sâmbătă, 24 februarie 2018

Pe creasta, la Magura Codlei (Muntii Persani)





*Traseu: Codlea – Mărul Dulce – Poiana lui Sulică – zona Cetatea Neagră (ruine) – Vârful Măgura Codlei – Poiana lui Fâstâcală (denumire populară) – Zona Maial – Codlea


„La pomul lăudat...”
Stai, că nu-i aşa! ☺ Dar putem porni de aici.
Adică: Te aştepţi la o plimbare monotonă prin pădure – fie ea pe ceaţă şi noroi/zăpadă, cum se anunţa în ziua aia – la altitudine joasă, şi-ţi iese în cale Măria Sa Stânca, care stâncă solicită şi căţărare... mmmm, nu-i fantastic? Toate întregite de o groază de sălbăticie.
Ce mai, un traseu surprinzător! Nici prea lung, nici prea scurt. Bun de pus sângele în mişcare.



Data: 4 februarie 2018

În Bucureşti, mă culc şi mă trezesc pe ploaie.
Duminică pe 4, la ora 4, în loc sa mănânc şi să mă grăbesc să mă îmbrac, studiam prognoza meteo – şi aşteptam un eventual semn de la Adi, Mihai sau Claudia, de renunţare. ☺ În caz în care zice unul „nu”, de ce să nu mă re-culc de-acum, înainte de a consuma d’ale gurii; ca să mă trezesc peste 5-6 ore tot înfometată? ☺

OK, să avem încredere în cei de la Meteo – dânşii zic cer închis toată ziua, da’ măcar fără de precipitaţii nasoale în zona Braşov-Codlea.
Cu ceva inimă-ndoită, mă duc în Gara de Nord să văd ce feţe au Adi şi Mihai. ☺
Tot am pornit pe drumul ăsta, să ne jucăm mai departe! Nu?
Aşaaaaa, nici la Ploieşti nu se opreşte ploaia. Hai, că-i bine! Să moţăim mai departe...

De la Sinaia ne urcăm în maşina Claudiei şi căutăm Codlea pe GPS.
Nu mai oprisem never-ever în fosta „capitală a serelor”.
Şi văd că mă încearcă o obsesie cu Munţii Perşani în perioada asta – remember Cheile Vârghişului şi Racoşul cu ale sale coloane de bazalt, vulcan stins şi lac de smarald.
A sosit momentul să cucerim cel mai înalt vârf: Măgura Codlei (1292 m), în partea sudică a Perşanilor.

Măgura Codlei, prima impresie


Cetatea Codlea (Biserica fortificată evanghelică din Codlea)

Îi aşteptăm pe braşoveni şi dăm un mic ocol (şi la propriu, şi la figurat) prin istorie.

Ne aflăm în Piaţa centrală din Codlea.
Aşezarea, fondată în perioada în care cavalerii teutoni nu părăsiseră încă Țara Bârsei, era concepută cu o singură stradă – centrul era reprezentat de o piață cu o biserică.
☺ Prima menţiune despre prezenţa populaţiei româneşti în Codlea este un document din 1699, în care se anunţau 23 de familii din această etnie.

Revenind în trecutul-trecut, înainte de construirea bisericii-cetate exista pe acel loc o cetăţuie din lemn şi pământ, cu întăriri de piatră la temelie.
În a doua parte a secolului al XIII-lea, aceasta a fost dărâmată şi reconstruită din piatră – astfel, a luat naştere Biserica evanghelică fortificată din Codlea.
A fost clădită iniţial în stil romanic, apoi re-făcută în stil gotic şi neogotic.
Fortificaţia care o înconjoară e considerată cea mai mare din regiune – temelia s-a pus în 1342.
Un fapt obişnuit în Ţara Bârsei, în Biserica-cetate din Codlea zidul interior este căptuşit cu cămări pentru provizii, dispuse în două rânduri suprapuse.
☺ Iniţial, cetatea era înconjurată de trei rânduri de ziduri.
☺ Zidul de incintă are  8-10 metri înălţime şi doi metri grosime.

Din cele patru turnuri pătrate, doar trei s-au păstrat azi: Turnul Ţesătorilor (cel mai mare), Turnul Dogarilor şi Turnul Fierarilor – aceasta din urmă este în prezent turnul-clopotniţă. A dispărut Turnul Rotarilor, demolat în jurul anilor 1900.

Alipită turnului-clopotniță găsim clădirea Primăriei Codlea, ridicată între anii 1828 și 1830.










☺ Prin intermediul lui Bogdan intraţi şi înăuntrul bisericii-cetate, la adresa bogdanbalaban.ro.

☺ Alte obiective turistice în Codlea găsiţi pe pagina oficială, municipiulcodlea.ro.


