Pas cu pas - Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus

 

Aşa cum am promis, revin cu un grupaj tematic, cu fiecare colţişor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Mănăstirea Sâmbăta).

Am pierdut şirul de câte ori ne-au purtat paşii pe aici – în concedii, în „ture” scurte de weekend (dacă tot pomenesc de ture, musai Cascada Bâlea, Lacul Capra şi Cabana Valea Sâmbetei s-au aflat în program!) ori în drum spre altceva...

De ce am ţinut să fiu mereu şi mereu în acelaşi şi acelaşi loc? Nu m-am săturat?!

Fiindcă mie şi lui Ion ne-a intrat în sânge Mănăstirea Sâmbăta... şi sigur n-o să mai scăpăm!

Cu excepţia muntelui, o scurtă prezenţă la Mănăstirea Sâmbăta îmi reîncarcă automat bateriile... şi sunt din nou gata să mă arunc în lumea asta rece şi rea din exterior...!

☺ Fotografiile de mai jos sunt selectate din diferiţi ani – uneori, nu ne-a ajuns o singură vizită, am poftit la încă una... şi încă una... poate chiar încă una!

Eu încă asociez imaginea Mănăstirii Sâmbăta cu aceea a PĂRINTELUI TEOFIL PĂRĂIAN (născut Ioan Părăian, în 1929, în localitatea sibiană Topârcea).

L-am zărit de câteva ori pe culoarele Mănăstirii ori în curte. Un om mai mult decât special!

Născut orb, într-o familie de ţărani, a avut privilegiul de a-l cunoaşte pe Arsenie Boca, care l-a influenţat în carieră. Încă din 1953 Teofil Părăian a intrat la Mănăstirea Sâmbăta.

 

Ţin minte două momente unice cu părintele Teofil Părăian: plouase toată ziua şi încă nu se oprise. Asta nu ne-a împiedicat (ne-am cazat atunci la o pesiune din staţiune) să facem o plimbare de un sfert de oră până la Mănăstire. Cu toate că nu mi-am propus asta, am stat afară şi am ascultat, în difuzoare, sub acoperişul în care băteau picăturile de ploaie, slujba condusă de el.

M-a captivat – slujbele ţinute de el sunt singurele pe care am fost capabilă să le ascult vreodată - nu mi-s religioasă, însă la Mănăstirea Sâmbăta se simte altfel viaţa...

Într-o altă dimineaţă, l-am dat dispărut pe Ion.

Am coborât din cameră (la Academie; ceva mai jos despre ea), să văd pe unde-i. Îl găsesc în faţa foişorului din curte, cu privirea aţintită către părintele Teofil Părăian.

Mă aşez şi eu lângă el; poate, na, se plictiseşte la un moment dat şi plecăm...! Cred că au fost de ajuns mai puţin de 30 de secunde pentru a intra şi eu în transă. Omul înmoaie nu numai sufletul cu vorba caldă... parcă şi picioarele se pierd prin iarbă... dau semne că nu mai ascultă.

Teofil Părăian avea un dar de a hipnotiza pe care nu cred că îl voi mai întâlni la o altă persoană.

Din 2009 încoace, de fiecare dată când îmi dau întâlnire cu Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, nu mă pot abţine să nu fac o vizită la mormântul lui Teofil Părăian – ce se găseşte în cimitirul Mănăstirii.

Este singurul cimitir în care nu intru cu teamă şi cu goluri nemiluite în stomac!

Şi acum... s-o luăm pas cu pas.

POARTA DE INTRARE

Este sculptată în lemn de stejar şi a fost aşezată în acest loc în anii ’70.

Poarta are vedere la Munţii Făgăraş!

INTRĂM ÎN CURTE, PRIN CUPOLĂ

BISERICA MĂNĂSTIRII SÂMBĂTA

Poartă hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi a fost sfinţită pe 15 august 1993, o dată cu întreaga Mănăstire.

FÂNTÂNA „IZVORUL TĂMĂDUIRII”

Este atestată documentar încă din secolul al XVI-lea şi este cea mai veche „piesă” de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

În jurul ei plutesc numeroase legende şi întâmplări miraculoase.

CULOARELE MĂNĂSTIRII SÂMBĂTA

Linişte desăvârşită... Ecoul paşilor pare ireal.

Unul dintre culoare – cum intri în curte, pe partea dreaptă – este împodobit cu mormintele celor mai de seamă oameni care au trecut pe la Mănăstirea Brâncoveanu.

Aici se află şi o statuie cu bustul lui Constantin Brâncoveanu, ale cărui rămăşiţe pământeşti se găsesc la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București - tot o ctitorie a domnitorului.

