15 ore pe un traseu in Piatra Craiului (creasta sudica)

Traseu: Sat Peştera - La Table - Poiana Grind - Poiana Funduri - Refugiul Funduri - Şaua Funduri - Creasta sudică Piatra Craiului - Refugiul Grind II - Vârful La Om (Piscul Baciului) – Refugiul Grind - Sat Peştera

Data: 31 mai 2015

Sunt, de fapt, 15 ore şi un sfert... dar ce mai contează sfertul ăla academic?! ☺

15 ore epuizante.

6 dintre ele pline de adrenalină.

Şi de peisaje pentru care expresia „îţi taie răsuflarea” pare insignifiantă.

„Excitant, captivant, emoţionant, palpitatnt, motivant, mişcător, periculos... supeeeerrr taaareee tura!!!”, concluzionează Dana.

Hai să vedem cum a fost.

A început sâmbătă 30 mai, în Gara de Nord, la ora 6.30.

Cu trenul nu am mai circulat de trei veşnicii jumate.

Nu ştiu cum de mi s-au retrezit amintirile despre cele două tunele amplasate între Predeal şi Braşov, unul mai scurt, altul mai lung. Ce ţipete trăgeam în taberele copilăriei pe aici!, mai ales că nu existau dotările de acum - vagon luminat în tunel.

În faţa Gării din Braşov ne aşteaptă Mircea, cu... taxiul de Satu Mare. Un weekend cu prietenii e de nepreţuit – distanţa piere brusc şi se transformă în... răsfăţ.

Sâmbătă după-amiază am colindat, timp de aproape opt ore, locurile atât de dragi mie, satele Peştera şi Măgura din comuna Moieciu.

Voi reveni cu instantanee de pe aceste meleaguri cu adevărat mirifice.

PLIMBAREA DE DUMINICĂ

Ne teleportăm direct în dimineaţa zilei de duminică 31 mai, în satul Peştera.

E ora 7, soarele luminează deja puternic şi ne încălzeşte. Peisajele sunt încântătoare!

Conform calculelor lui Mari şi Mircea (braşoveanul), suntem gata pentru peste 12 ore de colindat.

Cineva a adus în discuţie clasica plimbare de duminică – cam asta a fost pentru 10 oameni, porniţi cu noaptea-n cap din Peştera şi duşi cu puţină treabă până-n creastă de Crai.

Chiar a semănat cu o plimbare la prima oră.

Crestele-s încă departe...

  

Munţii Piatra Craiului („cetatea de calcar a României”, cum îi alintă Viorel) sunt cei mai spectaculoşi, însă şi cei mai periculoşi din Carpaţii autohtoni!

Aici găseşti cele mai grele şi mai impresionante trasee din ţara noastră.

Creasta sudică a Pietrei Craiului reprezintă unul dintre cele mai dificile trasee marcate de pe la noi din ţară.

Craiul este, din păcate, plin de asemenea „peisaje”; bradul din umbră a supravieţuit...

Trecem de punctul La Table (unde se intersectează mai multe trasee), iar în Poiana Grind, în faţa stânei turistice, se coace un prim popas.

 

Şi în Poiana Funduri ne mai punem un pic fundurile pe iarbă.

 

Se toooot urcă! Unde-i creasta?

Genţiane de Crai

Şi rododendron de Crai

„PÂNĂ ACUM A FOST GLUMĂ!”

Încă un pas: Refugiul din Şaua Funduri – Refugiul Funduri.

Poză de grup, ceva mâncărică, ceva apică... gata de încă o repriză de Crai!

 

„Până acum a fost glumă!”, zice domn’ şef de expediţie, Mircea. Nu zău?! Cinci ore de mers... urcuşul ăsta până în şi din poiană încoace, de ne-a scos sufleţelele???

Biiiine, fie, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului... doar omul s-a plimbat prin Piatra Craiului de-o viaţă...! Tre’ să ştie el ce ştie... da’ tre’ să ne înspăimântăm chiar aşa tare???

Acuma nu că Mari, Cornelia, Mihai sau Viorel nu s-au mai plimbat pe Înălţimile Sale Craiul, da’ pe aci nu prea...

Mircea, ai fost un conducător de trupă de nota 10!

Da!!! Uite creasta! Iar noi trebui să ajungem la culmea cea mai îndepărtată!

Aici e Şaua Funduri, de unde porneşte practic traseul pe Creasta sudică a Masivului Piatra Craiului.

Îmi vine în minte imaginea indicatorului (tăiat) de la Refugiul Funduri: Piscul Baciului (La Om) 3-4 ore. Hai de-aici! Poate noi ajungem mai repede!

Naivi de Crai! Ce căutăm noi aici? (asta e o exagerare, naivitatea n-are treabă cu muntele!)

Să vedem şi să simţim minunăţia Craiului cu ochiul şi cu piciorul...!

Şi fiindcă putem! Fiindcă vrem şi vom ajunge la final!!!

Şi, daaaaa – spectacolul e la el acasă de aici!!!

Lăsând toate glumele la o parte, creasta Pietrei Craiului nu este pentru oricine!!! Ca să poţi trece pe aici, ai nevoie de antrenament, pe alţi munţi, nu în faţa monitorului calculatorului.

Pentru Piatra Craiului – creasta ai nevoie de echilibru şi siguranţă pe toate planurile.

Ritmul nostru pe creasta sudică a Craiului a fost mediu (spre încet).

Da, au fost ŞASE ORE din Şaua Funduri până la Vârful La Om (Piscul Baciului), însă trăite din plin, cu fotografii pentru o viaţă, cu popasuri în care am zâmbit naturii (şi ea nouă), am râs, ne-am relaxat (şi am mâncat!).

De la pensiune până aici am avut un însoţitor special: căţeluşa însărcinată a proprietarilor. Greu pe aici pentru ea... s-a întors acasă, la şi în siguranţă.

Buline roşii-s înşirate pe toate stâncile, chiar şi pe cele verticale...

 

Străpungem şi pâlcurile dese de jnepeni, o tăiem peste rădăcini – căci printre ele e risc de înţepenire de picior. Şi-mi aduc aminte de aventura dinspre Vârful Omu, când am înotat la propriu printre jepi.

Avem şi zone unde chiar nu ai de ce să te ţii, nu există punct de sprijn (a.k.a. pietroi-pietroaie) şi se merge cu gol în stânga şi în dreapta. Îţi vine să înaintezi pe burtă... de teamă. (Mulţumesc, Mihai, că m-ai salvat de acolo!)

Suntem şi noi pe-acolo...

 

Căpriţele colorate din Piatra Craiului - aşa ne spus Mircea

Dă-i cu urcare, dă-i cu coborâre... dă-i cu o mică pauză - de reglare a suflului, de peisajele halucinante dimprejur!

Hău - stâncă faţă - stâncă spate - hău - creastă după creastă... nu se mai termină odată drumul???

Aminteşte de porţiunea finală de la Vânătarea lui Buteanu din Făgăraş, dar însutit!

Omu în varianta Crai se tot depărta, în loc să se apropie. Hai, încă o culme d-asta cu stânci şi cărărui înguste... cu goluri în ambele părţi!

„Încă un vârf, şi încă unul...”

„Nenumăratele vârfuri... care sunt doar 4 (principale)... au părut 100!”

„La un moment dat, din două mai aveam de străbătut doar cinci" ☺

„Şi după cinci... surpriză!... încă unul” ☺

...aşa am simţit unii dintre noi excursia pe creste de Crai.

Gâlmele de pe creasta Pietrei Craiului

Încă o fază amuzantă: ne mai întâlneam cu mici grupuri şi întrebam pe câte unul-altul cât mai e până departe, La Om. Răspunsul părea invariabil: „Două ore”. Aşa o dată, de două ori – până s-au făcut „două ore” o dată pe oră. ☺

UN PIC DE PLOAIE, SĂ CREŞTEM MARI!

Pe la jumătatea traseului, ne apucă ploaia. 10-15 minute de picături.

A ţinut cine a ţinut cu noi şi nu ne-a bătut soarele în cap pe creastă. Şi nici nu a dat cu tunete şi fulgere în timpul ploicelei. Dar a dat cu grindină; micuţă, dar eficientă. Apoi iar ploaie uşoară. Care s-a oprit tot în 10-15 minute.

Pietre ude. Atenţie dublată!

Poiana Închisă e jos

Mândrie!

Ia priviţi la Refugiul Grind II (cel „principal” e în vale), ce frumos stă el pe buza stâncii...

 

De aici sunt 10 minute până pe cel mai înalt pisc din Crai, Piscul Baciului, zis şi La Om - 2238 m altitudine.

La ora 18 eram călare pe el!

Te întâmpină fix doi stâlpi, căci plăcuţa oficială nu se mai ţine în balamale; plus că e ruginită.

Ne luăm zborul! (?)

COBORÂREA

Deja m-am văitat destul ca să nu vă fi familiarizat cu problemele mele pe partea de coborâre.