Revăd o parte dintre braşovenii în compania cărora am colindat ceva munţi, cunosc şi alţii – unii mă recunosc. Eu şi Adi suntem rapid absorbiţi în Gaşca Veselă.
Una dintre cele mai calde întâlniri este cea cu Angela, pe care o „ştiam” din comentariile de pe blog.


Ce-i aia Măgura Codlei?

Formaţiunea sub formă de piramidă, i-am spus eu cu ocazia altor postări.
O definiţie ca la carte sună aşa: „Măgura Codlei este un masiv muntos izolat, alcătuit din calcare jurasice. Domină dinspre vest Depresiunea Brașovului și orașul Codlea”.

☺ Măgura Codlei are și rol de barometru al Țării Bârsei: în funcție de prezența sau lipsa căciulii de nori, vremea urmează să fie închisă sau senină.
Zona Măgurei Codlei se află sub influența unor curenți de aer ascendenți și descendenți foarte puternici, care pun în pericol aparatele de zbor.

Tot în Codlea, cu desişul Măgurii în faţă


ATENŢIE!
În prezent, în Codlea nu există niciun panou informativ cu vreo hartă a traseelor turistice spre Măgura Codlei!
Nu veţi găsi nicio plăcuţă cu locul de unde să porniţi în traseu!
Nu veţi da peste niciun indicator cu detalii despre vreun traseu (durată, dificultate)!
Cel mai bine, întrebaţi localnicii sau munţomanii din zona Braşovului.
În schimb, starea marcajelor este în cea mai bună formă. ☺

Noi o luăm la pas voinicesc pe Strada Măgurii în sus.

Fac o socoteală (de) clasa-ntâi: vin peste 700 de metri de urcuş (şi coborâş, vaaaaai!) pe verticală.

Măgura Codlei am tot văzut-o din Piatra Craiului – ba din Valea Crăpăturii, ba de pe creasta nordica, ba din satele idilice Măgura şi Peştera. Chiar şi din Bucegi sau Postăvaru, mai ales de pe Tâmpa.
Culmea e că nici majoritatea braşovenilor din Gaşca Veselă nu i-au călcat pragul.
Cum totul are un început...




Mărul Dulce şi Poiana lui Sulică

Prima probabil poartă această denumire pentru că aici s-a aflat cândva o livadă de meri.

Din zona Mărul Dulce avem o imagine de ansamblu asupra oraşului Codlea, zărim celebrul Deal Lempeş (Dealul Cetăţii), preferatul braşovenilor primăvara. Şi Muntele Tâmpa, cu al său vârf de 960 m altitudine.







Prin „tranşee”, prin zăpadă...











Ghidul Mariana











 O recunosşteţi pe Doamna Bufniţă?


Un alt loc cu... nume este Poiana lui Sulică. Ni se explică: e un întreg clan numit aşa. OK...






Zona Cetatea Neagră

În stânga noastră, ni se spune, e zona Cetatea Neagră.
Aaaa... unde? Vedem nişte stâncuţe ascunse în vegetaţie – e greu de crezut că pe aici se apărau bârsenii de duşmani.


De fapt, ca să vedeţi ruinele cetăţii urmaţi marcajul punct roșu aproximativ 100 de metri spre sud. Veţi găsi o parte dintr-un bazin de colectare a apei, profil semicircular, cu pereți verticali, lustruiți, dar deteriorați de vreme, și urme ale unor ziduri din pietre suprapuse.
 




Deci, aici, pe latura sudică a Măgurii Codlei, „Cetatea Neagră” nu e o denumire oarecare:
Pe Drumul Saşilor (astăzi părăsit), între Ţara Bârsei şi provincia Sibiului, cavalerii teutoni au întemeiat Cetatea Neagră (Schwarzburg în germană; Feketehalom în maghiară), în perioada 1211-1225.
Lungimea cetăţii: 100 de metri; lăţime: 12-55 metri.
☺ Ceatea Neagră din Codlea a fost cucerită şi incendiată în 1345, odată cu a treia incursiune a tătarilor în Ţara Bârsei – primele au fost în 1241, respectiv 1285.
Cetatea Neagră nu a mai fost reconstruită, pierzându-şi importanţa strategică.

☺ Se pare că, în octombrie 1599, Cetatea Neagră a reprezentat un loc de popas pentru Mihai Viteazul şi armata sa.


 (sursa foto: codlea-info.ro)


Pe aici vântul are... aripi şi ne obligă la echipament suplimentar, ca să nu îl luăm în cârcă, în faţă şi în toate cele.
Suntem cam la jumătatea distanţei Codlea – Vârful Măgura Codlei.
 


  
Tot traseul de creastă

Dacă ne-am apucat de-o treabă, s-o ducem până la capăt dară!
Dacă tot am luat în picioare o bucată de creastă, a noastră-i pânʼ la capăt, până-n Vârful Codlei! Ne intră niscai uscături în picioare, da’ zău că nu-i grav!
„E minunat traseul, absolut minunat, surprinzător de îngustă şi stâncoasă creasta pe alocuri”. Nu pot să n-o citez pe Ioana, în comentariul la acest material dedicat Măgurii Codlei.

Ar trebui să vedem, din punctele de belvedere, satul-poveste Holbav.























Verde şi arămiu... de iarnă


Când crengile albesc

Urcuşul se îndulceşte (câteodată ☺), pe măsură ce natura... albeşte din ce în ce mai tare.




















Intermezzo








Roşu la orizont!














 



























Se poate concluziona că muchia Măgurii Codlei e ceva între Munţii Apuseni şi Piatra Craiului, la scară micuţă.


Pe vârf! Vârful Măgura Codlei (1292 m altitudine)

Brusc, din pădure dăm direct în vârf – e ca o mică poiană.



Şi noi vedem... mâncarea. ☺




☺ Plăcuţa de pe Vârful Măgura Codlei a fost revopsită, recent, chiar de colegii (şi ghizii) din această tură, Mariana şi Costi.






Nu urmăm calea de poveste din faţă-dreapta, unde par de pus musai colţarii. Unii colegi se echipează cu aceştia sau cu semi-colţari şi pisicuţe/crampoane.



Până la urmă, nu-i nevoie de colţari, că ne afundăm zăpadă. Mulţumiri colegilor care au săpat urme!



















  







Ienupăr


O rădăcină-inspiraţie. „Cum?” e curiozitatea zilei. O-ncercuim, pentru studiu.















La un moment dat, marcajul punct roşu se desparte: într-o parte se continuă pe punct roşu + romb jumătate alb, jumătate roşu – duce la Ştradul Codlea şi cele două lacuri din zonă, care formează împreună Complexul Turistic Codlea.
Pe parcurs, a existat şi o scurtă porţiune de urcare. Scurtă.



Aş împărţi partea de coborâre care a rămas în două: stâncă plus zăpadă plus frunze ude ŞI frunze fleaşcă – ambele, cu pantă pronunţată. Adică rapiditate la vale, pentru cine are picioare şi... tupeu.
„Calc pe ouă”, cum mi s-a mai spus. Şi, păşind (din nou) la siguranţă, merg cu viteza melcului abia trezit din somn.

Pe partea cu „frunzele fleaşcă” a fost faza cu împiedicarea în crengi grosuţe şi crenguţe îmbibate de spin-işori, într-o pietricică, în tot felul de obstacole sălbatice. Le iau în picioare într-o veselie. Se lipesc, la propriu, de picioarele mele, de bocancii mei, şi nu mai vor să se despartă de ele/ei – aşa mult le place acolo.
Şi, cum zicea tiza mea Ioana, alunec pe frunzele ude ca pe patinoar – un patinoar în vale bine de tot. Nu-i nimeni care să fi sărit cu graţie peste Capitolul Buf-în-Fund pe panta asta... nu sunt sunt eu mai super-hiper-specială. ☺




Luminiţa de la capătul tunelului – licăriri de Codlea













După minunăţia de coborâre pe tobogan, ne ghidăm – până în Codlea – după un marcaj foarte ciudat, romb roşu conturat cu alb.










Zonă de (re)alimentare. Trăiască vişinata! ☺



Zona Maial (Poiana Maial) – Codlea

La poalele Măgurii Codlei este un loc bun de ieşit la grătare vara.
Aici sunt găzduite sărbători tradiţionale, concerte de fanfară, recitaluri de muzică ușoară și populară, dansuri.
Unul dintre obiceiurile străvechi ce se păstrează este marșul/dansul copiilor prin Cercul Melcului, unic în Transilvania. Numit şi ,,Cercul Minunilor”, labirintul săpat în gazon a fost amenajat după 1899.
☺ Dansul prin Cercul Melcului avea loc în cadrul evenimentului numit Serbarea Şolară / Serbarea Coroanei, sărbătorită pentru prima oară în 1874. După 1989, aceasra nu s-a mai ţinut.
Începând din anul 2000, Cercul Minunilor a fost integrat în sărbătoarea orăşenească „Zilele Codlei”.






O altă tradiţie este escaladarea unui copac chel de 15 m înălţime – căruia i s-au tăiat toate ramurile şi care alunecă de nu ştii ce-i aia; în vârf, pe curajos îl aşteaptă o recompensă.



Oiţele Măgurii Codlei




Claudia a găsit un citat perfect pentru concluzia turei noastre... ne-însorite: „Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale Soarelui răsfrânte în sufletul omului.” (Nicolae Iorga)

Mulţumim, Costi şi Mariana, pentru ghidaj! Şi mulţumim, Claudia, pentru găzduirea în maşină!


INDICATOARE. Altitudini, durată

Triunghi albastru: Codlea (565 m) – zona Cetatea Neagră, ruine (980 m), prin Mărul Dulce şi Poiana lui Sulică 1 oră şi jumătate, cu mici pauze

Punct roşu, traseu de creastă: Cetatea Neagră – Vârful Măgura Codlei (1292 m) 1 oră şi 15 minute, cu mici pauze

Cruce albastră şi punct roşu plus romb roşu: Vârful Măgura Codlei – Codlea, prin Poiana lui Fâstâcală (denumire populară) şi Zona Maial aproximativ 3 ore, cu mici pauze

TOTAL: aproximativ 6 ore, cu mici popasuri
Distanţa străbătută: 13,4 kilometri.

Traseele care pornesc din oraşul Codlea şi ajung până pe Vârful Măgura Codlei sunt de DIFICULTATE UŞOARĂ-MEDIE; se poate opta pentru varianta în circuit (pe marcaje diferite).
Traseele sunt practicabile tot timpul anului.

☺ Mai multe variante de traseu (cu timpii aferenţi fiecăruia) din Codlea pe Vârful Măgura Codlei găsiţi AICI.


SURSE DE APĂ:
Nu am întâlnit pe parcurs.



Distanţe rutiere:
☺ Din Bucureşti până în Codlea sunt 195 km;
☺ Din Braşov până în Codlea sunt 15 km;
☺ Din Sibiu până în Codlea sunt 125 km.
Toate trenurile opresc în staţia Codlea.

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu, Costi, Mariana şi Claudia.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

6 comentarii:

  1. O placere pentru mine sa vad aceasta Magura a Codlei.O vad din toate partile:dinspre Zarnesti,Brasov,Sibiu-Brasov,dar nu ma gandeam ca cineva ar putea sa urce si eu sa fiu in urma lui.Acum o sa ma uit in cunostinta de cauza cand voi trece spre Fagaras.Imi place entuziasmul si pasiunea voastra.La cat mai multe trasee!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu eram curioasă ce se ascunde "în spatele" imaginii Măgurei Codlei, pe care am tot zărit-o cu ocazia altor drumeţii sau din maşină, tren.
      Mulţumim pentru urare! Încercăm-încercăm...

      Ștergere
  2. Intotdeauna m-au incantat povestile tale despre diverse trasee. Am citit cu iteres si descrierea despre Magura Codlei, care ne este atat de draga noua brasovenilor; primavara mergem sa culegem leurda in Poiana Sulica si facem papara cu oua si leurda. In varf mergem sa admiram si sa fotografiem ghioceii. Vara, pe caldura ne racorim pe aleele strajuite de copaci, toamna ne incanta culorile frunzelor iar iarna este o incantare sa plutesti prin zapada! Este un traseu relativ usor, numai ca nu te astepti sa dai de stanci dupa ce parasesti Poiana Sulica (acolo este un pic mai greu). Printre brasovenii - din grupul vostru- l-am recunoscut pe Mihai Boulet, care odinioara mergea cu grupul din care fac parte, dar nu mai vine de mult cu noi, ca grupul nostru a imbatranit si facem trasee mai usoare! Felicitari pentru descrierile foarte documentate, esti o comoara la casa omului! La cat mai multe trasee si de acum inainte si pasiune sa ramana cu tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E mică lumea asta... a munţomanilor :)
      Cât despre ghiocei, leurdă şi toate cele - avem promisă reeditatrea turei cu braşovenii.
      Mulţumesc din suflet pentru toate aprecierile!

      Ioana

      Ștergere
  3. Si pentru mine a fost o oarecare surpriza aceasta Magura. Cu toate ca am mai fost candva, dar au trecut prea multi ani de atunci, nu se mai pune. Plecasem asa, cu ideea ca va fi ca pe Tampa....ehei!
    Si uite asa am populat Magura Codlei si am umplut-o de veselie, intr-o zi destul de mohorata meteorologic. Multumesc si pe aceasta cale organizatorilor.
    Intalnirea a fost calda, e valabila si reciproca, ma bucur ca ne-am cunoscut pesonal, nu doar virtual.
    Daca v-a placut, e musai sa mai mergem la ghiocei, branduse, leurda, gasim noi ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Venim, oricând, cu plăcere, în Gaşca Veselă! :)
      Abia aştept să mai drumeţim împreună... chiar dacă eu mai dau "rateuri" la coborâre :) :) :)

      Ștergere