Traseu:
*Mai sus de cariera de marmură Porumbacu
de Sus – Valea Porumbacului – Cabana Negoiu – Muchia Şerbotei – Vârful Şerbota –
Custura Sărăţii – Şaua Cleopatrei – Vârful Negoiu – Şaua Cleopatrei – Acul
Cleopatrei – Piatra Prânzului – Valea Sărăţii – Drumul Zmeilor – Cabana Negoiu –
în apropierea carierei de marmură
Aaaaai, Custura
Sărăţii!
Ce-o mai vânam
eu!
Mă sună Cornelia
miercuri, îmi spune că merge pe munte, eu prind momeala mai mult decât
instantaneu.
„Poţi să faci rost de-o maşină?”
„(?!?!?!) ăăăă... nu... Fă-mi în ciudă – unde mergeţi?”
„Hai, lasă... dacă nu poţi...”
„Unde??”
Bănuiam io ceva,
dar n-aveam curajul să rostesc tare.
Şi zice,
încetişor:
„Custura Sărăţii.”
Aşaaaa... fără
maşină nu se poate, ei sunt patru, eu – pe lângă.
Mi s-au învârtit
şapte mii de milioane de miliarde de rotiţe până dimineaţă – încerc să îl
conving pe Adi, deşi pentru el Custura Sărăţii nu-i o necunoscută. Măcar e în
concediu, poate se sacrifică. Tot
n-avem nimic planificat.
Cum locuri la Cabana
Negoiu cea modernizată nu-s defel în weekend, ne gândim pentru duminică şi
luni, doar noi doi. Toate bune şi frumoase, inclusiv locuri libere la cazare.
Şi un tarif la fel de frumos la transportul de la halta Porumbacu până la
cariera de marmură, 140 de lei / cursa numai
dus (asigurat de cei de la cabană, pe un drum forestier de 15-20 de kilometri).
Joi pe
după-amiază, îmi iau rugăminţile la purtător şi insist la Cornelia să se
deplaseze ei cu două maşini, ca să încăpem şi noi. Aprobat!
...Iar vineri am
plecat!
Apus peste crestele Făgăraşului, de la cazare
Data: 10 august
Cazare: în Porumbacu de Sus, judeţul Sibiu
Mai sus de
cariera de marmură Porumbacu de Sus, parcăm maşinile la aproximativ 950 m
altitudine.
☺ De la carieră până la intrarea efectivă în potecă (1070 m altitudine)
aveţi de parcurs (cu maşina sau pe jos, cum vă ţine) 3 kilometri.
Porumbacu de Sus (950 m) – Cabana Negoiu
(1546 m)
Nişte mici-mari
pante abrupţele, puţin de tot peste o oră şi jumătate şi suntem... cu 1000 de
metri mai jos faţă de al doilea vârf al României – Vârful Negoiu (2535 m).
Pe Valea
Porumbacului până la Cabana Negoiu e fix încălzirea care ne trebuie pentru ce
ne aşteaptă de aici încolo. Bine, se putea şi fără efortul ăsta, dacă ni se punea pata mai de mult cu
Făgăraşul şi a sa Custură şi dacă nu toată lumea alegea pentru weekendul acela
fix cabana aia să înnopteze.
☺ Apropo de înnoptat, Cabana Negoiu s-a modernizat vizibil – şi-a schimbat
şi proprietarul, din 2018! – faţă de cum ne-a întâmpinat acum patru ani, cu acea
experienţă cu mult jalnic în ea.
De la Cabana
Negoiu pleacă o mulţime de trasee făgărăşene, inclusiv cel menţionat, spre
Negoiu (prin Şaua Cleopatrei via Vârful Şerbota şi Custura Sărăţii pe care le atacăm noi azi ori via Valea Sărăţii pe
care ne întoarcem), spre Cabana Bărcaciu, spre Bâlea
Lac etc.
