„Versiunea nouă” din titlu se referă la o nouă repriză de filme... amestecate, din diferite categorii şi, de data aceasta, din diferite colţuri ale Europei, Americii, din diferite colţuri ale lumii. Plus seriale... că tot sunt la modă.
☺ Primul amalgam
de producţii cinematografice îl găsiţi AICI.
În grupajul de mai jos găsiţi şi munte, şi peisaje – cum să deviez eu total de la Natură?!
Breaza e locul unde să te refugiezi la munte... înainte de a lua contact cu Muntele cel Mare.
N-ai chef de drumeţii măreţe? ☺ Iaca o alternativă: Breaza şi traseele de aici. Bune pentru toate anotimpurile.
Fix în poarta Văii Prahovei, la sud de Munții Bucegi.
Breaza mi-a fost refugiu cel puţin în ultimul an, când am ajuns aici mai des decât mi-aş fi închipuit. Ba în aprilie, sătulă de tonele de zăpadă de la altitudinile mai mari, ba când se anunţau furtuni prin Bucegi, ba când o stare fizică mai naşpa nu permitea cine ştie ce ascensiuni.
Breaza oferă cu generozitate refugiul ideal pentru plimbări cu diferenţe medii de nivel; dacă rămâneţi pe recepţie o să vă povestesc despre o tură de 20 de kilometri, cu 600-700 de metri diferenţă pozitivă de nivel.
Şi ştiţi şi voi: toamna e o nebunie de culori! Iar în Povestea asta Toamna are rol principal.
Traseu:
*Cota 1400 – zona telecabinei Cota 2000 – sub Vârful Furnica – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stânei
Dacă în Piatra Craiului am plecat după magia mov, a venit timpul ca muntele să se îmbrace în roz strălucitor.
În valuri nesfârşite de roz.
Peisaje cu toate superlativele din lume, verdele naturii la început de vară, culorile nestemate ale florilor, soare – chiar dacă pe alocuri ucigător. Toate, într-o atmosferă extra-super.
Traseu:
*Podul Vânturătorii (în apropiere de coada Lacului Prisaca) – Cascada Vânturătoarea
A fost odată...
Aşa începe super-minunata poveste din minivacanţa de 1 iunie de pe Valea Cernei.
Trasee în premieră, momente de absorbit Natura la maximum, doar eu cu Muntele. Am căutat înadins acele clipe; sau m-au căutat ele pe mine...
În Valea Cernei - Cazanele Dunării aş veni oricând, la orice oră, în orice condiţii.
Traseu:
*Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Poiana Vlăduşca – zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Şaua Joaca – satele Peştera-Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor
Am pornit cu ţintă clară: vânătoare de brânduşe.
Anul acesta e întârziat destul de mult în ceea ce priveşte florile de primăvară pe munte, fiindcă a nins în cantităţi apreciabile, mai ales în martie (muuult de tot!) şi aprilie (moderat). Cu Adi, primii ghiocei şi primele brânduşe le-am văzut cu exact două luni în urmă, la început de primăvară, la poalele Baiului, fix înainte de zăpezile cele mari. Acu-s vestitorii verii. ☺ ☺ ☺
Ce bine-i când mă agăţ de o maşină ☺ să nu mai trebuiască să stau 3 zile prin Zărneşti, pentru o tură de-o zi.
(Mulţumesc, Adriana şi Ben!)
Traseu-i tras la indigo cu cel din urmă cu cinci ani (aaaaaaauuuuu, cât a trecut!), în condiţii de iarnă, şi-i o parte din tura de primăvară-iarnă, un pic mai proaspătă.
Notă: Ca o noutate pe blog, fotografiile îmi aparţin în totalitate şi-s realizate cu un aparat antic – aşa că fie-vă milă! ☺
(Mulţumesc, Adi, pentru editare!)
