie, însă au
călătorit şi au locuit mulţi ani acolo, au studiat tot ceea ce ţine de regiune
şi de oamenii ei.
Murakami a fost
printre primii scriitori din zonă pe care i-am abordat. Pare-mi-se că am
început cu „La sud de graniţă, la vest
de soare”.
O
mică selecţie a titlurilor care au legătură cu ceea ce am spus mai sus:
-Ţara
zăpezilor şi Frumoasele adormite de Yasunari
Kawabata – ultima a reprezentat, din declaraţiile lui Gabriel Garcia Marquez,
inspiraţia pentru romanul lui „Povestea târfelor mele triste”
-Puşca
de vânătoare de Yasushi Inoue – „SĂ IUBEŞTI SAU SĂ FII IUBIT?”
-Memoriile
unei gheişe de Arthur Golden şi Adevărata viaţă de gheişă, care -
printre alte informaţii despre viaţa acestor fete - critică bestseller-ul
americanului.
Adevărata
viaţă de gheişă este scrisă de una dintre cele mai apreciate gheişe ale
Japoniei, Mineko Iwasaki. Ea a fost SURSA DE INSPIRAŢIE pentru Memoriile
unei gheişe.
-Foc în
pavilionul de ceai de Ellis Avery
-Dansatoarea
de Kabuki şi Soţia doctorului de Sawako Ariyoshi
- poveşti adevărate din Japonia secolului 16, respectiv 18, despre femei care s-au afirmat într-o societate în
care numai bărbatul conta
-Ani
de aşteptare de Fumiko Enchi, o scriitoare
foarte apreciată, în special în Japonia – în secolul 19, când se petrece
acţiunea, era o onoare pentru o soţie
să fie împuternicită de acesta să îi
aleagă concubinele; de aceeaşi
autoare, în cu totul alt registru, „Măştile”
-În
aşteptare de Ha Jin – o poveste de dragoste ucisă de puterea
comunismului chinez; Balzac şi micuţa croitoreasă chineză
de Dai Sijie – despre aşa-zisa Revoluţie culturală din aceeaşi China.
Ambii autori au
emigrat în SUA, respectiv Franţa, pentru a-şi putea aşterne pe hârtie ideile.
-Uimire şi cutremur; În
necunoştinţă de cauză de Amelie Nothomb (foto) – despre experienţele pe care
le-a îndurat autoarea în Japonia natală (tatăl ei a fost ambasador al Belgiei
în mai multe ţări asiatice), unde a fost văzută ca... occidentală
-Povestea celor 47 de ronini
de Allyn John - roninii sunt samurai fără stăpân, iar această poveste este
„legendă naţională” în Japonia.
Nu am înţeles de ce FILMUL (2013, cu Keanu Reeves) trebuia transformat
într-o poveste fantastică, plină de efecte speciale!!! cu vrăjitoare şi alte
alea...
Îmi răspund tot eu: Ca să dea
bine la box office! Mde, că asta e lumea în care trăim!
-Jurnalul Perlei Orientului
de Maureen Lindley – o biografie îmbrăcată în ficţiune a unei spioane japonezo-chineze
în al Doilea Război Mondial
-Ultima concubină de
Lesley Downer – pe mine cartea asta m-a ajutat să aflu şi să înţeleg mai multe
despre Japonia cu puţin înainte de 1868, când puterea în Japonia a trecut din mâina shogunilor în cea a Împăratului.
CĂRŢI PE CARE LE-AM ÎNDRĂGIT ŞI LE ÎNDRĂGESC (ÎNTR-O ORDINE ALEATORIE!!!)
-Dragoste în vremea holerei
de Gabriel Garcia Marquez; aceasta e preferata mea din opera columbianului – în
rest, am citit aproape toate producţiile
regretatului scriitor; am început cu „Cronica
unei morţi anunţate”
-Spuma zilelor de Boris
Vian – cea mai frumoasă POVESTE de
dragoste suprarealistă; de fapt, una dintre cele mai încântătoare poveşti aşternute într-o scriere.
Totul este atât de vizual la Vian (1920-1959), încât ai impresia
că urmăreşti un film - mai precis zis o piesă de teatru, nu că CITEŞTI! Decorurile
sunt uluitoare...
Ce viaţă scurtă a avut acest om
(inginer, inventator, scriitor - poet, romancier, dramaturg -, traducător,
muzician), dar câte a lăsat în urma lui...
