duminică, 20 decembrie 2015

Prima tura (pe zapada) in Baiului



Traseu:
*Azuga – Culmea Sorica – Vârful Băiuţu (Vârful Zamora) – Vârful Baiul Mic – Culmea Zamora – Buşteni

Data: 12 decembrie 2015


Până acum, doar mângâiasem Munţii Baiului (Munţii Gârbova), la Clăbucet pe sus, la Cabana Gârbova şi la Susai.

Am tot admirat Baiul din Bucegi, de vizavi.
Acum facem invers, iar tabloul Coştilei şi Crucii de pe Caraiman şi a Văii Albe dintre ele e deplin.

 


Să vă spun întâi cum am ajuns aici.

Se făcea că Mircea ne povesteşte cu drag de Seara Munţomanului de la Braşov. Se făcea că nouă ne e tare dor de prietenii care locuiesc acolo şi pe care ni i-am făcut anul acesta pe munte. Se făcea că ne e tare dor şi de oraş.
Aşa că vineri 11 decembrie, eu şi Mădălina ne-am suit într-un personal plin de navetişti, cu locuri pe apucate. Ce-i drept, până spre munte trenul s-a eliberat bine de tot.
Gică ne aşteaptă în gară, Bogdan şi Mircea undeva pe parcurs, cu Fane şi Mariana ne întâlnim scurt pe doi în apropiere de Piaţa Sfatului.

Dacă pe Viorel l-am luat prin surprindere cu prezenţa noastră, Fane Marinaru’ auzise de cu seară că ne vom avânta pe aste plaiuri.
În Bucureşti, în acea săptămână am cam stat în compania unor oameni răciţi – nu am răcit atunci când am umblat prin apa mării ca gheaţa vreo două ore, când m-a mai bătut vâjul prin munţi sau când m-a cuprins transpiraţie rece, pe creste sau în alergare... de ce să nu răcesc în Bucureşti, practicând sportul cu cea mai mare răspândire – munca de birou?

Cum am urlat ca să mă înţeleg cu oamenii printre cântecele de la Seara Munţomanului, cum am dormit puţin (de pe la ora 2.00) şi cu întreruperi (Mircea, eşti un drăguţ că ai sunat... de verificare la 3 noaptea! ☺), eram cam varză a doua zi, la ora 6, când am dat deşteptarea pentru tura pe munte.
Să vezi ce marş am băgat eu şi Mădălina până-n gară, ca să nu ratăm trenul! 20 de minute ca antrenament pentru cărările ce ne aşteaptă!

În compania oamenilor de la Amicii Salvamont Braşov, punctul de pornire în prima drumeţie adevărată în Munţii Baiului este Azuga (am citit că odată se chema Între Prahove), la limita dintre judeţele Prahova şi Braşov, aparţinând de primul.

Aici ni se alătură Alex, sosit cu noaptea-n cap din Bucureşti. Ţineţi minte Valea Albă, de fapt întoarcerea pe Jepii Mari?. El e!

La aproximativ o oră de mers, numai zăpadă îngheţată, fără petice de... uscat. Nu bocnă, însă destul de tare.



 Bucegii, învăluiţi în mister...


Nu am mai străbătut cărări de munte astfel – în tura de la Babele şi în cea de la Padina zăpada avea o cu totul altă consistenţă, se afunda destul piciorul. Acum e şi destul de proaspăt aşternută (n-a avut timp să crească) şi e şi mai frig.


Pe drum, mi-am scos canadiana (din cauza/datorită încălzirii de la urcuşul consistent), apoi am pus-o la loc, cu ocazia ieşirii în golul alpin şi a vântului turbat de-a dreptul.


Am mai staţionat prin pădure pentru îndesarea undei căciuli pe scăfârlie, pentru mănuşi – la fel, pus/scos – ca să nu mai pomenesc de manipularea aparatului de fotografiat.



Aşa ceva...!!!












Pe creasta Baiului – vânt năprasnic. Şi pelicule uşoare de gheaţă. Şi iar vânt. Şi soare. Cu dinţi.
Dar peisaje de milioane!




Ne îndreptăm către Pârtia Sorica şi Pârtia Cazacu.








Natura fermecată



 
 


Oameni, cărări şi zăpadă




Nu-i aşa că îţi vine să muşti zdravăn din munţii ăştia de zahăr?!










Nu ne întoarcem direct în Buşteni de pe Vârful Băiuţu (1826 m altitudine), înaintăm încă 20 de minute spre un alt vârf de Bai, Baiul Mic (1834 m altitudine).
seacă denumirile astea şi diminutivate, şi cu „mic” în componenţă. Lipsă de imaginaţie, domn’le!

☺ Cele două vârfuri fac parte din sectorul central al Munţilor Baiului.

Nu ne-am mai lungit până pe Vârful Baiul Mare (1908 m altitudine).

Nu, n-a venit noaptea

 Munţi sau nori?




 
Valuri de nori



Înainte să ne dăm drumul la vale, întindem masa la o stână (folosită de ciobani vara). Slana, ceapa şi brânza sunt de bază!


Şi să mai privim un pic... că nu ne-am săturat...




Crucea şi Coştila ne păzesc


Vâââântuuuleeeeee!!!

Am îndurat trei ore de şuierat nebun.
Vââââââââââjjjjjj!!!!

Ne-a „plouat” cu zăpadă spulberată în obraji şi, câteodată, în ochi.
„Te ia vântul pe sus” e o expresie foarte potrivită şi în sensul cel mai propriu. Beţele de trekking zburau prin aer, stăteau efectiv numai la (aproape) 90 de grade.
Eu una m-am oprit două minute undeva pe traseul alb, că nu mai puteam să înaintez. Parcă mă şi vedeam titirez, luată de curenţi, la multele mele kile. M-am folosit şi de braţul stâng al lui Alex, ca anti-alunecare şi ca anti-cădere.
☺ La cum bâzâie vântul în Baiului, Ciucaşul e bebeluş – cel mai tare în „tărâmul moţurilor” l-am simţit în 2014.

Colegii noştri de drumeţie, care cunosc Munţii Baiului destul de bine, ne pun la curent că aici vântul e ceva obişnuit, da’ că aşa tare, aşa rafale, n-au mai întâlnit până acum.
Deci, nu numai că am fost în prima tură în Baiului, nu numai că am fost pe zăpadă (cu numeroase cruste de gheaţă), ne-am ales şi cu vântul cel mai cel! De ce să nu fie toate grămadă deodată?
Nu-i Bai, o făcurăm şi p-asta!


Zamora cu urşi!

Zamora e zona cu urşi grămadă, ne povestea învăţătoarea prin tabere. Probabil că se referea în principal la munte (Culmea Zamora), dar şi la cartierul Zamora din Buşteni.
Adică, pe scurt, bau-bau-baaaaau pentru noi. „Ursu’!!” – aşa mi-a rămas întipărită Zamora, fireşte. Şi uite că acum cobor taman deluşorul ăsta înspăimântător, cu gândul că urşii sunt, teoretic, la culcuş bine mersi, în hibernare.

La final. Buşteniul şi a sa Cruce


***

Acum puţine săptămâni, Mădălina visa cu ochii deschişi o mulţime de ture pe timp de iarnă. Eu şi Dana o ţineam una şi bună că „vara nu-i ca iarna” ☺ şi n-o să mai ieşim atât de des.
„M-am răzgândit, nu mai vreau ture în fiecare săptămână” a fost concluzia lui Mădă după experienţa din Baiului. OK...


!!! ATENŢIE !!!

Turele de iarnă sunt diferite de vară – trebuie să vii pregătit atât din punct de vedere al echipamentului, cât şi fizic şi psihic.
Citiţi AICI un articol complet pe această temă.


