Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de
aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.
Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de
an – care mi-au influenţat anul călător 2016.
Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat,
primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele
Dunării.
Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte
şi o bucăţică de Bulgaria.
Turele cu Adi,
Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de
suflet.
Cu grupul nostru,
format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul
şi în decembrie Piatra Craiului.
Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex
şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?
În 2016:
☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele
Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive
răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului,
Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei;
Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele
Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am
revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul,
Postăvaru, Piatra Mare).
☺ L-am luat pe nepotul Andrei în
trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.
☺ Am revenit (relativ repede după
ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara
mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea
lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea,
satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi
Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!