marți, 9 februarie 2016

Pe poteci de Fagaras. Si un pic la Manastirea Sambata si in Brasov




 
Ne-am hotărât să ne petrecem weekendul în afara Bucureştiului pe ultima sută de metri, joi seară!
Era vorba să evadăm de vineri după-amiază, da’ ni s-au stricat nişte calculele.

Am plecat din Bucureşti pe ceaţă.
Perdeaua s-a ridicat pe la Azuga. La întoarcere, tot acolo a căzut o ninsoare ca-n poveşti.


Perioada: 30-31 ianuarie 2016
Cazare: la Academia Sâmbăta (670 m altitudine)

Mi s-a pus pata de Cascada Bâlea, pe care o visez din 2012.
Din parcare, de la Cabana Bâlea Cascadă, e mai puţin de o oră, vara, fără dificultăţi.
Pe verde şi pe senin se vede clar cursul apei.

Pregătiri, lângă Cabana Bâlea Cascadă



Ne era teamă de avalanşă; în schimb, ne-a răsărit nişte gheţuş sub picioare.

Din cauza temperaturilor ridicate de peste zi din ultima perioadă (miercuri a trecut de 15 grade Celsius în Bucureşti!), zădapa s-a topit şi a îngheţat peste noapte, aşa că acum a rămas nici-nici: pe deasupra e peliculă de gheaţă uşoară, despre care habar nu ai cât măsoară. Ţi se poate afunda bine piciorul, mai ales dacă ai o anumită greutate; chiar şi mie, la -50 de kile, mi s-a dus binişor parazăpada şi piciorul aferent în nişte dăţi.

 



 

Momentul de cotitură

Fotografiile nu-s foarte grăitoare, dar vă garantez că era gheaţă la greu pe pietrele alea, la intrarea în pădure.
Vara, de aici sunt numai 15-20 de minute până la cascadă.


 
Am insistat şi m-am căţărat ceva pe bolovanii cu gheaţă.

Am fi putut ajunge într-un final la Cascada Bâlea, poate într-o oră, cu precauţiile-precauţiilor... dar nu avea rost să forţăm pe gheţăraie şi pe zăpada dintre bolovani despre care nu aveai habar cât de adâncă e, din cauza peliculei de gheaţă, mai subţiri, mai groase, mai cum era.
Mai ales la coborâre se anunţa periculoasă calea, căci, în afară de copaci ici şi colea, nu aveai punct de sprijin cât de cât stabil. Şi, dacă nu ştiţi deja, vă informez eu: e ABRUPT!
Se ducea un picior, se duceau două, foloseai eventual mâinile şi, Doamne fereşte!, te alegeai cu fracturi de toată frumuseţea.
Mai bine, lasă! A fost fain până aici, a fost soare – mai avem şi Hotelul de gheaţă, nu mor că nu am văzut firicelul de Cascadă Bâlea în ianuarie.


 
Bine, o ţâră de regret am cărat cu mine până în Bucureşti, da’ să nu mai spuneţi la nimeni, da?! ☺



 









Cascada Bâlea, în stânga (imagine din telecabină)


Traseu (de vară) Cabana Bâlea Cascadă – Cascada Bâlea
Indicator: Punct roşu
Traseu: Cabana Cascada Bâlea (1234 m altitudine) – Cascada Bâlea (~1500 m altitudine)
Timp de parcurs: 1 oră urcare + 45 de minute coborâre

☺ Cascada Bâlea este situată între cel mai înalte vârfuri ale României, Moldoveanu (2544 m) și Negoiu (2535 m).
Este cea mai mare cascadă în trepte din România, având o cădere de 60 de metri.


LA BÂLEA LAC, SPRE ŞAUA CAPREI!

N-am mai pus ochiul în zona Bâlea Lac din 2015, 31 ianuarie.
2015 a fost primul an după mulţi de tot în care am ratat Lacul Bâlea văzut de sus, Lacul Capra şi împrejurimile, după obişnuita urcare în Şaua Caprei.

Mai e puţin!




Clădirea telecabinei, cu ţurţuri


De cum am ieşit pe poarta telecabinei, am deschis larg ochii – de atâta soare, senin şi zăpadă la un loc n-am avut parte niciodată la Bâlea Lac!


Noooo, întâi dau vreo şapte raite pe afară şi pe urmă intru în Hotelul de gheaţă, că acolo n-am nevoie de soare!


 „Efectul” de peşteră


...şi de nuga!!! Munţii-s încărcaţi de zăpadă de nu se zăreşte bucăţică de stâncă!


Schimbare de decor – zăpada e destul de moale (nu grea), scârţâindă, fără pelicula de îngheţ de jos. Perfectă pentru tăvăleala de toate felurile! Şi desert, pe deasupra...! ☺



Jos, Cabana Bâlea; la mijloc, Şaua Caprei. Iar Făgăraşii scot fum pe nări...!



Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...

Staţia telecabinei, staţia meteo, iar între ele – Hotelul de gheaţă

 


Ia uite! Mogâldeţe aproape de Şaua Caprei! E panta cea mai înclinată a traseului de la Bâlea Lac.




 
Vreau şi eu!!! N-o să răzbat până sus, să prind imaginea îngheţată a Transfăgărăşanului şi a Lacului Capra... Cât merge, merge!
Offf, şi n-am luat beţele de trekking cu mine – cine se gândea la vreun traseu?!

„Să nu lăsăm nebunii prea singuri; că, de... sunt prea nebuni!"

În mod normal, când verdele e la putere pe aici, îmi sucesc gâtul să văd ce scrie pe indicatorul ăsta.


Păşim pe urme proaspete, ale celor pe care i-a zărit în depărtare cu câteva minute în urmă. Mulţumesc din suflet, oricine aţi fi şi oriunde sunteţi!!!

La urcare e OK. Sunt toată o fericire!!! N-am leac, azi nu există nimic negativ! Sunt în al 147-lea cer!
La coborâre, în afara tradiţionalelor picioare, mă voi ajuta de mâini şi poate de posterior. Să ajungem noi până acolo...! Mai bine savurăm liniştea!


Trecem pe un fel de brână, o cărăruie îngustă sculptată în zăpadă, cu perete alb într-o parte şi cu hăul în cealaltă – nu chiar la doi paşi, da’ prin vecinătate.

De sus avem imaginea completă a WinterPark-ului din zona Hotelului de gheaţă, unde vă puteţi plimba cu snowmobilul sau puteţi practica alte sporturi de iarnă, inclusiv patinajul, într-un dreptunghi special amenajat.


 

Imagini aproximativ la fel, vara





Cât mai suuus!





 

Nişte gheaţă. La pachet


 

Nimic nu-mi poate dărâma entuziasmul. Nu mi-a mai păsat de Hotel (pentru care am dat banii de telecabină), de nimic!
E zăpadă de jur-împrejur şi sunt pe cărăruia asta IARNA!

 
Sincer, da, mi-aş fi dorit alături pe cineva cu experienţă în trasee de iarnă – să urc mai mult către Şa. Nu pe cineva care să bage frica în mine la fiecare pas: că poate aluneca zăpada, că hăul e alături, că va fi naşpa rău la coborâre (ştiiiiiuuuu, dar nu îmi pasă!, o să reuşesc eu să ajung – întreagă – până jos, oricât mi-ar lua!), că poate gheaţă, că „dacă”, „parcă” şi toate rudele lor adunate grămadă.
Şi, încă o dată, sincer, nu era atât de periculos! Că-s ţăcănită nu zic nu, dar am o doză de cumpătare. Şi de teamă, la rându-mi! Îmi place siguranţa, în orice... domeniu s-ar exercita ea.

Nu sunt curajoasa Pământului – dovadă că nu m-am simţit tocmai în largul meu pe Brâna/Brâul Mare a(l) Coştilei, că sunt varză la coborâre – acum, la Bâlea, spre Şaua Caprei, a intrat în mine adrenalina.
Era ceva pentru care nu venisem pregătită, iar muntele m-a întâmpinat cu o surpriză uriaşă!!! Şi îl iubesc de mor pentru asta!