Extra tură

După un intermezzo acasă la Bogdan, ne-am revăzut în Piaţa Sfatului cu Mircea (care a muncit şi nu ne-a însoţit în expediţia polară) şi cu Gică.

Aveţi AICI acces la fotografii cu bradul de Crăciun şi cu Piaţa Sfatului gătiă de sărbătoare, la ceas de noapte şi în plină zi.

P.S. Mulţumim, Bogdan, pentru găzduire! Şi pentru ceaiul de la stână!


INDICATOARE. Altitudini, durată
 Triunghi albastru: Azuga (930 m) – Vârful Băiuţu (Vârful Zamora) 1826 m), pe Culmea Sorica – Vârful Baiul Mic (1834 m) – Vârful Băiuţu 4 ore şi jumătate

Cruce roşie: Vârful Băiuţu – Buşteni (875 m), pe Culmea Zamora aproximativ 2 ore



TOTAL: 7 ore (inclusiv pauza de masă)


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele” şi Mădălina.


De prin Baiului adunate:


Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

14 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Chiar frumos... şi spectaculos!
      Mulţumesc mult, Sandu!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. A fost o zi senină, dar cu vânt mult şi rău - dar asta nu ne-a împiedicat câtuşi de puţin să ne bucurăm de măreţia şi... fotogenia iernii!
      Ioana

      Ștergere
  3. Curajoasa,zic eu,dar cata satisfactie iti da o astfel de excursie?Pe paetea aceea nu am fost niciodata,dar le stiu din povesti.Aici la tine am simtit iarna ,iar peisajele sunt minunate.Sa fi sanatoasa si la fel de curajoasa pentru noi expeditii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo... satisfacţia este enormă - iar faptul că ne-am reîntâlnit, un pic mai târziu în ziua respectivă şi cu alţi prieteni don Braşov (care nu au putut participa în ziua respectivă) a încununat totul.
      Mulţumesc pentru urări, o să încerc să mă ţin de ele! :)
      Ioana

      Ștergere
  4. SUPER! absolut superb! totul - organizare, natura si voi! Sunteti de admirat!
    Cata frumusete acolo pe culmile muntilor incarcati cu zapada!
    Drumetii asemanatoare fac o data pe an, in timpul concediului la schi. "Sacrificam" o zi de pârtie pentru a admira natura încremenita sub mantia de nea. Practic nu escladam muntii, ci doar facem o plimbare de cateva ore în zona :) Am amintiri tare placute. Anul acesta am fost in luna febrarie în Slovenia - în capitala (Ljubljana) era "primavara" si la jumatate de ora cu masina, mai sus de Krvavec în Alpi era zapada de un metru :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încă o dată, mulţumim!
      Ne-am „aciuat" lângă oamenii aceştia din Braşov, care respiră muntele la propriu, aproape în fiecare săptămână (dacă nu şi de două-trei ori pe săptămână).
      Am citit jurnalul de Slovenia la timpul lui... superb!
      Muntele este pentru toată lumea - atât pentru cei care vor doar plimbare, pentru cei care vor să-i admire măreţia de la poale, cât şi pentru cei care se încumetă la escaladarea lor, în trasee mai mult sau mai puţin dificile.
      Crăciun fericit!
      Ioana

      Ștergere
  5. Foarte frumos! Si ati prins si vreme buna, totusi. Cel putin pentru foto :) Era cazul pe undeva pe traseu de coltari?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim!
      Teoretic, erau de ajutor colţarii pe porţiunile cu cruste de gheaţă, mai ales că bătea vântul, iar stabilitatea mai juca feste. Dar ne-am descurcat şi fără...
      Mulţumesc pentru vizită,
      Ioana

      Ștergere
  6. Un traseu foarte frumos, iar peisajele sunt minunate, te lasa fara cuvinte! Superb! ☺

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! (şi în numele colegilor de drumeţie)
      Ioana

      Ștergere
  7. E bai! N-am fost in Baiului...Multumesc pentru imagini si comentariu!

    RăspundețiȘtergere