În retrospectivele 2014 o să sar peste CĂLĂTORII
fiindcă mai am restanţe din 2014 şi nu ar fi chiar o... recapitulare, cu cele
niscaiva goluri.
Vă „ameninţ" însă cu unele capitole dedicate filmelor şi cărţilor, cu
producţiile şi volumele de anul acesta pe care nu am apucat să le prind într-un
material individual.
Încep retrospectivele 2014 cu Secţiunea/Camera
Despre SPORT şi altele.
De ce?
Pentru că m-a inspirat din nou... Larisa
Iordache.
De ce?
Pentru că, la Glasgow, tocmai ce s-a încheiat
ultimul concurs de GIMNASTICĂ
al anului, cu victoria Larisei
Iordache, una dintre vedetele acestui sport în 2014 - dublă medaliată
cu argint la Mondialele de la Nanning şi dublă campioană europeană în
primăvară.
La Glasgow (ca şi weekend-ul trecut, la Stuttgart
– etape de Cupă Mondială, numai la individual compus) nu a fost o competiţie de
anvergură, unde să se fi bătut de la egal la egal cu rusoiace (Alia Mustafina),
americance sau chinezoiace.
Dar Larisa a concurat ca şi cum ar fost la
Mondiale sau Europene. Sigură, dezinvoltă, cu dificultate aproape de ce ştie ea
mai bine, cu paralele asemănătoare ca valoare (a execuţiei) celor de la
Mondiale.
Şi, mai presus de toate, cu un zâmbet minunat permanent.
Dorinţa
Larisei şi plăcerea enormă de a concura s-au văzut pe tot parcursul anului!
GIMNASTICA ANULUI 2014
Din păcate, un singur nume a fost cu adevărat pe
buzele tuturor atunci când s-a făcut referire la gimnastica românească în 2014:
LARISA IORDACHE.
Asta deşi echipa României a obţinut o performanţă
de vis în primăvară, la Europene: AURUL!
La Sofia, fetele au apărat titlul cucerit în 2012,
atunci când în componenţă se aflau două dintre gimnastele de acum, crudele Larisa Iordache şi Diana
Bulimar, alături de experimentatele Cătălina Ponor şi Sandra Izbaşa. Plus Raluca
Haidu.
Fetele de
aur: Diana Bulimar, Andreea Munteanu,
Silvia Zarzu, Ştefania Stănilă, Larisa Iordache
În finalele
pe aparate, Larisa a mai cucerit trei medalii, una din fiecare metal.
Link-urile
Europenelor de la Sofia
☺ Europenele de gimnastică 2014. Prolog. Cu drag, despre
gimnastica – PASIUNEA mea pentru gimnastică –
amintiri cu Daniela Silivaş şi echipa de aur din 1987, cu Lavinia Miloşovici,
Simona Amânar, Gina Gogean. Generaţia actuală, a Larisei Iordache, nu a fost
nici ea omisă.
☺ Europenele de gimnastică 2014. AUR! – Povestea titlului pe
echipe pentru România
☺ Europenele de gimnastică 2014. Epilog – Povestea finalelor pe
aparate, cu Larisa în prim-plan
CAMPIONATELE
MONDIALE de gimnastică 2014
Aşteptările celor care îşi arată faţa doar cu ocazia marilor competiţii de gimnastică erau
mari în condiţiile date.
Însă cei care au stat lângă fenomenul „gimnastic”
erau conştienţi de slăbiciunile şi de... scârţâielile din echipă.
Formaţia noastră venea după o înfrângere dureroasă
în faţa Germaniei, care nu s-a mai bătut din anii '80 la podiumul mondial! Cam
de când se
chema RDG!
Locul 5, vehiculat de specialiştii internaţionali,
nu părea nerealist la finalul competiţiei.
Însă, şi aşa, poziţia
a 7-a din calificări a mirat pe mulţi. Nu a contat, totul a pornit de
la zero în finală. Dar a fost o pată.
Să ai emoţii pentru prezenţa în finala pe echipe
de 8... brrrr... asta chiar era de neconceput acum un an-doi!
Fără antrenorii Mariana Bitang şi Octavian Bellu
în sală (au dat, totuşi, indicaţii telefonice), doar Larisa a făcut faţă
presiunii.
În 2014, accidentarea
cu repetiţie a Dianei Bulimar a adăugat şi ea un minus în performanţă.
Au concurat pentru România şi au obţinut locul 4
în finala pe echipe (vedeţi
cum şi de ce) Larisa Iordache,
Andreea Munteanu, Ştefania Stănilă, Anamaria Ocolişan, Paula Tudorache şi
Silvia Zarzu.
Dar
aici există un mare DAR şi un regret cât
casa. Au fost ratări de partea chinezoiacelor şi rusoaicelor, clasate pe
podium. Tricolorele au mers fără greşeli care să sară în ochi.
Ăsta
a fost contextul. Atât – contextul.
Ţin minte că, în anii precedenţi - nu mai departe
de 2012 (trio-ul Cătălina Ponor - Sandra Izbaşa - speranţa pe atunci Larisa
Iordache) - erau cel puţin două gimnaste care scoteau capul la medalii.
Acum, doar Larisa.
Care visează încă la AURUL pe plan mondial!
Poate va veni la anul şi/sau la Jocurile Olimpice
la Rio!
Sănătate să fie!
Să crească mari şi frumoase şi valoroare toate
fetele născute în 1999 şi 2000, care au dreptul că concureze în Brazilia - mamăăă,
ce bătrână mă simt!
Iar Andreea Munteanu să se mobilizeze şi în
calificări, pentru că e păcat de valoarea ei, în special la bârnă!
Patru dintre cele cinci articole dedicate
Mondialelor de gimnastică din 2014 se află în Top 10 cele mai citite de pe acest blog.
Vă mulţumesc!
Mai jos aveţi link-urile către acestea, dar şi
către singurul care nu a intrat în Top 10, dar care bate la uşă ☺ - despre istoria gimnasticii româneşti la Mondiale
de-a lungul timpului, începând de la Elena Leuştean, continuând cu Nadia
Comăneci, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Maria Olaru, Lavinia Miloşovici, Gina
Gogean, Simona Amânar, Andreea Răducan, Ana Porgras.
☺ Recomandarea lunii octombrie – Mondialele de gimnastica
(cu cele mai importante
momente din istoria Mondialelor pentru România)
☺
Mondialele de gimnastica 2014 – Larisa, mulţumim şi te iubim! - articol
scris după concursul de la individual compus
☺ Mondialele de gimnastica 2014 – Larisa de argint
- finalul Mondialelor plus CONCLUZII
CARTEA DESPRE NADIA
În afara Europenelor şi Mondialele, gimnastica a
mai fost prezentă în categoria la
care fac referire în acest articol - prin cartea dedicată Nadiei
Comăneci a autoarei franceze Lola Lafon.
Scriam
acolo:
Diferenţa faţă de „ce ştiu eu” despre Nadia o face modul cum sunt prezentate
faptele în carte - în contextul politic şi cu observaţii psihologice şi
filosofice.
Mai multe, aici:
ALTE SPORTURI DE CARE M-AM OCUPAT
Că tot veni vorba despre SPORT, anul acesta s-au
desfăşurat în Rusia Jocurile Olimpice de
iarnă. Eroul incontestabil a fost biatlonistul
Ole Einar Bjoerndalen, căruia i-am dedicat un articol special.
E doar cel mai mare sportiv al Jocurilor de iarnă
din toate timpurile!
Cum
era să omit tocmai Turul Franţei?
Ocupaţia mea de trei săptămâni vara.
Sportivi
de legendă.
Istoria
Franţei.
Călătoria mea virtuală prin Franţa. Castele.
Catedrale. Mănăstiri. Lumea
pitorească a micilor aşezări. MUNŢI!
Alpii şi Pirineii sunt măreţi, fie şi pe un mic ecran.
Filmul The Flying Scotsman este şi el
despre ciclism.
Următoarele poveşti sunt cele despre
ALERGARE.
Din păcate, în 2014 am lăsat-o mai uşor cu
alergarea. Pot să dau vina pe programul încărcat de la serviciu - ajung acasă
de multe ori la sau după ora 21.00.
...şi când te gândeşti că în 2013 eram şi de 5 ori
pe săptămână în Parcul Tineretului!
În weekend a mai fost cum a fost, nu am tras
chiulul prea des.
Am avut şi aici o limitare, de data asta fericită:
CĂLĂTORIILE,
drumeţiile montane, care s-au îndesit faţă de 2013.
Ce a adus în plus 2014 faţă de alţi ani în
privinţa alergării? Am diversificat.
Am încercat altceva în afara turelor în jurul
Lacului Tineretului.
Am fost în Herăstrău şi în IOR, de curiozitate.
Experienţa celui de-al doilea parc am
POVESTIT-O aici.
Iar în Herăstrău am luat-o cam o treime din cei
5,92 km tura de lac (doar atât, fiindcă mă aştepta colegul
de apartament) pe pământ, pe lângă lac, nu pe alee - şi ca să ocolesc
oamenii, şi ca să evit duritatea asfaltului. Tot după-amiaza spre noapte am
alergat, aşa cum îmi place mie!
Am fost şi
în pădure, la Pustnicu - vedeţi
aici.
Despre ce înseamnă alergarea pentru
mine am împrăştiat idei în fiecare
dintre articolele de mai jos (nu m-am repetat):
Pentru final, vă invit la plimbare.
Plimbările prin Parcul Tineretului,
Cişmigiu şi Herăstrău din Bucureşti făcute alături de colegul de apartament.
(Plimbarea e un SPORT light ☺)
POST SCRIPTUM
Nu rataţi în Camera Despre
SPORT şi altele POVESTEA cărţii despre mediu No
Impact Man.
În esenţă, este despre o viaţă mai frumoasă.
Colin Beavan a intenţionat să
atragă atenţia asupra problemelor contemporane de mediu, să dea cumva un
exemplu, PENTRU A ÎNCERCA – PORNIND DE LA EL – SĂ SCHIMBE CEVA.
La sfârşitul anului 2006, în mijlocul New York-ului, Colin
Beavan, puţin trecut de 40 de ani, până atunci autor de cărţi istorice, şi-a
propus ca el şi familia lui – soţie, copil mic şi o căţeluşă – să trăiască timp
de UN AN fără a afecta DELOC mediul.
frumoasa cronica sortiva! tare m-am bucurat sa aflu atâtea amanunte despre gimnastele românce si mai ales m-am bucurat sa urmaresc evolutia lor la competitiile sportive. La televiziunea germana nu prea primim astfel de transmisiuni. Saptamâna aceasta l-au aratat pe Fabian Hambüchen, cel mai bun gimnast al Germaniei - este propus la titlul de Sportivul anului 2014. Pentru ca în gimnastica feminina nu exista vârfuri, nu ne sunt prezentate deloc aceste competitii la tv.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult! ♥
Mă bucur că ţi-am fost de folos!
RăspundețiȘtergereE ciudat că nu sunt prezentate competiţiile feminine de gimnastică la televiziune - echipa fetelor chiar a învins România recent, într-un „triunghiular".
De asemenea, Germania la feminin a fost pe locul 4 la Europenele din 2014, cel mai bun din istoria modernă, dacă nu mă înşel. Şi au şi junioare promiţătoare.
Chiar sunt curioasă: Când concura Oksana Şuşovitina pentru Germania erau transmise Mondialele şi Europenele? Sau măcar povestea ei a fost prezentată pe larg? Femeia asta are 39 de ani şi jumătate şi concurează şi acum, cu succes! Fiul ei a fost ajutat de autorităţile germane în lupta cu leucemia.
Ioana
zau ca nu am auzit... poate ca am scapat eu emisiunile - dar nu cred! In Germania fotbalul detine monopolul tv, urmeaza tot felul de alte discipline, printre care sporturile de iarna, atletism, hambal, canoe, box... dar nu gimnastica! Patinaj artistic deasemenea e transmis rareori :(
Ștergere