☺ Unii dintre oamenii pe care îi cunosc s-au încumetat duminică 7 februarie până pe Vârful Vânătarea lui Buteanu (2507 m), trecând prin Şaua Caprei şi mergând pe creastă. No, bine, oameni echipaţi temeinic, nu aşea... Iar ei chiar merită super-felicitări!

Noi abia am parcurs o treime spre Şaua Caprei...

 
☺ Fotografii şi timpii de parcurgere ai traseului de vară Lacul Bâlea – Şaua Caprei găsiţi AICI.

 

La Hotelul de gheaţă, mai pe fugă

Ne-a rămas puţin peste jumătate de oră la dispoziţie pentru Hotelul de gheaţă, tema Europa, şi anexele (igluurile şi Biserica de gheaţă). La ora 17:00, teoretic, pleca ultima telecabină spre Bâlea Cascadă.



Crucea de pe „acoperişul” Bisericii de gheaţă


Ne-am mai întins, până la 17:30, de ne-am aşezat fix ultimii la coada redusă numeric de la telecabină.





 

Aici e locul meu special: MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA











Altarul din pădure



Troiţa închinată lui Arsenie Boca (1910-1989), călugăr şi stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu (1940-1944).

 
Fântâna „Izvorul Tămăduirii" este cel mai vechi obiect aflat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, singurul original păstrat de la prima construcţie a lăcaşului de cult.

 

Iazul din spatele Mănăstirii




Urme misterioase. Să-i chemăm pe Scully şi Mulder să ne lămurească? ☺


 

PE SUPER-FUGĂ, BRAŞOV

Spre Piaţa Sfatului şi Biserica Neagră




În dreapta fântânii era bradul de Crăciun – foto de sărbătoare găsiţi AICI.







Materiale cu Munţii Făgăraş, Braşov şi Mănăstirea Sâmbăta găsiţi (şi) mai jos:



Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

15 comentarii:

  1. Frumos!Am o cunoaatinta din Fagaras care mai tot timpul pe munte.Eu fiind aici,as fi vrut sa vad si eu hotelul,dar...nu e timp si e periculos....Asa cand depinzi de altii!Foarte frumoasa incursiunea voastra!Imi plac oamenii activi,care stiu ce vor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O vizită la Hotelul de gheaţă de la Bâlea nu e deloc periculoasă. Luaţi maşina până la Bâlea Cascadă, de acolo telecabina... şi gata!
      Traseele montane au gradul lor de periculozitate în această perioadă, într-adevăr.
      Mulţumim pentru laude! O să devin o răsfăţată :)
      Ioana

      Ștergere
  2. ”Țicneala” - e cea care ne face să plecăm din casă.
    ”Cumpătarea” - e musai să o ai cu tine.
    ”Teama” - într-o anumită doză e bună și ea.
    Le am și eu pe toate când plec pe munte și cred că ”amestecul” se transformă în instinct, care musai să-l asculți.
    Când instinctul îmi spune ”mai bine lasă”... mai bine las. Muntele rămâne tot acolo ”poate data viitoare, reușesc”.
    Pe zăpada ”nici - nici” se merge sexi. Așa am mers eu ultima tură la Bârcaciu. Fiecare pas e o surpriză ”oare cât mă afund?” chiar și pentru cele ca noi de cincizeci de kile, care sperăm că...”ne ține” :-)

    Felicitări, faină tură, superbe poze ! La mai multe! Și doa de ne-om întâlni prin munți :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce fain ai sintetizat „nebunia"!
      Te admir pentru tot ceea ce faci (pe munte), eşti cea mai frumos nebun pe care îl cunosc - chiar dacă aşa, doar virtual!
      Abia aştept şi o întâlnire live!
      Cu drag,
      Ioana

      Ștergere
  3. Ce-mi plac calatoriile aici, pe la tine!
    Pozele cu muntii sunt exceptionale! Parca respir si eu putin mai mult oxigen!
    Zile frumoase, pline de frumuseti!

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place stilul tau sprinter , dar trebuie sat ii cont de niste lucruri care san u denaturize adevar
    Fantina “ Izvorul Tamaduiri “ cel mai vechi obiect aflat la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus , singurul original pastrat .......
    ........Troita inchinata lui Arsenie Boca...... , primul calugar si primul staret al Manastiri Brancoveanu .........

    Izvorul Tamaduiri se praznueste in a doua Duminica dupa Pasti ( ortodoxe )
    Mănăstirea Sâmbăta, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahal de călugări. Inițial, a avut o biserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), fiind construită în 1657
    Bisericuta se afla si acum , reabilitata , in centrul asezamintului monahal , vizavi de intrarea in biserica de zid.
    Parintele Arsenie nu a fost nici primul calugar , nici primul staret al Manastiri , ci cel mai cunoscut si cel mai iubit .
    Denumirea Izvorului vine de la vechiul hram al manastiri
    Izvorul Parintelui Arsenie se afla linga chilia de pe versantul Muchiei Dragusului , in apropierea Cabanei Valea Sambetei .

    Spor la ture si la informatii corecte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. OK... Vă mulţumesc pentru prima frază.
      Dar pentru restul... un copy-paste de pe wikipedia nu prea ajută. Eu NU am luat informaţiile strict de acolo, am consultat mai multe surse.
      Acum... nu vreau eu să mă dau atotştiutoare, dar tot pe wikipedia, la prezentarea stareţilor Mănăstirii primul apare Arsenie Boca.
      Ioana

      Ștergere
    2. Ca să încheiem „epopeea" - nu consider eronată vreuna dintre informaţiile despre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, informaţii pe care le-am plasat mai sus ori în celelalte articole dedicate locului.
      Am detaliat informaţiile respective în special aici:
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/02/manastirea-brancoveanu-de-la-sambata-de.html

      Ștergere
  6. Nae, vreau sa fac cateva precizari comentariului tau, mai ales ca eu sunt din Sambata de Sus si cunosc destule despre zona. Izvorul parintelui se afla in spatele manastirii, pe drumul forestier spre Voctoria (15-20 min de mers pe jos), iar chilia se afla langa cabana Sambata (la circa 3 ore de manastirea Brancoveanu si circa 20 min de cabana 1401 m alt, unde se ajunge doar pe jos ... vreau sa atentionez pe aceasta cale temerarii sa fie echipati pe acest traseu, de drumetie montana si nu de picnic )
    Manastirea chiar daca a fost construita din lemn, ea a fost reconstruita din caramida si a ars de 2 ori pana la temelii, iar biserica din centrul manastirii este o reconstructie a acesteia, si dateaza din 1921.
    Biserica de lemn din interiorul manastirii la care faci tu referire, este construita dupa revolutie si a servit mai intai ca si loc de vanzari de suveniruri.
    Iar izvorul tamaduirii se sarbatoreste doar vinerea (nu stiu din ce motiv ... I`m not a very religios guy)
    In rest zona ofera tot felul de metode de relaxare, incepand de la cea ecumenica, continuand cu cele ecvestre si de aventura, si terminand cu cele montane si drumetii pentru toti pasionatii.
    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos pentru completări şi informaţii!
      Ioana

      Ștergere
    2. Am scris mai multe despre Mănăstirea Sâmbăta aici:
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/02/manastirea-brancoveanu-de-la-sambata-de.html

      ...şi aici http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2015/05/pas-cu-pas-manastirea-brancoveanu-de-la.html

      Dacă vi se pare ceva nelalocul lui, vă rog să lăsaţi un comentariu pe undeva. Eu una m-am străduit ca documentarea să fie din cât mai multe surse şi... cât mai corectă.

      Ștergere
  7. Foarte frumos totul,de la poze,descrieri si comentarii !

    RăspundețiȘtergere