-Femeia nisipurilor de Kobo Abe – SUPRAREALISM
-Eseu despre orbire de
Jose Saramago
-Parfumul de Patrick
Süskind – SUPERB, căci un alt superlativ e mult prea slab; germanul se fereşte
de publicitate; FILMUL, „Parfumul: Povestea unei crime” (2006), i-a avut în
distribuţie, printre alţii, pe Dustin
Hoffman şi Alan Rickman
„Parfumul” l-a inspirat pe Kurt
Cobain să scrie melodia „Scentless Apprentice” (Nirvana).
-1984 de George Orwell,
maestrul satirei politice
-Viaţa lui Pi de Yann
Martel – cartea a fost în parte aventură, filosofie, religie, metaforă..., iar
filmul – o adevărată încântare vizuală!
Regizorul Ang Lee şi-a meritat pe
deplin OSCARUL!
-Corecţii de Jonathan
Franzen (publicat în SUA în 2001); din nefericire, preconizata ECRANIZARE din
2011 (cu Ewan McGregor, Maggie Gyllenhaal şi alte nume sonore) nu s-a mai
concretizat. HBO
a abandonat proiectul, din pricina dificultăţilor apărute în adaptarea
romanului.
Jonathan Franzen a pierdut Premiul Pulitzer în 2002 în favoarea
„Empire Falls” de Richard Russo, transformată ulterior, tot de HBO,
într-un film de succes - cu Ed Harris şi Philip
Seymour Hoffman.
-Fata cu cercel de perlă
de Tracy Chevalier – POVESTEA (imaginată de autoare) a realizării capodoperei
omonime a pictorului olandez Vermeer (1632-1675). Roman istoric, dar şi cu iz
de dragoste.
ECRANIZAREA a prilejuit
întâlnirea dintre Scarlett
Johansson şi Colin
Firth.
-Atlasul norilor de David
Mitchell; FILMUL completează perfect cartea
-Căsătorie de amatori de
Anne Tyler
-Să nu mă părăseşti de
Kazuo Ishiguro, autorul Rămăşiţelor zilei
-Pe plaja Chesil şi Ispăşire
de Ian McEwan
-Franz Kafka – Castelul,
Procesul
şi nuvele – Metamorfoza în special
-Mic dejun la Tiffany de
Truman Capote; filmul cu Audrey
Hepburn este cu mult diferit faţă de scriere; Capote s-a împotrivit
multă vreme ECRANIZĂRII
-Confesiunile lui Max Tivoli
de Andrew Sean Greer
-Fotbal şi pizza, singura
carte pe care am citit-o de John Grisham,
care şi-a plasat aici acţiunea în Italia, în lumea FOTBALULUI AMERICAN, care
acolo este al doilea ca valoare din lume, după ţara-mamă SUA
-Marţi cu Morrie de Mitch
Albom
-O întâmplare ciudată cu un câine
la miezul nopţii de Mark Haddon – o carte cu tentă poliţistă, cu un
adolescent care are Asperger.
Serialul Parenthood
abordează cu mult rafinament această temă sensibilă.
-Vânătorii de zmeie de
Khaled Hosseini; afganul trăieşte în America şi a studiat Medicina; „Splendida
cetate a celor o mie de sori” şi „Şi munţii au ecou” reiau multe teme din
„Vânătorii...”
-Jurnal în piatră de Carol
Shields; am aflat abia după ce am citit-o că a obţinut Premiul Pulitzer
-Strada Le Havre de Paul
Guimard – ţin minte impresia deosebit de
puternică pe care am încercat-o la închiderea paginilor
-Cu inima smulsă din piept
de Radu Paraschivescu – o incursiune în istoria... Portugaliei secolului 14,
dar şi o poveste de dragoste ☺
-Portocala mecanică, cea
mai importantă realizare a prolificului scriitor (şi compozitor!) Anthony Burgess (1917-1993); în afara
multor altor lucruri, mi-a rămas LIMBAJUL special inventat de englez
-Mă numesc Salma de Fadia
Faquir – despre cruzimea „tradiţiilor”, „obiceiurilor” în lumea arabă în ceea
ce le priveşte pe femei; Fadia Faquir s-a născut în Iordania, însă şi-a
definitivat studiile şi trăieşte în Marea Britanie; în România i-a mai apărut
volumul „Stâlpi de sare”, însă nu l-am citit
-Pe neşteptate, dragoste
de Aharon Appelfeld – nu vă aşteptaţi la romantism,
că NU E; în mare parte, e despre ceea ce înseamnă A SCRIE
-Orele de Michael
Cunningham
-Opere de KURT VONNEGUT, în
special Pianul mecanic şi Abatorul cinci
-Rebecca de Daphne du
Maurier
-Trilogia Umbra vântului
de Carlos Ruiz Zafon
-Teatru (Un tramvai numit dorinţă,
Noaptea iguanei ş.a.) de Tennessee Williams
-Structura cărţii O zi
de David Nichols este deosebită
-Vălul pictat de W.
