Gata, a trecut!
Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă
în reprize nelimitate.
Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat!
Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am
deplasat şi 20 de kilometri câteodată.
A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste
munţi.
N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la
trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele
Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul
ninsorii.
Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în
cap, să încalece pe-o maşină sau tren
pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni. ☺
Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc
(la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.
Iarna asta am avut muntele meu la şes! ☺
Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă
(fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu
şi... culoare.
Poftiţi la răsfăţ!
De
ziua mea, am înflorit câteva minute
în Parcul Tineretului
În
lumea poveştilor - Orăşelul Copiilor şi Parcul Tineretului
Fără
paparazzi! ☺ (plutind printre nămeţi)
Insula Trandafirilor şi toate „nebuniile” sale
Intermezzo
O răţuşcă stă pe lac... (mmm, numai una?! ☺)
Zăpadă în lumină
În
jurul Lacului Morii, pe gerul cel mai ger, pândind apusul şi Luna – tură solo
Herăstrăul
pe soare – cu dinţi, fireşte
Seria „Umbre”
Pe alei, pe lângă alei...
Paradisul păsărilor
Început
de apus (va urma... într-un episod viitor)
Petale
de gheaţă, în faţa ferestrei
Praf
de zăpadă
Pe la final de ianuarie, din casă părea
ziua ideală – soare şi firicele de
gheaţă, sculptură nepreţuită a naturii; pudră albă peste copaci, ce dansa cu
văzduhul la cea mai mică adiere... hai odată, nu mai pierdem timpul...
echipaaaareeea!
Ideală a fost şi în
parc(uri)... până am îngheţat. ☺ Dar am rezistat eroic – cum să nu fim martori la bronzul
strecurat discret printre picături, printre veşmintele alb-catifelat, când
soarele adoarme şi ne uimeşte cu văpăile vrăjite?!
Cum să nu tragem cu tunul
în soare?
Să nu cucerim zăpada neatinsă din munţii
de lângă casă?
Vrem spectacol? Câţiva paşi mai
încolo, pe micul lac din „Carol”!
Eu una nu ştiu ce să aleg... Mmmm, nici
nu mă pune nimeni să aleg... Haideţi să ne bucurăm împreună!
Reprezentaţie
desăvârşită a iernii – ninge... cu soare!
Cine nu vrea să fie din nou copil?!
În tihnă...
Felinar
aprins natural, de soare
Cu
ultimele forţe...
Vizavi, încă sub domnia luminii
Podul
meu preferat (în Tineretului, spre Insula Trandafirilor)
Emoţie, culoare, nemărginire
În
prima alergare pe 2017, am înghiţit tone
de apă din asfalt (aka zăpadă topită ori în curs de topire) – m-am şi
încăpăţânat să o iau pe lângă lac. Nu vă arăt poze cu mine, că nu vreau ☺ ... şi nu asta
e ideea acestui material.
Să nu mai bat câmpii aiurea, mai bine vă
arăt cum şi cu ce s-a jucat Adi pe când
eu îmi puneam plămânii la încercare.
Ne
vizitează papagalii!
Preview
Lacul Morii / Pădurea Roşu
FOTO:
Adrian Botescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu