Avertizare: Uitaţi-l pe cinicul Dr. House! - Hugh Laurie, pentru cine nu ştie... Poate că o să vă apară frânturi din medicul genial dar cu probleme maaari de adaptare în societate; încercaţi să le ignoraţi, frânturile, eu aşa am făcut. Chiar dăunează să aveţi imaginea domnului doctor dacă vreţi să intraţi în film.
Nu sunt eu în măsură să judec dacă IUBIREA din titlu a venit prea brusc.
Dacă a fost forţată - de scenariu şi de personaje - sau nu. N-am trăit până
acum 300 de poveşti de iubire şi nici nu sunt psihlog ca să analizez o
eventuală acurateţe a poveştii.
În realitate, nu ştii niciodată cum şi când te poate lovi damblaua.
Pe scurt: O tânără are o relaţie cu cel mai bun prieten (căsătorit) al
tatălui ei. Problema e că ambele familii (a ei şi a lui) se cunosc de mulţi
ani, sunt vecine şi prietene la cataramă.
E chiar o poveste de dragoste, o să vedeţi, una mai neobişnuită şi care
implică multe consecinţe.
N-au decât să sară toţi moralizatorii
şi să nu se uite!
Varianta cu (mici) detalii
Avem două familii vecine de când
lumea, prietene aproape inseparabile, care locuiesc vizavi una de alta. David
(Hugh Laurie) şi Paige (Catherine Keener) pe de o parte şi Terry (Oliver Platt) şi Cathy (Allison Janney) pe de alta. După 28 de ani,
căsnicia lui David şi Paige scârţâie bine de tot, în timp ce a celorlalţi e
destul de plafonată, însă fără să ajungă la nivelul
primeia.
Oamenii au şi ei copiii lor, unii stau pe acasă sau prin apropiere, alţii
nu. E cazul fiicei celui de-al doilea cuplu, Nina (Leighton Meester). După ce logodnicul îi
pune coarne, ea se întoarce acasă - după cinci ani, de Ziua Recunoştinţei. Mama
ei încearcă să o cupleze cu fiul lui David şi Paige, care are vârsta Ninei şi o
slujbă importantă (se pregăteşte să plece în China). Pe el îl cheamă Toby (Adam Brody), iar ambele familii ar fi
super-încântate de o relaţie/căsătorie între cei doi. La masa de sărbătoare şi puţin
după aceea, Nina şi Toby petrec ceva timp împreună, nu se simt rău, DAR…
În aceeaşi zi festivă, Nina şi David ajung să stea, noaptea târziu, singuri
într-o cameră mai izolată. Discută, apoi apare un sărut, la care contribuie
amândoi. Nu e nici porcos/scârbos, nici altcumva, oamenii au simţit CEVA. E
natural ce se întâmplă între ei, nu pare forţat. Cei doi nu se gândesc defel la
consecinţe odată ce-i loveşte pasiunea. Şi a doua, a treia zi constată că
pasiunea de moment n-a fost întâmplătoare, că ar fi mai mult. Bineînţeles,
fiecare are ezitările lui. Mai mari sau mai mici.
PLUS: Leighton Meester
reuşeşte să insufle personajului o căldură pe care o simţi dincolo de ecran,
rezonezi cu trăirile/frământările Ninei, atât cât sunt ele înfăţişate.
Cele două personaje sunt credibile în povestea lor de dragoste. Cu atâtea
care le stăteau împotrivă, mă mir că n-au luat-o razna. Mda, The Oranges nu e gândit ca film
psihologic.
Mă rog, şi cei din jurul lor puteau face un pic-pic-pic de efort să-i
înţeleagă, în situaţia dată.
MINUS: Finalul brusc - mă refer la ultimele două-trei minute. Mie
aşa mi s-a părut. Fiecare cu părerile lui.
A NU SE CITI MAI DEPARTE DECÂT
DUPĂ CE S-A VĂZUT FINALUL (în caz contrar, e cam pe propria răspundere...)
Eu sunt genul de persoană care trage cu toţi dinţii de o şansă, când i se
oferă sau când o apucă. Nu vreau să
îi rănesc pe alţii, nu calc peste cadavre, ştiu că în viaţă trebuie să renunţi
la anumite lucruri...
Totuşi... eu, dacă aş fi fost în locul lor, dacă aş fi ţinut cu adevărat la
relaţia asta, m-aş fi mutat din cartier/oraş. Cu timpul (exista, cel puţin, o
speranţă...), lucrurile s-ar fi aşezat,
iar resentimentele s-ar fi diluat/diminuat. N-am zis să DISPARĂ, că e
imposibil, într-o situaţie ca asta.
Nu e să-i ignori pe cei din jur, ci să-i faci să înţeleagă ce simţi (repet,
NU să calci pe cadavre), chiar dacă e foarte-foarte greu pentru ei să accepte
simţirea asta a voastră. Se deteriorează (s-au deteriorat) clar nişte relaţii,
modul de a privi oamenii din jur.