„O zi normală de munte, ne dăm în leagăn ☺”
Altfel spus, Căldarea Sărăţii (plan secund)
Cabana Negoiu (1546 m). Spre Vârful
Şerbota (2331), pe Muchia Şerbotei
Câţiva paşi prin
pădure, apoi gol alpin şi, printre ele, multe afine în stomac. ☺ Îi mai domol urcuşul cu gust de mov.
Ţinem Muchia
Şerbotei, iar de jos ni se trimit ilustrate cu Căldarea Văii Şerbota.
Să fie creste! La rând, Culmea Puha
Panoramă cu Muchia Tunsului – stânga şi cu Strunga
Ciobanului – colţişorii din dreapta
Cabana Negoiu şi cariera de marmură, aliniate pentru poză
Privire spre Culmea Puha
Deasupra Căldării Văii Şerbota
„Ce-am fotografiat?”
„Căldarea Văii Şerbota şi râul Şerbota”
Căldarea Văii Şerbota, partea de vest a Munţilor Făgăraş
Vârful Scara (2308 m) - stânga
Vârful Musceaua Scării (Vârful Mâzgavu, 2277 m) - centru
Vârful Scara (2308 m) - stânga
Vârful Musceaua Scării (Vârful Mâzgavu, 2277 m) - centru
Vârful Scara (2308 m) pomenit mai sus
Aaaaa... doar frumos, splendid, magnific! Cu Cabana Negoiu
la picioare
Făgăraşul şi câteva dintre minunile sale: Strunga
Ciobanului şiiiii... Custura Sărăţii – detaliu în a treia fotografie.
Plus Vârful Negoiu – vizibil în foto 4.
Pregătiri pentru atacarea ultimei părţi spre Vârful
Şerbota
Acolo, jos, se ascunde Căldarea Sărăţii; sus, încearcă să
scoată colţii Strunga
Ciobanului;
pe la mijloc tronează Regele Negoiu, iar zimţii din dreapra sunt ai Custurii
Sărăţii
A ieşit din ascunzătoare: Căldarea Sărăţii
Valea Şerbota şi Vârful Ciortea (2427 m)
Recunoaşteţi personajele din descrierile anterioare ☺
Să vă mai spun
ceva: trebuie să faceţi
un pic de scrambling până pe Vârful Şerbota. Şi pe Custura Sărăţii; ajungem noi şi acolo...
Om cu respiraţia vărzuită de caniculă; cu câteva minute
înainte, Costi, la schimonoselile mele: „Asta-i faţă de munte?” „E (doar) faţa
de căldură” ☺
Tabloul complet al „peisajului” de mai sus
Energie pentru bucurie
Aici se desluşesc „bornele” de pe vârf! Haaaai!
Ghici ciupercă! Începe cu „C” şi se continuă cu „S”; iar
în zare e ceva cu „N”
Muchia Şerbotei, cea care tocmai s-a predat în faţa
noastră
Vârful Şerbota (2331 m)
Aici e punctul
de start în Custura Sărăţii.
Până atunci,
răsuflăm printre panorame. Ce zi de Făgăraş am ales! Senin ca-n basme!
Domnul Negoiu pare ici-şa. Doar pare.
Cum vă place. Varianta de Făgăraş
Lacul
Vidraru,
mai clar
Bafta noastră de claritate: Masivul Cozia – la momentul
acesta suntem cam în zona pe care o vedeam de pe
partea cealaltă, într-o tură de toamnă colorată maxim
Îngrămădeală pe Vârful Negoiu (2535 m) – zoom de pe
Şerbota
Cei şase magnifici. Să mai vină unul! ☺
Lanţuri şi stâncă grea pe Custura Sărăţii a Făgăraşului
Aşadar: Avem la
dispoziţie, timp de aproape două ore, unul dintre cele mai dificile trasee
marcate din România. Şi cu spectacol garantat!
Custura Sărăţii
este cel mai accidentat sector din
traseul turistic al crestei Munţilor Făgăraş.
Dacă mă
întrebaţi pe mine (care n-am mers pe Brâul Ciorânga - Brâna Caprelor din Piatra
Craiului, alte trasee cu greutate), Custura Sărăţii din Munţii Făgăraş este mai dificilă decât La
Lanţuri - Piatra Craiului (traseu parcurs
de mine). Asta şi fiindcă, pe prima parte a Custurii în varianta aleasă de noi,
de pe Vârful Şerbota până în Şaua Cleopatrei, este mai muuuuultă coborâre decât
pe partea dinspre Şaua Cleopatrei – Vârful Negoiu.
Deci: Eu aş fi preferat sensul invers pe Custura Sărăţii,
dinspre Negoiu spre Şerbota, cu mai puţină coborâre/descăţărare. Fiecare
cu preferinţele lui de urcare/coborâre.
Oricum,
descăţărarea este considerată în general mai dificilă decât căţărarea.
Ca definiţie, Custura Sărăţii din Munţii
Făgăraş face legătura între Vârful Şerbota (2331 m) şi Vârful Sărăţii (2365 m).
Marcajul bandă roşie ajunge până pe Vârful Negoiu (2535 m) via
Şaua Cleopatrei (2430 m).
☺ Altitudinea minimă pe Custura Sărăţii este de 2177 m.
În
urmă cu câţiva ani, traversarea Custurii Sărăţii se făcea cu dificultate, neexistând prea multe materiale ajutătoare (cabluri) – de exemplu, nu
era decât un singur cablu la coborârea de pe Vârful Şerbota.
În 2010,
Salvamont Argeş a echipat cu lanţuri Custura Sărăţii, traseul devenind, de
atunci, mult mai accesibil.
!!!
ATENŢIE !
Custura
Sărăţii este un „traseu dificil şi periculos”, în mare parte expus!
Custuraaaaaa! Filmuleţ neanimat.
Valea Sărăţii
Stâncă...
dragă stâncăăăă!
Aşa se trăieşte Custura!
Muchia Şerbotei, pe care ne-am luat mai
devreme una dintre porţiile de căţărare
Cel mai cunoscut pasaj pe Custura Sărăţii: lanţul în
zig-zag (pe piatră spălată/netedă). La mine a fost coborâre (controlată) pe
tobogan – cu susţinere în mâini şi în picioare, of course, nu săriţi!!!
Lanţul zig-zag
este ultima porţiune de coborâre pe Custura Sărăţii. Eu una respir uşurată...
Mai sunt pasaje
cu lanţuri de aici, dar în urcare.
Căldarea Sărăţii
Cine se mai încumetă?
Ni se pregăteşte
o nouă huţa-huţa
(sus-jos-sus-jos-sus) de la ieşirea
din Custura Sărăţii până în Şaua Cleopatrei.
Zona de vest a Munţilor Făgăraş
Căldarea Sărăţii, pe unde ni se vor învârti rotiţele de la
picioruşe un picuţ mai târziu
Staţionăm un
minuţel în Şaua Cleopatrei. De aici, teoria spunea „mai departe, Vârful
Negoiu”. Practica a bătut-o rău, în cazul de
faţă.
În Şaua Cleopatrei, spre zona de vest a Munţilor Făgăraş
Făgăraş, pur şi simplu – mai ondulat sau mai zimţat
Vârful Şerbota
(unde se văd oameni adunaţi) domină decorul.
Vârful Scara (2308 m)
Muntele Ciortea - în zona lui se găsesc cele mai înalte peşteri din România - cel mai înalt este Vârful Ciortea 1 (2427 m); Vârful Ciortea 2 are 2422 m altitudine, iar Vârful Ciortea 3 are 2425 m altitudine
Căldură mare, monşer!
Vârful Negoiu (2535 m), treabă
bărbătească
Măi, oameni
buni, să nu fie el un firicel de vântişor după hopa-ţop-ul de pân’ acu’?!
Efort + căldură =
orice, dar nu love. De fapt, era suficient factorul „căldură” ca să mă scoată
pe tuşă. De fapt, m-a scos.
Motoraşele cu
aer s-au înecat. E şi niscai tremur pe acolo. Nu vizibil, dar îl simt în mine.
În picioare.
Căldură nebună,
ce te-ai găsit taman azi!
În şa, Cornelia
a zis din prima că ea sare peste Negoiu de data asta.
Nici nu trec bine
două sferturi de miime de secundă, că băieţii exultă la gândul de a se debarasa
de rucsacuri şi de a avea culoar liber şi curat spre al doilea cel mai înalt
vârf din România. Abia dacă Adi se sinchiseşte să arunce un „vii şi tu?” (aka „mergi încet, nu ne-ncurca!”) de la 5 metri mai sus. Ooook,
exagerez un pic cu ăia 5 metri; au fost doar 5 paşi. ☺
Numa’ ce mi se
confesase Adi, şoptit-tăinuit, în urcarea spre Cleopatra: „Eu nu mai (am chef să) urc pe Negoiu.” Ooook!
Bine că m-am
ales cu mult-visata Custură a Sărăţii, până la urmă!
Nu mă plâng,
chiar... sunt mândră!
Era ora 16:00 şi
dogorea ca-n Bucureşti la ora cea mai arzătoare, zău!
Dacă nu-i umbră,
improvizăm ☺ pe mine căldura
asta, fie şi la 2000 de metri, mă topeşte mai rău ca pe o îngheţată, din aia
naturală, la 40 şi ceva de grade.
Îmi car
picioarele, iar ele cară un trup ameţit de dogoreală, doi-trei-zece paşi mai la
deal. Am ochit eu acolo un adăpost – două pietre ca un acoperiş/cort, la limită
în poziţia ghemuit. Mai bun chinul ăsta umbros decât ăla cu soarele-n toate
cele.
Şi-aşa a trecut
timpul până au venit Adi, Mihai, Costi şi Marinică...
Fireşte că mi-e
ciudă şi-s ofticată maxim că n-am izbândit până pe Negoiu; mi-a fost ciudă în
secunda doi că n-am tras un pic de mine să mă
târăsc până sus, ca să le stric „treaba bărbătească”, aşa cum s-a exprimat
Adi, la întoarcere.
Ooook, vitejii
de ei au scos ceva de genu’ 40 de
minute – 25 la dus, 15 la întors, cu nişte pauză de poze pe fostul
„acoperiş al României”.
Noutate: o cruce de metal în Vârf!
Bărbaţi adevăraţi, nene!
Pentru că s-a
azvârlit cu senin la tonă peste Făgăraş, bărbaţii s-au delectat, de pe Vârful
Negoiu, cu imaginea
de sus a Lacului Călţun. Şi cu alte nebunii. Priviţi:
Chiar în mijlocul cadrului, personajul nostru principal de
astăzi, Custura Sărăţii – detaliu, în fotografia următoare
5-10 minute să
mă fi relaxat în Şaua Cleopatrei înainte de a ţine planul cu Vârful Negoiu
pentru tot grupul... Şi/sau cineva dintre cei de la treaba aia bărbătească să
fi tras o ţârişoară de mine... Să-mi fi luat măcar un deget, un vârf de
unghie... un fir de păr... ☺ să-mi dea un impuls să merg mai departe.
Reîntregirea grupului, în Şaua Cleopatrei
Hai, la vale! Că
ştiu că-i cu grohotişul meu iubit – în
2015 am făcut varianta asta în urcare şi o parte coborâre.
Acul Cleopatrei, Piatra Prânzului (2050
m), înapoi spre Cabana Negoiu (1546 m) via DRUMUL ZMEILOR
Din Şaua
Cleopatrei (2430 m) reluăm hop-ţop-ul, de data aceasta pe lespezi, apoi ne căţărăm
pe grohotiş-dragostea mea.
După câţiva paşi privim deja Acul Cleopatrei; se
întrezăreşte şi Cabana Negoiu – hai, că-i aproape! ☺
Să nu rămâneţi înmărmuriţi prea mult în faţa Acului
Cleopatrei – traseul continuă ☺
Şi ignoraţi 4X4-ul meu
Valea Sărăţii
Piatra Prânzului (2050 m) – loc de bifurcaţie pentru acces
la Lacul
Călţun – Bâlea Lac,
prin Strunga
Ciobanului
(marcaj cruce roşie) ŞI pentru acces la Vârful
Negoiu (marcaj triunghi albastru + bandă roşie)
Fază de râs:
Eram atât de concentrată la grohotiş, că nu i-am văzut pe cei din grup care ne
aşteptau – pe Adi l-am sechestrat
lângă mine.
Colegii,
bine-mersi, se relaxau/răcoreau lângă/într-o pată de zăpadă. Trec eu mai
departe, ca să mă atenţioneze Adi la nişte minute: „Vezi că erau mai sus”.
„Ceeeeee????”
Aaaaatââât de în
lumea mea sunt la coborâre amestecată cu grohotiş. ☺
Şerpuitorul râu Sărăţii (în el se „varsă” Cascada
Sărăţii – foto, mai jos), linia râului Olt,
Valea Sărăţii, Cabana Negoiu
De acum patru
ani, ştiu că din Căldarea Sărăţii cu a sa Cascadă a Sărăţii e acceptabil spre
foarte bine – dacă ignor problemele digestive, care nu m-am lăsat deloc în pace
anul acesta pe munte, cu crampe urâţele –, fără grohotiş, bolovani de traversat
şi înţesat de poduri.
„Unde sunt podeţele? Nu mai vin odată???!”
☺ Cunoaşteţi Castelul de Lut Valea Zânelor,
dinspre Porumbacu - de Sus spre carieră? Aşaaaa... din Căldarea Sărăţii până la
Cabana Negoiu şi invers avem Drumul Zmeilor.
Care-o fi mai
frumos? Căci ambele au fost construite de mâna omului. Munţomanii sigur optează
pentru Zmei, că e cu spectacol în sălbăticie, e practic (drumul) şi
ne-comercial. Doar ar trebui un pic întreţinut Drumul
ăsta al Zmeilor – unele balustrade lipsesc,
altele se clatină, lemnul mai cedează, mai o rugină pe colea... Nu de alta, dar
jos e cu hău.
☺ În total, sunt 9 podeţe pe Drumul Zmeilor.
Râul Sărăţii
Dinţii inconfundabili ai Custurii Sărăţii
Ultima privire spre vedeta zilei, Custura Sărăţii
(dreapta); Căldarea Sărăţii, Strunga Ciobanului – în spate de tot, pe mijloc
Cabana Negoiu, la nişte kilometri depărtare
Strunga Ciobanului, printre brazi
A venit şi rândul lor! Zmei, cabluri, podeţe la înălţime
Zonă intermediară, de campare, lângă vechea Cabană Negoiu
Lângă Cabana
Negoiu, m-am repezit la cea mai apropiată piatră/treaptă, să-mi desfăşor
picioarele; ei, aş!, durerea de/din tălpi nu s-a astâmpărat ea când am poftit
eu.
Cornelia şi
ceilalţi au pofit pe sus la o ciorbă, un cartof prăjit, ceva cald.
