Ciucas – Poveste senina de iarna

Traseu:

*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur

O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.

Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!

Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...

Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! ☺ Baaaa... cam da!

Norocul meu că există parcuri prin Bucureşti, a existat ninsoare din belşug, există deluşoare de escaladat în parazăpezi şi plimbări îngheţate de te uită orele pe-afară.

Poveştile fotografice ale iernii vă aşteaptă AICI.

Să revenim la Ciucaş, în final de februarie.

Dacă sâmbăta ne-a trimis în mohoreală; duminica schimba macazul în super-frumos. Aşa grăia prognoza.

Să-i dăm crezare – nu mai sun la Salvamont. ☺

Deşi am ţinut legătura, pe Cornelia n-o mai văzusem de la Portiţa cea fermecată.

Vineri seară, am sărit de fericire la telefonul ei – planul de munte s-a copt în mai puţin de un minut.

Ea era pregătită să-mi arunce ispite din toate masivele. Începe: Piatra Craiului (tocmai fusesem, iarna; dacă „tocmai” pot să spun referitor la tura din decembrie; da’ asta era ultima mea ieşire - parcă n-aş vrea tot Crai), Ciucaş.

Aici zic „stop joc!”. Cââât de dor mi-e de Ciucaş! De Ciucaşul cu moţurile sale uluitoare! De Ciucaşul pe care l-am lăsat în urmă ultima dată acum un an, în acea tură memorabilă pe ceaţă şi cu o mie de poveşti la gura sobei. La propriu.

Ştiu că a cam devenit clişeistică expresia „oameni frumoşi”, dar zău că n-am alta mai bună ca să descriu gaşca de martie 2016! Mi-e un super-dor de atmosfera de acolo, de la Cabana Silva. Chiar rememoram pe traseul de astăzi clipele acelea scurte, cu omul-spectacol Nedelcu şi cu toţi ceilalţi care l-am acompaniat.

Ahhhhh, timp, de ce zbori tu... unde te duci?! Întoarce-te măcar un ceas...

Duminică 26 februarie 2017

Hai, că dau nostalgiile în foc.

Iar noi începem cu gheaţă.

Nu se poate ajunge cu maşina mai departe de fabrica de apă, din cauza gheţuşului şi a drumului îngust, flancat de zăpadă. Na, dacă n-ai 4x4, ai picioare! ☺

Dacă nu vrei să pierzi timpul (vorba vine – de ce ai mai venit pe munte?!) prin Valea Berii şi ai treabă urgentă la Cabana Ciucaş, poţi chema taxiul: un 4x4 de la cabana-hotel te transportă acolo, contra unei sume de bani – în 2015 era 15 lei / persoană / cursă.

Valea Berii – Cabana Ciucaş

Ne pregătim... cu ochii pe sus!

Urcuşul e abia sesizabil, prilej pentru Adi şi Mihai să-şi pună în valoare aparatele de fotografiat. Şi talentul, fireşte.

 

Până la Fântâna „Nicolae Ioan” pantele sunt prietenoase la culme.

De acolo e buba, cu unghiurile acelea nefireşti.

Vârful Muntele Roşu (1765 m), în depărtare

Măsurând stratul de omăt

Culmea Gropşoarele

  

Panoramă cu Gropşoarele şi Vârful Muntele Roşu

La fix doi paşi de Cabana Ciucaş!

 

Cabana Ciucaş – Babele la sfat

Începe friguleţul ăl mai bun şi vânticelul cel drăgălaş. 
Soarele şi seninul rămân la locul lor.

Maaaaamăăăă, cât de dor mi-era de moţurile Ciucaşului!

(Am mania repetiţiei în materialul ăsta ☺)

Aşa claritate n-am văzut niciodată în Ţara Minunilor, aşa cum alintă Alex Ciucaşul.

Atenţie! Fotograf în acţiune!

Nu se poate decât cel mai sus!

La indicatorul unde se despart cele două trasee spre Vârful Ciucaş (al „nostru” şi cel prin Şaua Ţigăilor, marcaj cruce roşie)

Gâlme de Ciucaş

„Cum se fabrică?”- varianta  fotografică

De la mare la mic

Munţii Siriu - centru dreapta

Cu Cheia în spate

Hornul

Indicator îngropat, la alegere

 

De câte ori poţi să spui „wow!!!” ?

Show. Bucegii sunt primii

Primul simbol la „atac”: Coştila

Şi Crucea, şi Coştila

Cornelia şi Mihai, companionii perfecţi de drumeţie

 

Bezele de Ciucaş şi Bucegi

Cât de mult te (mai) poate surprinde natura? Până la infinit şi mai departe...!

Babele la sfat – eu le văd... romantice ☺

(la 20 de minute de Vârful Ciucaş)

Din nou, o fotografie pentru comparaţii

Curajoşii!

Vârful Ciucaş! După un an

Nu mă lasă inima să nu repet povestea asta:

A trecut deja un an de la tura memorabilă în Ciucaş, cu cea mai tare gaşcă? Aşa grăieşte calendarul... şi parcă nu-mi vine-a crede.

Era atunci şi Cornelia, era şi Mihai, iar ceaţa, vântul, noroiul nu le-a băgat nimeni-nimeni în seamă. Era, pur şi simpu, bucuria de a fi în Ciucaş, întărită bine de tot de gaşca noastră cea nebună.

Acum, nu m-am uitat la ceas de când am plecat de lângă maşini. Dacă nu erau indicaţiile de pe fotografii, habar n-aş fi avut de timp, de momentul exact când am luat cu asalt ☺ vârful (1954 m altitudine).

PANORAMELE Ciucaşului:

Bucegii şi alte minunăţii

Din plan apropiat în plan depărat: Munţii Ciucaş – Culmea Bratocea; Munţii Grohotişului – „linia” înzăpezită; Valea Doftanei; Munţii Baiului (cu Clăbucetul), în stânga, şi Munţii Neamţului, în drepta; Valea Prahovei; Munţii Bucegi; Munţii Iezer-Păpuşa, în spate dreapta

Tot ce e mai sus, fără Ciucaş şi Iezer

Braşovul

Din plan apropiat în plan depărat: Munţii Ciucaş – Culmea Bratocea; Munţii Grohotişului – „linia” înzăpezită; Valea Doftanei; Munţii Baiului (cu Clăbucetul), în stânga, şi Munţii Neamţului, în drepta; Valea Prahovei; Munţii Bucegi; Piatra Craiului; Munţii Iezer-Păpuşa, în spate dreapta; o bucăţică din Munţii Făgăraş – cel mai dreapta

Piatra Mare şi Postăvarul (cu „scăunelul” – releul)

Piatra Craiului

Planul de acasă fusese întocmit cu întoarcerea prin Şaua Ţigăilor, un traseu (un pic) ocolitor.

În târg, s-a potrivit aşa: la ora 11 nu erau urme pe Ţigăi. Poate se fac!

Prin Şaua Ţigăilor (1745 m) am aduna şi vântul care nu te iartă aici.

Sucită şi învârtită, o altă variantă de coborâre din înălţimi era Culmea Bratocea. Aici, alt bai: întoarcere pe şosea, până la maşini, vreo 4 kilometri, prin noapte.

Până la urmă, drumul cel mai scurt e acela pe care ai venit.

Iar noi suntem conştiincioşi – nu ne abatem „în afară”.

Să mai facem nişte poze, zic!

Vârful Ciucaş – Cabana Ciucaş – Valea Berii

Acelaşi unghi de la venire, o altă lumină

Mic taifas... alb

 

Furnicuţa Mihai

Zona Ţigăilor

Îşi ţin una alteia de cald ☺

Babele la sfat, cu repetiţie

Întinderi de alb

Hornul

 

Vârful Muntele Roşu

La revedere, Cabana Ciucaş!

E aproape întuneric, fleşcăiala de dimineaţă a îngheţat şi teama de cădere devine măricică. Un mic polei, amestecat prin gheaţă şi noroi... nimic deosebit!

Mie şi lui Adi ne revine brusc în minte tura Sinaia – Cota 2000, cu Furnicuţa în program, când întunericul (însoţit pe alocuri de vânt) ne-a apăsat până la „1400”.

Însă natura nu se lasă şi ne mai oferă o repezentaţie!

Apusul

 

 

...şi finalul (interminabil), cu „blue hour” – „ora albastră”

INDICATOARE. Altitudini, durată (condiţii de iarnă)

Ciucaşul e muntele tuturor.

Traseele (uşoare şi medii) sunt şi pentru începători, şi pentru „avansaţii” care au ca scop relaxarea.

☺ Cruce albastră: Fabrica de apă Keia, Cheia (~ 1000 m) – Fântâna „Nicolae Ioan” (1350 m) 1 oră

Din acest punct, înapoi în Cheia, sunt 2 ore şi jumătate, cu piciorul.

Tot de la Fântâna „Nicolae Ioan”, până la Cabana Muntele Roşu se face 1 oră - 1 oră şi jumătate.

☺ Cruce albastră şi bandă galbenă: Fântâna „Nicolae Ioan” – Cabana Vârful Ciucaş (1595 m) 1 oră

☺ Bandă roşie: Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş (1954) 2 ore, cu pauze destule de admirat peisajul

TOTAL: 9 ore şi 30 de minute (inclusiv popasurile de pe parcurs, la Cabana Ciucaş - de două ori - şi pe Vârful Ciucaş)

Distanţa străbătută, total: aproximativ 17 kilometri.

SURSE de APĂ

La plecarea în traseu, aprovizionaţi-vă bine cu apă – de la Fântâna „Nicolae Ioan” nu mai există surse de apă!!! (puteţi eventual cumpăra de la Cabana Ciucaş)

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu şi Mihai.

Întâlnirile cu Ciucaşul

☺ Ciucaşul plin de soare (prima dată pe Vârful Ciucaş)

☺ O zi printre moţurile din Ciucaş

☺ Recomandarea lunii – Bucuria de a fi in Ciucas! – mai 2015

☺ Ciucaşul fără moţuri – noiembrie 2015

☺ Din magiile şi misterele Ciucaşului – martie 2016

Ciucaşul e un munte uşurel ca dificultate, comparabil cumva cu Ceahlăul. Poate în Moldova sunt ceva urcuşuri mai abrupte şi ceva mai multă stâncăraie.

Nici Ceahlăul, nici Ciucaşul nu ating 2000 de metri pe verticală – 1907 m (Ocolaşul Mare, însă cu acces restricţionat), respectiv 1954 m (Vârful Ciucaş).