CHILIILE

Mănăstirea Brâncoveanu este una de călugări. Aici locuiesc slujitorii Bisericii.

COLOANELE BRÂNCOVENEŞTI

Să nu uităm că noua Mănăstire Brâncoveanu poartă influenţele inconfundabilului stil brâncovenesc.

PLIMBAREA...

... prin curtea Mănăstirii Sâmbăta te îmbată... de bine.

Veniţi cu mine?

☺ Faptul că mănânc sănătos (sau, hai!, încerc asta de multe ori), este şi consecinţa unei bile cu probleme. Din cauza ei, am zăcut o zi întreagă într-o cameră a Academiei Sâmbăta. Spre seară, deşi nu-mi era foame (în condiţii normale sunt rea de foame!), am zis să mânânc totuşi ceva, ca să nu cad de-a-mpiciorelea.

Ce era la îndemână? Un măr! În curte...! Da, am şterpelit un măr dintr-un pom al Mănăstirii...! Ion a făcut un haz pe tema asta...

RÂNDUNELELE

În fiecare dimineaţă de primăvară, vară sau toamnă, rândunelele oferă un spectacol sonor (şi vizual) de poveste! Eu am rămas minute în şir cu ochii pe cer şi cu urechile larg deschise.

☺ Dacă vă uitaţi atenţi şi daţi zoom cât casa la fotografiile precedente, le veţi zări!

  

„LACUL”

În spatele curţii Mănăstirii Sâmbăta, aparţinând tot de aceasta, puteţi face o plimbare pe malul iazului („lacului”) amenajat acolo. Păstrăvii dau din coadă bucuroşi de oaspeţi, florile îţi sclipesc pe cărare, iar imaginea mănăstirii oglindite în apă nu are seamăn.

 

ACADEMIA SÂMBĂTA

În 2003, pe 15 august (de „Adormirea Maicii Domnului” – de altfel Mănăstirea Brâncoveanu poartă hramul Adormiriea Maicii Domnului) a fost inaugurată Academia Sâmbăta (academie de vară).

Ideea i-a aparţinut Mitropolitului Antonie Plămădeală.

În interiorul Academiei Sâmbăta sunt 70 de camere (130 de locuri de cazare în condiţii foarte bune, cu intrare pe bază de cartele – există chiar şi apartamente). Amfiteatrul Academiei poate găzdui 150 de persoane. De asemenea, aici găsiţi o bibliotecă.

☺ Dacă vreţi să gustaţi din viaţa religioasă a Mănăstirii Sâmbăta, serviţi masa în locul special amenajat, contra unei anumite sume – întrebaţi în curte sau pe cineva de la Recepţia Academiei unde şi cum.

APUSUL LA SÂMBĂTA

Am avut noroc de nişte culori magnifice într-una dintre vizite!

Totul era cuprins de roşu, portocaliu şi galben aprins...

FLORILE

Am lăsat pentru final fotografiile cu florile pe care le-am găsit aici în diverse ocazii pentru că sunt... ei, gata!, am rămas fără superlative.

ISTORIA Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus v-am povestit-o în acest material. Constantin Brâncoveanu, Arsenie Boca, Antonie Plămădeală sunt numai câţiva dintre cei care îşi au locul de onoare aici.

Poveştile lor legate de Mănăstirea Sâmbăta de Sus sunt mai mult decât interesante!

☺ Tot în materialul sus-pomenit găsiţi şi alte fotografii – realizate IARNA, înaintea unei noi vzite la Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac – în 2015 am admirat zodiile îngheţate.

CUM AJUNGI LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU DE LA SÂMBĂTA DE SUS

Ca să nu repet polologhia din materialul precedent, am să vă spun că accesul se face de pe DN 1 (între Braşov şi Sibiu);  dinspre Braşov, pe partea stângă, există un indicator.

Pentru detalii, intraţi totuşi în articolul cu pricina. ☺

*Din Bucureşti până în Sâmbăta de Sus sunt 230 de kilometri.

*Din Braşov până în Sâmbăta de Sus sunt 85 de kilometri.

*Din Sibiu până în Sâmbăta de Sus sunt 70 de kilometri.

Am mai scris despre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus AICI:

☺ 2011: Patru generatii catre Bâlea Lac iarna

☺ 2013: La Bâlea Lac a fost carnaval!

☺ 2014: Trei zile cu bunica pe la Cote, Bâlea Lac şi Sibiu pe fugă

*de fiecare dată am trecut pe la Mănăstirea Sâmbăta

☺ Hotelul Zodiac de la Bâlea Lac (2015)

☺ Călătorii de poveste

O serie de locuri de vis din România!