Noi, eu şi Adi,
am lăsat cabana să se cufunde în lumina
de apus şi, ca să nu ne
întrebuinţăm de frontale mai târziu, am alergat
către vale. Aşa, doi metri de alergare,
să nu uităm cum se face. ☺
La cum trăgeam
beţele (de trekking) după mine, la cum pe Adi nu-l mai trăgea aţa la fotografii...
o plimbare normală înseamnă alergare de-a binelea la ritmul acela... Un buştean
mi-a folosit de popas – mă rog, tot traseul de la
Cabana Negoiu pe Valea Porumbacului se poate numi popas în condiţiile
date; abia m-am extras de pe el.
La cât de
cătinel ne-am târât picioarele de la Cabana Negoiu în jos, timpul s-a adunat
mai mult la coborâre decât la urcare. ☺
Mă bătea gândul să mă abat din potecă 15 + 15 minute pentru
Cascada Şerbota; m-a bătut, da’ nu m-am lăsat înduplecată (nu ştiu de unde
atâta vrut, că de putut nu mai)
Apusul de la Cabana Negoiu, în viziunea restului grupului
BINE DE ŞTIUT pe traseul Custura Sărăţii din Munţii Făgăraş
☺ Fiind unul dintre cele mai dificile trasee marcate din România, mergeţi pe Custura
Sărăţii din Făgăraş NUMAI dacă aveţi experienţă montană!!! Este un
traseu tehnic şi solicitant!
Citiţi cu ATENŢIE
materialele informative, priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine
(fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge traseul!
Nu plecaţi neinformaţi pe un traseu de acest gen (de creastă,
cu porţiuni expuse)!
Nu plecaţi fără echipament adecvat!
☺ Păşiţi cu atenţie, concentraţi în fiecare
moment!
☺ Este recomandat să nu aveţi rău de înălţime; dacă există, evitaţi
să vă uitaţi des stânga-dreapta! Şi, foarte important, fără panică!
☺ Folosiţi-vă cu încredere de materialele
ajutătoare – lanţuri, cabluri!
Atenţie la prize! Verificaţi de două ori dacă „piatra de sprijin” este stabilă,
mai ales în locurile unde nu există lanţuri şi cabluri!
Chiar şi în locurile dotate cu lanţuri
şi cabluri, mie mi-e mai sigur să simt prizele direct în mână sau picior. Şi e
valabil pe orice traseu. Câteodată, lanţul/cablul e acolo ca Planul B.
!!! ATENŢIE la condiţiile
meteo !!! Custura Sărăţii din Făgăraş devine periculoasă în caz de precipitaţii
(stâncă udă)!
Pe ceaţă, orientarea este mai
dificilă.
☺ Este bine să aveţi cu voi mănuşi
speciale (ajută şi cele de bicicletă), pentru a vă proteja de stânca înţepătoare
şi de lanţuri/cabluri.
☺ Pe Custura Sărăţii din Făgăraş beţele
de trekking sunt inutile; mai mult, vă incomodează pe traseu!
Dacă ţineţi neapărat să atingeţi Vârful
Negoiu în drumeţia voastră, există şi alte căi de acces în afara Custurii
Sărăţii – din
Căldarea Sărăţii în Şaua Cleopatrei, apoi pe vârf, varianta
de la Bâlea Lac.
De pe Vârful Şerbota până pe Vârful Negoiu există un
traseu care ocoleşte Custura Sărăţii, pe sub aceasta – marcaj bandă galbenă, 3 ore şi jumătate până pe Negoiu (faţă de 3
ore peste Custura Sărăţii).
Mai multe idei de traseu pe cel de-al doilea vârf din
România găsiţi AICI.
INDICATOARE.
Altitudini, durată
☺ Triunghi
albastru: Mai sus de cariera de marmură Porumbacu de Sus (~ 950 m) – Cabana
Negoiu (1546 m) 1 oră şi 45 de minute
Traseul Valea Porumbacului
– Cabana Negoiu este considerat de DIFICULTATE MICĂ (traseu uşor).