Somerset Maugham
-Hoţii de frumuseţe de PASCAL
BRUCKNER
-În clipa morţii de Jim
Crace
-Vila Amalia de Pascal
Quignard
-Ethan Frome de Edith Wharton
-Împreună de Anna Gavalda,
o carte foarte caldă, despre puterea
RELAŢIILOR între oameni. TRANSPUNEREA PE ECRAN din 2007 îi are în distribuţie
pe Audrey
Tautou şi Guillaume
Canet.
-Pulbere de stele de Neil Gaiman;
FILMUL, Stardust (2007, cu Claire Danes şi Michelle Pfeiffer), a fost apreciat
– pe rottentomatoes, de exemplu, are 76%.
-Apă pentru elefanţi de
Sara Gruen – o incursiune în lumea circului de altădată, o reflecţie asupra
bătrâneţii şi... o poveste de dragoste. Pe de o parte dragostea faţă de
animale, pe de alta o POVESTE interzisă între un el şi o ea.
FILMUL (2011) a accentuat
povestea de dragoste umană, lăsând restul în
spate.
-Ca apa pentru ciocolată de
mexicana Laura Esquivel – o POVESTE la limita fantasticului, legată de mâncare şi dragoste (mâncaţi înainte de a
citi ☺ sunt nişte REŢETE de îţi vine să mori
cu cartea în braţe); un BESTSELLER ecranizat în 1992 şi nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun film
străin
- Eseuri de îndrăgostit –
colecţie de eseuri filosofice semnată de Alain de Botton
☺ Mi-e greu să încadrez „Ganhdi” de Jose Freches strict la BELETRISTICĂ sau FICŢIUNE. Să zicem că e la graniţă.
-Viaţa mea cu Saddam Hussein,
scrisă de amanta dictatorului timp de 30 de ani
-În Millenium, Stieg şi eu,
cea care i-a fost alături pe parcursul vieţii (iubită) lui Stieg Larsson, autorul
celebrei trilogii „Millenium”, POVESTEŞTE câteva amănunte interesante despre
acesta şi despre munca pe care a depus-o, înainte de a fi lovit de un infarct,
la doar 50 de ani.
Şi...
-1001 cărţi de citit într-o viaţă
☺
SĂ MORI DE RÂS, NU ALTA!
-XXL de Rob Grant – mult umor
englezesc şi destulă acţiune pentru a satisface gusturi diverse, despre
GRAŞI şi cei care se văd graşi ☺ titlul în original e „Fat”
-Mă sinucid altă dată de germana
(!) Kerstin Gier
Să nu uit, la PREFERINŢE, cărţile şi autorii lor despre care am scris până
acum pe blog... ☺
Începând din primăvara lui 2013,
actriţa LAUREN GRAHAM (Gilmore Girls, PARENTHOOD)
este recunoscută şi ca scriitoare de succes – apreciată atât de public, cât şi
de criticii literari.
O carte despre viaţa jurnalistului în particular - si un
pic la locul de munca :)
☺ Bestseller-ul Hoţul decărţi al lui Markus Zusak
În afara faptului că ECRANIZAREA cărţii a apărut anul
acesta, „Hoţul de cărti” a stat multe săptămâni în lista bestseller-urilor New York Times, un barometru important
în această lume a scrisului.
☺ Doi scriitori în trei articole: Douglas
Kennedy şi Nick Hornby – de două ori – prima
şi a doua
oară
Douglas Kennedy se bucură de o
recunoaştere mai mare în Europa decât în ţara lui natală, SUA.
☺ Înainte să adorm de S.J.
Watson
Ecranizarea acestei cărţi va fi lansată în toamna lui
2014, cu Colin
Firth şi Nicole Kidman în rolurile principale.
☺ Cartea asta îţi va salva viaţa de A.M.
Homes
Citiţi-o şi vedeţi ce (vi) se întâmplă!
Spor la citit!
Şi mie, şi vouă! ☺
Wow, un articol foarte bine scris! Ba chiar m-a inspirat sa ies si eu putin din zona mea de confort si sa aleg carti carora pana acum nu le-am aruncat o a doua privire. Cred ca cel mai curand voi citi Adevarata viata de gheisa, e pe lista mea de lecturi de ceva timp. :)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri si ma bucur ca te-am inspirat - asa cum faci si tu la randul tau pentru mine si pentru altii!
RăspundețiȘtergereAdevarata viata de gheisa este, asa cum imi place mie, o poveste adevarata; lui Mineko Iwasaki nu I-a convenit deloc scrierea lui Arthur Golden despre gheise.