marți, 15 ianuarie 2019

Cheile Tişiţei, bijuterie de Vrancea


 

Traseu:
*Gura Tişiţei – Valea Tişiţei – Tunelul Mare şi retur


Mă urmăreşte zodia cheilor – abia ce am dat gata materialul despre Cheile Zărneştilor (Prăpăstiile Zărneştilor) şi cel despre Cheile Cheii din Vâlcea. Rămânem la litera „V”, de data aceasta în judeţul Vrancea.

Despre Cheile Tişiţei din Munţii Vrancei mulţi au auzit abia în 2018 – din păcate, circumstanţa a fost tragică.
Pe 3 martie, o avalanşă atipică a lovit Valea Tişiţei (Cheile Tişiţei), luând cu ea şi viaţa unei tinere. În general, zona (unde nu se depăşesc 850 de metri altitudine) nu pune probleme – este considerată sigură, Cheile Tişiţei recomandându-se drept un „traseu de promenadă”.
Deşi poteca turistică este înconjurată de pădure, ea trece (pe porţiuni de 10-20 de metri) pe la baza unor potenţiale culoare de avalanșă, formate pe versanţi. 
Vâlcelele având o pantă mare, la acumulări de zăpadă se pot produce avalanșe de zăpadă combinată cu pietrișul rezultat din fărâmițarea rocilor (patul pe care se produce alunecarea).
Evenimentul de la începutul lui martie este, însă, unul izolat. În urma avalanşei, femeia a fost aruncată în râul adânc de un metru; peste ea s-a reașezat gheaţa, stratul fiind completat de zăpada și de copacii aduși de avalanșă.



Data: 7 august
Cazare: la Cabana Fântânele din Munţii Ceahlău (1220 m altitudine)

Fiindcă tocmai păşim pe tărâmul cel plin de legende al Vrancei, haideţi să cunoaştem câteva.

În primul rând, aici, în Munţii Vrancei - Lepşa, s-a născut însăşi balada „Mioriţa”! Legenda spune că la hotarul dintre Ţara Vrancei, Muntenia şi Ardeal a fost culeasă cea mai cunoscută creaţie epică populară din România.

Prin 1431, locurile purtau denumirea Varancha – tradusă ca „munte” sau „corb”.
Bogdan Petriceicu Hasdeu considera că originea numelui „Vrancea” este traco-dacică şi ar veni de la cuvântul „vrana” („padure”, „munte”) ori de la cuvântul sanscrit „vran” („munte”).
Nicolae Iorga şi Simion Mehedinţi considerau că „Vrancea” are la origine slavonul „vrana” (vrana este un orificiu făcut într-un butoi pentru umplerea și golirea lui), idee sprijinită de forma concavă pe care o are regiunea.
Conform altor ipoteze, „Vrancea” ar fi de origine romană, fiind legat de numele propriu „Vrana”.

Baba Vrâncioaia
După înfrângerea de la Războieni (1476), domnitorul Ştefan cel Mare s-ar fi retras în Munţii Vrancei pentru a-şi reface armata.
Într-un sat, bătrâna Tudora Vrâncioaia l-ar fi găzduit şi ospătat în casa ei. În plus, i-a oferit în ajutor (i-a dăruit/încredinţat) pe cei şapte fii ai ei, Bodea, Spirea, Negrilă, Spulber, Bârsan, Pavel şi Nistor.
Cum a fost?
Cei şapte feciori au plecat să adune oaste din rândul ţăranilor din colţurile Vrancei, pentru a porni din nou lupta cu turcii. A doua zi, când s-a trezit, Ştefan (cel Mare) şi bătrâna a deschis uşa casei, şiruri de ostaşi înarmaţi, în frunte cu cei şapte feciori ai gazdei, îi stăteau în faţă.
Evenimentul certificat istoric este că Ştefan cel Mare şi-a refăcut armata, transformând înfrângerea în victorie şi alungându-i pe turci din ţară.
Revenind la legendă, ca răsplată pentru contribuţia lor, fiecare fecior al babei Vrâncioaia a fost împroprietărit cu un munte.
Iar fondarea a şapte sate vrâncene – Bodești, Spirești, Negrilești, Bârseşti, Spulber, Păuleşti şi Nistoreşti – ar avea legătură cu legenda babei Vrâncioaia...

(surse de inspiraţie: adevarul.ro şi jurnalul.antena3.ro)

Dacă vreţi să o vizitaţi, „Casa Babei Vrâncioaia” vă aşteaptă în Bârseşti, pe un deal – la 20 de kilometri de Lepşa.
Festivalul Folcloric „Baba Vrâncioaia” este, de asemenea, găzduit în Bârseşti.
Tot în Bârseşti este de vizitat Muzeul „Rădăcina Vrancei”.
În judeţul Vrancea există comuna Vrâncioaia.

„În Vrancea există trei biserici ale neamului românesc: Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja. Acolo sunt osemintele a 26.000 de militari români şi se spune ca în fiecare boabă de strugure se află o lacrimă de sânge.
Vrancea este un ţinut dramatic şi controversat. Aici, binele şi răul sunt îngemănate. De altfel, Mioriţa spune totul”, povestea Puiu Siru (Paraschiv Usturoi), fost director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Vrancea, pentru jurnalul.ro.


Lepşa şi triunghiul roşu

Venim în Cheile Tişiţei direct de pe înălţimile Ceahlăului, de unde admirasem piramida de pe Vârful Toaca (1904 m altitudine), care se formează în fiecare an, pe 6 august, în condiţii de atmosferă clară.
Când Răzvan ne-a anunţat că vom poposi în Cheile Tişiţei la finalul expediţiei moldave, mai că am sărit de pe scaun. Restanţă aveam aici de acu’ nişte ani – vezi popasurile din Vrancea de la finalul articolului.

Colegii mei de drumeţie au ratat însă Cascada Putnei (Săritoarea Putnei) – maşina având dimensiuni măricele, nu a putut întoarce spre căderea de apă ori staţiona taman în drumul naţional.

Aşadar, suntem în Munţii Vrancei şi pornim din satul Lepşa (comuna Tulnici), la 75 de kilometri de Focşani.
Lepşa Vrancei ne ispiteşte cu o cascadă (Săritoarea Putnei), cu o mănăstire istorică (clădită iniţial în 1774) plus o păstrăvărie şi cu... apropierea staţunii Soveja.
Biserica veche (din lemn) a mănăstirii păstrează policandrul primit în dar, în1934, de la Regele Carol al II-lea.
Aşa, ca fapt divers: zona Lepşa - Soveja este una dintre cele mai bogate în ozon din România.

Dinspre Lepşa, după ce trecem de „obstacolul” Cascada Putnei, parcăm şi ne încadrăm pe marcajul „triunghi roşu”.
(Mai jos găsiţi amănunte despre calea de acces.)
Avem de mers circa patru ore dus-întors, cu o diferenţă de nivel insesizabilă.



Prezentare Cheile Tişiţei (Valea Tişiţei)

Responsabil pentru modelarea cheilor este râul Tişiţa, un afluent al râului Putna.



Valea Tişiţei desparte Vârful Tisaru Mare (1268 m altitudine şi care oferă o panoramă asupra Lepşei) de Măgura Râpa Caprei.
În mare parte, Cheile Tişiţei au aspect de canion. Formulat mai tehnic, cheile sunt formate din zone îngustate cu aspect de canion, ce alternează cu bazinete depresionare: ,,La Pândar”, Lunca Largă, Gurguiata. Unele zone sunt extrem de accidentate, cu pereţi aproape verticali, dar există şi porţiuni cu pantă redusă: luncile Tişiţelor (râul Tişiţa se desparte în Tişiţa Mare şi Tişiţa Mică).
Totul aici – Tisaru, Peretele Porcului, Altarul Tişiţei, Râpa Caprei, Căciulata, Culmea lui Toader, Muntele Condratu, Coza-Cristianu, Zburătura – are o spectaculozitate aparte. Acestea încântă de la poale, nu intră în circuitul clasic, la fel ca piscul cel mai impresionant din Cheile Tişiţei este „La Hultănărie” – „hultan/vultan” este denumirea populară din Moldova pentru „vultur”.



Structura geologică a Cheilor Tişiţei este formată din depozite sedimentare marine ce datează de la sfârşitul erei mezozoice.

În Cheile Tişiţei vieţuiesc cerbi, căprioare, capre negre (colonizate din 1982), urşi, lupi, jderi sau râşi. Însă animalele sălbatice nu dau buzna fix în potecă. Poate doar vreun ursuleţ cu mama lui...



În schimb, puteţi sta de vorbă păstrăvi, vidre şi cu fluturaşul de stâncă, o pasăre migratoare de talie mică.
Sau puteţi inspira adânc aroma de liliac.
Dacă sunteţi norocoşi, veţi întâlni şi câte o floare-de-colţ (la cea mai joasă altitudine din România!).
Pentru proprietăţile binefăcătoare, cei din zonă ne recomandă măcrişul iepurelui şi „limba vecinei”.

Am uitat să vă zic de fluturi...



Ce avem la dispoziţie în Cheile Tişiţei străbătute la picior?

Potecă largă, ce urmează cursul râului, un pic de pădure, podeţe din lemn (şi un pod dezafectat din beton), sculpturi ale naturii în stâncă (unele pe sus, altele spălate de apă), două scurte tuneluri (arcade, portale, cum vreţi să le ziceţi) şi un tunel mare, culori felurite – totul te ispiteşte într-o drumeţie lină, deloc periculoasă şi... sălbatică. Poate o mini-brână ori mici porţiuni expuse să le cauzeze mici palpitaţii celor deloc familiarizaţi cu Muntele.












 


 



Poftiţi în... arcade!






Traseul se derulează până la capătul Tunelului Mare, care are 267 de metri lungime şi se parcurge în aproximativ 10 minute. Înainte de a intra la întuneric, se traversează râul.
!!! ATENŢIE! Nu uitaţi să vă dotaţi cu lanternă atunci când abordaţi tunelul, să aveţi grijă pe unde călcaţi (e umezeală şi ceva denivelare) şi să păstraţi liniştea! Să nu tulburaţi pacea pietrelor.




 



Prin tunel (şi, fireşte, prin chei) a trecut o cale ferată forestieră, utilizată pentru transportul lemnului la vale, între satele Coza și Lepșa. Din păcate, pentru construirea ei – la sfârşitul secolului al XIX-lea – s-a ras tot din punct de vedere forestier în Valea Tişiţei... Din fericire, în perioada interbelică, a avut loc o reîmpădurire masivă.



De la tunel, mai departe – traseu dificil!

Cine are poftă de adrenalină merge mai departe!
Marcajul „triunghi roşu” se încheie după 9-10 ore de la intrarea în Cheile Tişiţei, în Şaua Geamăna (1496 m). Gradul de dificultate al traseului este mare – terenul este înclinat şi alunecos până în „Gâtul Caprei” (urcare), pe timp de ceaţă orientarea creează dificultăţi la ascensiunea în Golul Roibului (1460 m). De asemenea, apa trebuie traversată de patru ori de la Tunelul Mare încolo. 
Cineva de-al locului ne şopteşte că, după tunel, după o oră şi jumătate de mers în susul râului, pe partea dreaptă, se ascunde o cascadă „de milioane”.



Un alt traseu montan spectaculos este descris şi ilustrat AICI: Tulnici – Cheile Tişiţei, 8-9 ore, pe bandă roşie.

Aventurierii pot străbate, prin chei, pe vechiul drum feroviar, distanţa dintre Lepşa şi Coza, în aproximativ 10 ore. Cel mai sus în zonă este de admirat sau... de cucerit Vârful Cristianu de pe Muntele Coza (1629 m).


Întoarcerea spre Lepşa











Când să parcurgeţi Cheile Tişiţei (în siguranţă)?

Mergeţi să vă plimbaţi prin colţul de rai al Vrancei şi primăvara, şi vara, şi toamna, şi iarna... natura vă aşteaptă în toate culorile şi în toate formele.
Cheile Tişiţei sunt recomandate oricărei categorii de vârstă, condiţia esenţială fiind echipamentul adecvat, din care să nu lipsească încălţămintea cu aderenţă!



Totuşi, evitaţi Cheile Tişiţei atunci când se anunţă ploaie torențială (pericol de cădere de pietre de pe versanţii abrupţi şi formare de viituri).
În condiţii excepţionale – în perioadele de încălzire şi la un strat însemnat de zăpadă –, pe versanţii Cheilor Tişiţei se pot declanşa avalanșe, în general uşoare.


INDICATOARE. Altitudini, durată

Triunghi roşu: Gura Tişiţei – Valea Tişiţei (Cheile Tişiţei) – Tuneul Mare dintre Tişiţe şi retur (~ 850 m) aproximativ 4 ore
Traseul prin Cheile Tişiţei este de DIFICULTATE MICĂ (traseu uşor).

SURSE DE APĂ
Nicio sursă de apă oficială – doar apa râului.


Cum se ajunge în Cheile Tişiţei?

Din satul Lepșa - ieșirea dinspre Focșani -, pe DN 2D (Focşani – Târgu Secuiesc), traversaţi râul Putna, faceţi dreapta după pod şi intraţi pe drumul forestier ce duce spre parcarea situată la intrarea în Rezervaţia Tişiţa.
De la podul peste râul Putna până la parcare aveţi de parcurs 800 de metri.
Dacă aveţi timp şi agreaţi această variantă, luaţi-o la pas, din satul Lepşa – treceţi de panta de acces la Cascada Putnei.


TAXĂ ACCES Cheile Tişiţei (Rezervaţia Naturală Tişiţa) din Parcul Natural Putna Vrancea
3 lei/persoană (cu reducere pentru grupuri).

Pentru alte câteva poveşti despre zona Lepşa te invit în jurnalul de hoinar al Alinei şi al lui Vlad.


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate, în colaborare, de „Poveştile mele”, Mihai, Edi şi ceilalţi participanţi în tura din Ceahlău.

Acest articol a apărut (parţial) în revista „România pitorească” nr. 2 (493) / 2018



Alte popasuri ale mele în Vrancea

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Mulţumesc şi eu! Şi pentru vizită, şi pentru răbdarea de a parcurge acest material.

      Ștergere
  2. Interesante locuri, frumoase fotografii! Pentru o tura mai lunga cu cortul, exista si locuri ce campare? Nu neaparat amenajate. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, mulţumim!
      În ceea ce priveşte camparea, câţiva amici au stat cu cortul în Chei în luma mai - nu ştiu exact zona. Cel mai bine ar fi să iei legătura cu cei de la Parcul Natural Putna - Vrancea pentru informaţii exacte.

      Ștergere