☺ Bandă
albastră: Cabana Negoiu – Muchia Şerbotei – Vârful Şerbota (2331 m) aproximativ 3 ore, cu pauze pentru
mâncat afine, pauză de masă
Traseul Cabana Negoiu –
Vârful Şerbota este considerat de DIFICULTATE MEDIE (porţiuni de căţărare
uşoară - scrambling).
!!! ATENŢIE !!! Acest traseu
este închis iarna / este recomandat doar turiştilor experimentaţi şi foarte
bine echipaţi – în acest caz, atenţie la
pericolul de avalanşe!
☺ Bandă
roşie: Vârful Şerbota – Custura Sărăţii 2 ore – Şaua Cleopatrei (2430 m) 30 de minute
Traseul Vârful Şerbota – Custura Sărăţii – Şaua Cleopatrei este
considerat de DIFICULTATE MARE (stâncă, abrupt, porţiuni de
căţărare/descăţărare, lanţuri, cabluri).
!!! ATENŢIE !!! Acest traseu
este închis iarna / este recomandat doar turiştilor experimentaţi şi foarte
bine echipaţi – în acest caz, atenţie la
pericolul de avalanşe!
☺ Bandă
roşie: Şaua Cleopatrei – Vârful
Negoiu (2535 m) şi retur 40 de minute („treaba
bărbătească”)
Traseul Şaua Cleopatrei –
Vârful Negoiu este considerat de DIFICULTATE MEDIE-MARE (urcuş pieptiş).
!!! ATENŢIE !!! Acest traseu
este închis iarna / este recomandat doar turiştilor experimentaţi şi foarte
bine echipaţi – în acest caz, atenţie la
pericolul de avalanşe!
☺ Triunghi
albastru: Şaua Cleopatrei – Acul Cleopatrei – Piatra Prânzului (2050 m) – Valea
Sărăţii – Drumul Zmeilor – Cabana Negoiu 2
ore şi 40 de minute (timpul meu)
☺
Traseul Şaua Cleopatrei – Cabana Negoiu este considerat de DIFICULTATE MEDIE
(în coborâre) şi MEDIE-MARE (în urcare, de
la golul alpin în sus).
!!! ATENŢIE !!! Acest traseu
este închis iarna / este recomandat doar turiştilor experimentaţi şi foarte
bine echipaţi – în acest caz, atenţie la
pericolul de avalanşe!
Distanţa străbătută: 16 kilometri.
Diferenţa pozitivă de nivel
a fost de 1800 m, inclusiv ascensiunea pe Vârful Negoiu.
Traseele sunt bine marcate
(marcaje vizibile).
SURSE DE APĂ
Izvor cu 10 minute înainte de
a ajunge la Cabana Negoiu, pe Valea Porumbacului.
Pârâiaşele din Valea Sărăţii.
Ciorbă caldă, ceai cald, apă plată etc. la Cabana
Negoiu.
...Şi-aşa am
legat concediul nostru de Făgăraş, în Munţii Cindrel.
Frumos, tare frumos! :) Drumeții cu spor în continuare!
RăspundețiȘtergereMulţumim frumos!
Ștergerefrumos parcurs in partea vestica a Fagarasului, Custura Saratii fiind cea mai dificila...multumesc pt ca mi-ai adus aminte cand topaiam si io pe acolo, acum este mai greu pt mine!
RăspundețiȘtergereDe câţiva ani tot "vânam" Custura... iar acum visul s-a împlinit!
ȘtergereMă bucur că v-am trezit amintiri plăcute!
Muntele e frumos oriunde (şi oricând)... apropo, mi-e dor de Munţii Măcin :) cei de lângă dumneavoastră...
superb !...ce ar mai fi de spus ?...nu stiu daca l-as putea face , nu sunt pregatit fizic pt astfel de traseu , .......dar..mi-ar place !!...
RăspundețiȘtergereMulţumim frumos!
ȘtergereCu puţin (mai mult) antrenament şi cu multă ambiţie şi atenţie, se poate realiza traseul :) Şi fără rău de înălţime!