Ţine de echilibru, ţine de pisic... de de toate...

În stânga ne uităm la Colţii Găinii, în dreapta – la abrupturile Hornurilor Grindului. Din nefericire, denumirile-astea nu fac nimic pentru lenea motoraşelor de la picioare.

De acolo venim?! Cam da!

Până-n vale, în dreapta, ţine panta asta!!!

Bineînţeles că nu scap de grohotişul atât de draaaag (sesizaţi tonul gemător?! ☺). E grohotiş mai uşor, dar mai lung ca la La Zaplaz - de acolo porneşte unul dintre cele mai dificile trasee din Crai – pe La lanţuri (Drumul lui Deubel), către creasta nordică.

Mă tăiau genunchii de la cei 600 m (altitudine) coborâţi într-o oră şi ceva până la Refugiul Grind, 1620 m altitudine.

Capra neagră!

Puteţi să mă credeţi pe cuvânt, că nu am avut timp să o imortalizez: cu puţine minute înainte de finish-ul intermediar de la Grind, în faţă-mi se iveşte o capră neagră! E prima pe care o văd pe munte şi, mai ales, atât de aproape!

S-a uitat ea un pic la noi, apoi şi-a văzut de treburi, ceea ce am făcut şi noi... nu mi-au trecut uşor emoţiile de la întâlnirea cu Gingăşia Sa!

Ajunşi la refugiu ne izbeşte o veste tristă: o femeie de 67 de ani (din câte am înţeles, echipată necorespunzător) a căzut şi a decedat, la câteva zeci de metri de traseul nostru de coborâre.

De pe creastă se zărea elicopterul SMURD, care îşi găsea loc de aterizare în zona Refugiului Grind.

Colegii doamnei au plecat împreună cu noi de la refugiu...

Iar elicopterul SMURD s-a desprins de la sol... nu s-a mai putut face nimic...

Completează Viorel: Cei care şi-au instalat corturile în vecinătatea Refugiului Grind I fac parte dintr-o asociaţie şi au venit până aici (unul dintre ei tocmai din Franţa) pentru a amplasa o troiţă întru memoria şi cinstirea lui Ioan Gavrilă Ogoranu (1923-2006), unul dintre cei mai îndârjiţi luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului.

Satele brănene şi Bucegii, după-amiaza şi-n lumină de-nserat

Ei, dar sunt încă 600 de metri de coborât până în satul Peştera de la Grind!

Micile interludii de urcare au atenuat săgeţile din genunchii mei.

La vreo două ore de casă (a fost o CASĂ în cel mai pur sens al cuvântului locul unde am stat două zile, în satul Peştera), ne-am reaprovizionat cu apă de la un izvor – rece şi buuuunăăăă. Şi cu câte un dulce, să ne mai ţină puterile până la final...

Pe mine una mă cam luase o durere de cap (în dreapta) şi o stare urâtă de greaţă – mă temeam să nu fie vreo criză de bilă, că astea-s simptomele...

În fine, cam după izvor starea nasoală a început să pălească spre zero – au ajutat şi discuţiile cu cei patru parteneri de drum şi de... frontale; celălalt grup de 5 a ajuns cu 10-15 minute înaintea noastră.

FĂRĂ VOI...

Mulţumim, Mircea, pentru tot ghidajul!

Ai fost un ghiduş bun şi chiar ne-a plăcut pe unde ne-ai (a)dus...!!! Prietenii ştiu de ce! ☺

Viorel, calitatea ta de gazdă – atât jos cât şi sus – e demnă de toată lauda!

Dragi colegi de creastă, am reuşit să fim o echipă strălucitoare – la bine şi la greu: Mari, Mădă, Dana, Cornelia, Mihai, Viorel şi soţia lui cea curajoasă (Getuţa), Mircea de Braşov şi Mircea de Satu Mare. Plus moi.

A fost cel mai lung traseu de până acum pentru 80% dintre noi. Probabil că pentru tot atâţia şi cel mai greu.

Dragi colegi, am reuşit! Am cucerit Craiul! (biiineee, o părticică din el... dar să lăsăm modestia ☺)

Pe traseu, (mi-)am tot repetat, ca o mantră, că „e frumos, e o experienţă, dar eu pe aici nu mai vin!”. Ce ziceţi, m-am răzgândit? ☺

La final, Mircea ne-a felicitat: „Dacă aţi ajuns aici, aţi depăşit testul montaniardului”. Ahhh, ce bine mă simt!

BINE DE ŞTIUT pe creastă

☺ Un „drum” pe creastă ţine mult de partea psihică, însoţită de o condiţie fizică pe măsură. Pe munte nu ai voie să te pierzi!

☺ Pe creastă e recomandat să colinzi fără rău de înălţime; dacă există, evită să te uiţi în jos! Şi, foarte important, fără panică!

☺ Un alt lucru de bază este atenţia sporită, în fiecare moment – picioarele şi mâinile trebuie înfipte bine; aici metoda mea 4x4 funcţionează şi fără a mă face de râs. ☺

☺ Atenţie la prize! Verificaţi de două ori dacă „piatra de sprijin” este stabilă! Pe creasta Pietrei Craiului nu există material de sprijin – gen lanţuri/cabluri, scoabe – nici nu ar fi loc...

☺ Echipament (pe cel „clasic” nu îl pun la socoteală):

*Bocanci cu talpă rigidă

*Mănuşi speciale, pentru că stâncile mai înţeapă; eu una nu am simţit nevoia de ele, dar fiecare cu sensibilităţile lui

*Eventual cordelină, pentru părţile mai abrupte (verticale)

☺ Calculaţi-vă bine timpul (porniţi cât mai devreme în traseu) – de exemplu, între Refugiul Grind II (în apropiere de La Om) şi Refugiul Funduri (începutul crestei sudice) sunt cel puţin patru ore de mers!

!!!ATENŢIE: La plecarea în traseu, aprovizionaţi-vă bine cu apă – nu există NICIO SURSĂ pe creastă!!!

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Cruce roşie şi bandă roşie: Sat Peştera (~ 1000 m altitudine) – La Table (Şaua Vlăduşca) (1415 m) 1 oră şi jumătate

☺ Cruce albastră: La Table – Poiana (din) Grind 15 minute

 

☺ Triunghi albastru şi bulină roşie: Poiana (din) Grind – Refugiul Funduri – Şaua Funduri (1889 m, ieşire pe creasta sudică Piatra Craiului) aproximativ 3 ore (cu pauze)

☺ Bulină roşie: Şaua Funduri – Vârful La Om (Vârful Piscul Baciului, 2238 m) aproximativ 5 ore şi jumătate (cu pauze)

Vârfurile din calea noastră, din Şaua Funduri la Vârful La Om:

*Vârful Funduri (1954 m altitudine – cât Vârful Ciucaş)

*Vârful Pietrei (2098 m altitudine)

*Vârful Lespezi (2111 m altitudine)

*Vârful Umerilor (2209 m altitudine)

*Vârful Grind (2229 m altitudine)

La cât se urcă şi se coboară, diferenţele acestea mici de nivel între culmi se simt cu vârf şi îndesat.

☺ Bandă roşie: Vârful La Om (Vârful Piscul Baciului) – Refugiul Grind (1620 m) – întoarcere sat Peştera aproximativ 4 ore

TOTAL: 15 ore (de la ora 7.15 la ora 22.30)

☺ Nu am dat din picioare 15 ore încontinuu – ici-colo ne-am permis o pauză de masă (10 minute) sau de relaxare.

Pentru a vă face şi o idee... mişcată despre creasta sudică a Pietrei Craiului, urmăriţi şi acest clip – Vârful La Om apare la minutul 12:30, iar creasta sudică ţine până la 19:30.

Traseul prezentat este în sens opus celui pe care l-am realizat noi – La Om (Piscul Baciului)

Turele cu prietenii 2015

☺ Drumeţii montane în Bucegi iarna (trasee prin Valea Ialomiţei – Peştera şi Babele – Cota 1400)

☺ Bucegii cu zapada si gheata, vant, ploaie, ninsoare, SOARE si PRIETENIE (Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Cascada 7 Izvoare)

☺  La Cascada Vânturiş din Munţii Bucegi

☺ Omu – Early edition (16 mai 2015, cu ploaie, vânt şi ceaţă)

☺ Bucuria de a fi in Ciucas

Alte aventuri în Piatra Craiului:

☺ Primul popas în Măgura şi primele drumeţii în Piatra Craiului – iunie 2014

☺ Cabana Curmătura, Prăpăstiile Zărneştilor şi satul Măgura (concediu 2014)

☺ Drumeţie până în punctul „La Zaplaz” (concediu 2014)

☺ Plimbare... fotografică în Măgura şi Peştera (concediu 2014)

☺ Intre Piatra Craiului si Bucegi (Zarnesti – Magura – Sirnea)

NOTĂ: Fotografiile  sunt realizate de Mihai, Mari, Viorel, Mircea SM, Mădălina şi „Poveştile mele”.