TOTUL se schimbă cu 180°. Ce mai, e tare harababura în situaţia asta!
Cred că se putea găsi o portiţă în legătură cu relaţia. Nu era dracul chiar
aşa negru. Mai gri, aşa...
Nu sunt adepta adulterului, să nu se înţeleagă greşit.
The Oranges nu se vrea moralizator!
Filmul a încercat să se apropie de realitate, şi asta a fost ok pentru
mine. Nu a avut cine ştie ce happy end-uri forţate - şi asta iar e un plus.
Criticii nu i-au „dat în cap”, însă nici nu s-au omorât cu multe laude.
Probabil din cauza unei forări mai
performante în profunzime?! Amestecarea genurilor comedie şi dramă într-o
situaţie super-serioasă?!
Părerea lor. Mie filmul mi-a „zis” ceva şi am fost pe recepţie să prind
acel CEVA.
TRIVIA/FAPT DIVERS
În 2008, când Hugh
Laurie/House nu-şi abandonase încă halatul alb - la figurat, că de fapt refuza
cu încăpăţânare să îl poarte!... Aşadar, în 2008, The Oranges figura pe „lista neagră” (black list) de la Hollywood.
Această listă cuprinde (începând din 2005) cele mai bune scenarii ale unor producţii care nu
au fost transformate (încă) în lungmetraje, din diferite motive.
Printre acestea, s-au numărat Slumdog Millionaire/Vagabondul milionar, The King's Speech/Discursul regelui şi Argo - toate câştigătoare de Oscar.
Printre acestea, s-au numărat Slumdog Millionaire/Vagabondul milionar, The King's Speech/Discursul regelui şi Argo - toate câştigătoare de Oscar.
Leighton
Meester şi Hugh
Laurie au mai avut o încercare de a forma un cuplu pe ecan, în
serialul Dr.
House. Meester a jucat în două episoade, unde era o fată care făcuse
o pasiune obsesivă pentru personajul principal.
Producătorii au luat-o în considerare pentru rolul
Vanessa (fata lui David) pe Ellen Page (Juno), însă aceasta nu a putut onora propunerea.
Probabil ca să intre în atmosferă, dar (mai
probabil) pentru partea practică, Hugh Laurie, Leighton
Meester, Allison Janney,
Oliver Platt şi Adam Brody au stat
în aceeaşi casă în timpul filmărilor.
UN FEL DE EXPLICAŢIE A TITLULUI
Cele două familii din povestea noastră locuiesc în New Jersey, pe Orange Drive. Locul ăsta e fictiv (din
câte am căutat eu). În New Jersey există, în realitate, The Oranges, un grup de patru oraşe (municipalities în engleză), în Essex County, care au în
numele/denumirea lor cuvântul „Orange”.
Acesta provine de la William al III-lea
al Angliei, care era cunoscut şi sub numele William de Orange.
REGIZORUL Julian
Farino a lucrat mult cu HBO, la seriale (Sex and the City/Totul despre sex, Roma,
Big Love/Dragoste mare, Entourage/Anturaj şi, cel mai recent, la The Newsroom/Redacţia şi Hello Ladies). Farino e britanic, ca şi Hugh Laurie. La fel ca în Dr. House, nici aici acesta nu-şi foloseşte
accentul de la mama-natură.
În 1999, Farino a regizat o altă comedie, The Last Yellow (are ceva cu culorile
domnul).
DISTRIBUŢIA
Cu excepţia Aliei
Shawkat
(Vanessa în film), toţi actorii au un palmares bogat, întregit de numeroase
premii sau nominalizări la Oscar, Globurile de Aur, Emmy sau Tony.
Câteva titluri din CV-ul actorilor de pe afiş:
Hugh Laurie: serialul House M.D/Dr. House, filmul Stuart Little/Şoricelul familiei
(1999)
Leighton
Meester:
serialul Gossip Girl, filmul Date Night/Întâlnire cu surprize (2010)
Oliver Platt: serialele Huff şi The Big C, filmul 2012
(2009)
Allison
Janney:
serialul The West Wing/Viaţa la Casa Albă şi abia începutele Mom şi Masters of Sex, filmele American
Beauty (1999) şi Juno (2007)
Catherine
Keener:
filmele Capote (2005) şi Being John Malkovich/În mintea lui John Malkovich (1999) - pentru ambele a fost nominalizată la Oscar -, dar şi comercialul The 40 Year Old Virgin/Virgin la 40 de ani
(2005)
Adam Brody: serialele Gilmore Girls/Fetele Gilmore şi The O.C./Rebel în California
Adam Brody: serialele Gilmore Girls/Fetele Gilmore şi The O.C./Rebel în California
Allison
Jenney şi
Olvier Platt au lucrat împreună şi
la opt episoade din The West Wing/Viaţa la Casa Albă.
Leighton Meester şi Adam Brody sunt căsătoriţi din 2014 şi au împreună o fată. Cei doi s-au întâlnit chiar pe platourile de filmare de la The Oranges.
În
2014, ei au jucat împreună şi în comedia Life Partners.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu