marți, 19 noiembrie 2019

Bucureştiul, sub asediu de cleştar – Ploaia din mijlocul iernii (freezing rain)




 
A fost odată un Bucureşti de basm.
A fost, şi doar la suprafaţă. Căci fenomenul privit din interiorul plantelor/arborilor afectaţi e de jale. Cu tendinţe de apocaliptic.

Ce s-a întâmplat?
S-a întâmplat un fenomen rar. Care în terorie sună aşa: „Picăturile de ploaie devin suprarăcite în timp ce trec printr-un strat de aer sub temperatura de îngheț, la sute de metri deasupra solului, apoi îngheață la impact cu orice suprafață pe care o întâlnesc, inclusiv sol, copaci, fire electrice, aeronave și automobile.
Gheața rezultată, numită polei, se poate acumula la o grosime de câțiva centimetri și acoperă toate suprafețele expuse.” (zice ro.wikipedia.org)

Oamenii suferă îngrozitor în urma ploii îngheţate – câteva amănunte concrete, spre finalul articolului.

În engleză, ploaia îngheţată o găsiţi ca „freezing rain”.
În ianuarie 2019, au fost afectate de „freezing rain” 16 judeţe şi municipiul Bucureşti.
Fenomenul „freezing rain” este des întâlnit în Canada. În decembrie 2009, în provinciile Ontario şi Québec, sute de mii de persoane nu au avut curent electric aproape o săptămână.

Partea plină a paharului o reprezintă miile de cadre de cleştar surprinse. Cu luciri de basm, în lumea împietrită în gheaţă.
Să ne bucurăm, zic! Şi să povestim...



Jurnal de Frozen
(cât de mult aduce cu celebra animaţie lumea din Bucureştiul de ianuarie!)

Atunci a început!
Joi 24 ianuarie (2019)

M-am îngropat în treabă de serviciu până mai târziu, că era linişte – să fi fost 9 (21), aşa, când am rupt uşa.
Frunzărisem pe facebook nişte poveşti cu polei; „ei, exagereză ăştia!”.
Ies din clădire, e bine, nu-i cu alunecuş. Asta cam zece metri. Că după... polei infinit. Ia şi ţine-te de ceva, să nu te prăvăli... Sunt anti-as în echilibru, mă mâncă vietăţi d-alea negre.
Pustiu – deh!, lumea crezuse breaking news-urile de pe facebook şi nu numai. Oriunde te mâna să pui orice parte a corpului – gheaţă!
M-am ţinut şi de lanţuri, ca pe munte bine că erau acolo să delimiteze nişte spaţii verzi, clădiri, parcări... Mă loveşte şi revelaţia că asfaltul nu-i tocmai drept: un sfert din miimea aia de milimetru înclinat e perfect pentru tălpile mele, care fiecare talpă se duce într-o altă direcţie decât îi dictez eu.
Să fi fost cu totul 20 de minute până la staţia de metrou, în locul celor 5 regulamentare.
De la metroul de acasă am încercat un miliard de rute ocolitoare-ocolitoare-ocolitoare-ocolitoare, numa’ să întâlnesc măcar o jumătate de milimetru non-oglindă.


Vineri 25 ianuarie

Nimic important de raportat.
De la staţia de metrou n-a durat chiar o veşnicie până la clădirea muncii, da’ pe-acolo.


Parcul Tineretului
Sâmbătă 26 ianuarie

Ca un prolog, cadre din drumul lui Adi de la serviciu către casă.




După-amiza, ne-am orientat spre locul cel mai aproape de casă, vreo 20 de minute distanţă în timp: Orăşelul  Copiilor - Parcul Tineretului.
În acel material găsiţi şi o serie de fotografii alb-negru suuuper-drăguţe.

Câtă gheaţă şi câtă plantă!...







Pânza de păianjen


Urăsc cât de repede cade întunericul în anotimpurile astea friguroase...


Uffff.... de când n-am mai alergat prin Tineretului! Ba o bubă mare în călcâi, ba nişte alte probleme medicale urâte, ba chiar şi nişte lene; am strâns din dinţi pe munte, în schimb.

Slavă cui o fi inventat încălţările cu pisicuţe – fără, aterizam pe jos la fiecare pas, în lac-ul de pe jos... direct în lac.




Mă dau eu pe brâne, merg - alerg (controlat) pe marginea prăpăstiilor şi pe alte asemenea nebunii, da’ să fie clar: aceasta e limita pe pericol pe care o tolerez. Căci „pocnitul” copacilor, al crengilor din parc în acea primă zi autentică de cristal se înscrie în categoria experienţelor unice şi irepetabile.
Marele risc de a mi se opri fix în creştetul capului o ditai crengoaia de kilograme cu sutele nu-i de nasul meu.
Pe doamnele crengi desprinse la secundă din arborii înveşmântaţi în cleştarul de două-trei-patru-cinci ori greutatea lor le-am suprins în faţa mea ori întinse pe gheţuş nu de mult timp.
Trosc-trosc-trosc-urile erau atât de clare la câţiva paşi ori peste lac (oglinda acestuia amplifica zgomotul), că la ce făceam eu nu-i mai dădea dreptul să se numească „plimbare şi relaxare”. Inima în gât, noduri în stomac şi toate cele le păstrez pentru alte ocazii.

Pe Adi l-am lăsat cu fotografiile lui, eu m-am dus înainte, pe întinderea pustie îngheţată.




Nocturne cristaline pe una dintre insule (cea la care se ajunge pe podul nemodernizat)





Desene în cristal






Poteca din/spre Regat


Miresme de lumină





Portaluri de gheaţă




În compania agenţilor de pază


Contorsionism... fracturat


Fotogenii – insula cu podeţele modernizate






Muşuroaie de lumină


Nemişcare













Să redevenim copii!





Frumuseţe şi întristare


Stradale


Alb greu




Epilogul trist al zilei, înveselit de măiestria fotografului.















Parcul Tineretului sau Ce vrăji a mai făcut natura
Duminică 27 ianuarie

Dat fiind că-mi ajunseseră spaimele de crengi în cap de ieri, azi doar Adi e Mesagerul Gheţurilor.
Mă sună, teoretic mă momeşte cu soarele ce face lucirile şi mai lucitoare. Ba cică nu suflă nici frigoiul de ieri. Baaaaa... practic, mă abţin de la părăsirea acoperişului de deasupra capului.



Folosiţi-vă imaginaţia!






Franjuri







Aur şi argint






Păsări odihnindu-se (sau măceşe... cum vreţi)






Firavul îmbrăcat în forţa implacabilă a naturii


Lanuri...


Secvenţe dintr-un mic apus

  




Eu de aici extrag nişte metafore -
cu valuri pietrificate de mătase, cu singurătatea omului...










Diamante-mprăştiate


Se ascunde astrul...
Dar şi noaptea are strălucirile ei...


Linii fine






   






Focul nopţii













Seara, am vizitat Muzeul Simţurilor, iar noaptea am intrat din nou în Lumea de Cleştar.


A se observa colţii de pe cioturi


Parcul Herăstrău (Parcul Regele Mihai I al României) – Atmosferă de film horror; Bulevardul Aviatorilor
Luni 28 ianuarie

O mică zi de concediu, în Herăstrău.
De fapt, oficial e Parcul „Regele Mihai”, din 19 decembrie 2017 – mai multe despre denumirea „Herăstrău”, despre istoria parcului, despre obiectivele Herăstrăului – AICI.


Cum să decojeşti Uriaşul; cioburi îngheţate








„Frumoasa adormită”, parte a grupului statuar cu cei doi Giganţi din Parcul Carol.


Are şi ceaţa farmec? Are!







Mai sugestiv de atât...


Pe lângă lac, în lapte condensat
O mai zic o dată: „contorsionism... fracturat”. Sau „lumea împrietrită”.
Sau „o fotografie face cât o mie de cuvinte” – şi sunt multe fotografii de excepţie!



















Ora albastră
Scântei în Tărâmul Întunericului


  

 






 
Cunoaşteţi povestea celor două Luni ale lui Murakami din „1Q84”?


Finalul Poveştii de Cleştar
Emoţii digitale























Ultimele puteri ale scânteierii exterioare – Charles de Gaulle imortalizat în statuie, Bulevardul Aviatorilor
La final de ianuarie, în Capitală încă „tronau” decoraţiunile de Sărbători.




 



After Frozen – ce-a rămas după

Cuvântul simplu ar fi „dezastru”.
Greutatea gheţii, aşa de cleştar cum a dat ea impresia, a omorât la propriu o mulţime de organisme vegetale.


Partea Întunecată a Regatului



Cât despre oameni... Vai şi-amar!
Fracturi și entorse, spitalizări; drumuri închise, inclusiv o bucată de autostradă; derapaje ale unor autoturisme, tramvaie, troleibuze și trenuri blocate; copaci căzuţi pe carosabil şi pe maşini – din câte am citit, proprietarii maşinilor avariate nu au putut fi despăgubiţi; cedarea unei părţi din rețeaua electrică – din cauza depunerilor de gheață pe cablurile electrice.


Fără fotografii artistice
Duminică 3 februarie

Ne-am întors în Parcul Tineretului din Capitală la o săptămână după.
Mohoreala din aer accentua perfect atmosfera gri din interior.







Vă daţi seama cu ce forţă a acţionat gheaţa!?





P.S. Recomandare pentru alte ilustrate de cristal, în viziunea lui Eugen: https://eugendemeterca.com/orasul-de-cristal/?fbclid=IwAR2rzT2jh21Vfuaph2OIb45Z9DXsO12woFaw90GHBLbwJvFT2-0SNb72E5A


Colecţia completă a anotimpurilor FOTOgrafice ale lui Adi, pe blog, varianta Bucureşti:


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 comentarii:

  1. Si tocmai am vazut o postare cu mult soare si am citit titlul tau si am... inghetat!
    Pe urma mi-am revenit! Multumesc pentru informatiile suplimentare si imagini. Stiu ca am facut si eu cateva atunci. Mi s-a parut incredibil ce a ramas din cativa copaci prin cartierul nostru! Brrr!

    Sper sa nu se mai repete fenomenul!
    Numai bine si vreme si vremuri senine! Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost Frumosul (imaginile) versus Urâtul (pericolul).
      Din păcate, la schimbările climatice de care avem parte, fenomenul se va repeta :( Cât de curând vom vedea...
      Să ne fie uşoară iarna!

      Mulţumesc şi eu pentru vizite şi pentru impresiile de pe blog!
      Ioana

      Ștergere