marți, 7 martie 2017

Poveştile iernii – Munţii de lângă casă. Pescăruşi. Luciri albăstrui. Tainele Lunii. Apusuri pe lac





Gata, a trecut!
Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă în reprize nelimitate.
Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat! Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am deplasat şi 20 de kilometri câteodată.

A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste munţi.
N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul ninsorii.
Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în cap, să încalece pe-o maşină sau tren pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni.

Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc (la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.

Iarna asta am avut muntele meu la şes!


Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă (fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu şi... culoare.
Poftiţi la răsfăţ!


De ziua mea, am înflorit câteva minute în Parcul Tineretului







În lumea poveştilor - Orăşelul Copiilor şi Parcul Tineretului





Fără paparazzi! (plutind printre nămeţi)



Insula Trandafirilor şi toate „nebuniile” sale


















Intermezzo



O răţuşcă stă pe lac... (mmm, numai una?! )









Zăpadă în lumină




















În jurul Lacului Morii, pe gerul cel mai ger, pândind apusul şi Luna – tură solo

















Herăstrăul pe soare – cu dinţi, fireşte









Seria „Umbre”










 Pe alei, pe lângă alei...
  





























Paradisul păsărilor




















Început de apus (va urma... într-un episod viitor)




Petale de gheaţă, în faţa ferestrei







Praf de zăpadă

Pe la final de ianuarie, din casă părea ziua ideală – soare şi firicele de gheaţă, sculptură nepreţuită a naturii; pudră albă peste copaci, ce dansa cu văzduhul la cea mai mică adiere... hai odată, nu mai pierdem timpul... echipaaaareeea!
Ideală a fost şi în parc(uri)... până am îngheţat. Dar am rezistat eroic – cum să nu fim martori la bronzul strecurat discret printre picături, printre veşmintele alb-catifelat, când soarele adoarme şi ne uimeşte cu văpăile vrăjite?!
Cum să nu tragem cu tunul în soare?
Să nu cucerim zăpada neatinsă din munţii de lângă casă?
Vrem spectacol? Câţiva paşi mai încolo, pe micul lac din „Carol”!
Eu una nu ştiu ce să aleg... Mmmm, nici nu mă pune nimeni să aleg... Haideţi să ne bucurăm împreună!






 Reprezentaţie desăvârşită a iernii – ninge... cu soare!



Cine nu vrea să fie din nou copil?!







În tihnă...













Felinar aprins natural, de soare



Cu ultimele forţe...



Vizavi, încă sub domnia luminii


Podul meu preferat (în Tineretului, spre Insula Trandafirilor)











Emoţie, culoare, nemărginire







































 


În prima alergare pe 2017, am înghiţit tone de apă din asfalt (aka zăpadă topită ori în curs de topire) – m-am şi încăpăţânat să o iau pe lângă lac. Nu vă arăt poze cu mine, că nu vreau ... şi nu asta e ideea acestui material.
Să nu mai bat câmpii aiurea, mai bine vă arăt cum şi cu ce s-a jucat Adi pe când eu îmi puneam plămânii la încercare.






























Ne vizitează papagalii!



Preview Lacul Morii / Pădurea Roşu






Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu