Vă plac filmele cu supereroi?
Mie nu.
Însă cei din viaţa reală îmi trezesc o admiraţie greu de transpus în
cuvinte.
De când mă ştiu, mi-a plăcut competiţia. Sportivă. Sportul, în general.
Până pe la 18 ani, nu ratam aproape niciun eveniment sportiv. Fotbal,
atletism, caiac-canoe, Formula 1, nu mai pomenesc de gimnastică - aceasta a rămas o
constantă în viaţa mea de privitor la televizor ori ca spectator.
Cu atât mai mult Jocurile Olimpice (OLIMPIADA REPREZINTĂ PERIOADA ACEEA
DE PATRU ANI DINTRE DOUĂ JOCURI OLIMPICE, aşa că, vă rog, nu mai utilizaţi
acest termen!).
Primele mele Jocuri integrale au fost în 1992, la
Albertville (cu Alberto Tomba şi frumuşelul patinator Viktor Petrenko), respectiv Barcelona
(cu LAVINIA MILOŞOVICI şi ultimul 10
din gimnastică şi Carl Lewis).
De atunci, nu
am ratat vreo ediţie a Jocurilor, fie ea de vară sau de iarnă. Am urmărit
pe viu naşterea unor legende. Eroi.
Modele de viaţă.
Lecţii de
viaţă. De depăşire a limitelor. Voinţă dusă la extrem. Încleştări pe muchie de
cuţit. Câteodată toate astea se încheie fericit, alteori dezamăgirea îi sfâşie
pe participanţi.
Jocurile
Olimpice au o atmosferă aparte. Atunci, urmăresc discipline sportive de care abia am
habar - pentru ideea de competiţie la cel mai înalt nivel, pentru... spiritul
olimpic.
Astfel, iarna am descoperit discipline deosebit de
spectaculoase, pe care le urmăresc cu sufletul la gură o dată la patru ani - curling (şah pe gheaţă, pentru cine nu
ştie, cu economişti, matematicieni şi de-alde de-astea în echipe), schi acrobatic - mogule, patinaj viteză,
short track (patinaj viteză pe pistă scurtă).
Asta în afară de biatlon, schi alpin, sărituri cu schiurile şi patinaj artistic, la
care mai trag cu ochiul în timpul anului.
Unul dintre EROII abia începutelor întreceri de la
Soci era deja un erou înainte de
Soci. Cu statuie în oraşul natal, cu
povara de a fi cel mai valoros
biatlonist al tuturor timpurilor şi unul dintre cei mai titraţi sportivi
participanţi vreodată la Jocurile de iarnă, norvegianul Ole Einar Bjoerndalen şi-a adăugat în palmares
sâmbătă a şaptea medalie de aur la JO.
Ole Einar Bjoerndalen imortalizat în bronz
Am rămas uluită în faţa ecranului.
ŞAPTE MEDALII DE AUR reprezintă enorm într-o
disciplină unde ierarhiile se schimbă cu
repeziciune într-un interval de câteva minute uneori.
Este enorm pentru un sportiv ajuns la 40 de ani!
Care nu pornea printre favoriţi în prima probă a
biatlonului (sprint - asta înseamnă 10 km de alergare + două trageri).
Bjoerndalen a avut o eroare în
poligon (din cele zece focuri trase), astfel că a trebuit să recupereze ce a
pierdut acolo pe schiuri. A făcut-o în stilu-i propriu, de mare campion.
Un sportiv pe faţa căruia şi în inima căruia
bucuria enormă pentru o victorie neaşteptată a înflorit ca cercurile din
Festivitatea de deschidere de vineri...
Un scurt
clip cu victoria de sâmbătă şi cu festivitatea de premiere
L-am admirat întotdeauna pe Ole. Pentru puterea de a lupta până la capăt. Pentru determinare. Pentru sportivitatea de care a dat dovadă faţă de colegi şi adversari deopotrivă. Pentru modestie. Pentru TOT.
M-am bucurat pentru fiecare medalie pe care omul
acesta cu faţă blândă (dar furios pe schiuri ☺) a obţinut-o în carieră.
Sâmbătă, Ole
Einar Bjoerndalen a ajuns la 12 medalii în cadrul Jocurilor Olimpice de
iarnă, egalând recordul deţinut de
compatriotul BJÖRN DÄHLIE,
participant la schi fond în anii ’90.
Bjoerndalen a declarat că DÄHLIE este EROUL său.
EGALUL LUI PHELPS
La încheierea ediţiei ruse la Jocurilor albe, unde probabil va mai achiziţiona trofee (eu,
oricum, îi fac galerie din faţa televizorului), Bjoerndalen va intra oficial în Cartea Recordurilor, în privinţa
numărului de medalii.
E ceea ce a făcut în 2012, la Londra, Michael Phelps - cele mai multe medalii
din istoria Jocurilor de vară, 22.
(ALTE) RECORDURI
☺ În 2002, la Jocurile de la Salt Lake City, Ole Einar Bjoerndalen a obţinut TOATE MEDALIILE DE AUR PUSE ÎN JOC, patru la
număr: la individual, sprint, urmărire şi cu ştafeta - proba cu start în bloc
nu apăruse încă.
Nimeni nu a mai reuşit acest lucru până astăzi.
Ole Einar
Bjoerndalen a mai câştigat patru medalii de aur la o competiţie, Mondialele din 2005
şi 2009, însă atunci (2005) a ratat prezenţa pe podium la individual - exista mass start-ul, pe care şi l-a adjudecat,
respectiv (2009) start în bloc.
☺ Bjoerndalen
a fost declarat cel mai bun sportiv din lume în 2002.
☺ Pe lângă cele 7 medalii de aur în cele şase
participări la Jocurile Olimpice, Bjoerndalen
a acumulat 18 titluri mondiale - în total 38 de medalii la campionatele lumii.
☺ 93 de victorii (160 de podiumuri) în Cupa
Mondială întregesc un tablou competiţional pe care îl vom privi aşa cum e. Ca
un tablou, probabil irepetabil.
Tot în Cupa Mondială, Bjoerndalen a terminat între primii trei la general de 13 ori
consecutiv, în sezoanele 1996/1997 - 2008/2009.
☺ Bjoerndalen
a participat
la şi la întreceri de schi fond, unde are o victorie în Cupa Mondială, în 2006.
Este singurul biatlonist din lume care a câştigat atât în disciplina care l-a
consacrat, cât şi la schi fond.
În 2002, la Jocurile unde a luat cu el acasă tot
aurul de la biatlon masculin, Bjoerndalen şi-a găsit timp şi
pentru proba de 30 km la... schi fond, unde s-a clasat pe un excelent locul 5,
în faţa unor nume cu greutate din Cupa
Mondială, cum ar fi cehul Lukas Bauer. Bjoerndalen
s-a aflat la mai puţin de două secunde de bronz; la două puncte intermediare de
control din cele trei de pe traseu, Bjoerndalen
a avut cel mai bun timp.
Colecţia
din 2006 de la Torino
Atât mai am
de zis: Sunt mândră că sunt contemporană cu unul dintre cei mai mari sportivi
ai Planetei - fie că vorbim de discipline de iarnă sau de vară!
Pe Ole
Einar Bjoerndalen îl mai
puteţi vedea la Soci în proba de urmărire (luni). Celelalte liste de start
urmează a fi definitivate, însă, teoretic, norvegianul va mai fi la individual
20 km (13 februarie), start în bloc (16 februarie) şi ştafetă (22 februarie).
După care, probabil, va pune schiurile de concurs
într-un cui imaginar, alături de atât de preţioasele medalii.
Sau va continua... pentru că iniţial a spus că mai
vrea până în 2016, la Mondialele organizate în ţara natală, la Oslo.
Astăzi, intră în concurs cea mai titrată sportivă
română de la Jocurile de la Soci, biatlonista EVA TOFALVI, aflată la a
cincea ediţie a JO şi de două ori purtătoare de drapel la festivitatea de
deschidere a Jocurilor.
Eva a câştigat
în carieră o etapă de Cupă Mondială.
Ţineţi-i
pumnii!
P.S. La
Jocurile de la Soci, mai am o favorită.
De obicei, nu-mi plac ruşii. Dar există la patinaj
artistic o fată de 15 ani, Iulia
Lipniţkaia, pe care o ador.
Acum câteva săptămâni, Iulia a devenit cea mai tânără laureată europeană. Are
o candoare, o maturitate în patinaj, o tehnică excelentă.
În plus, are mari şanse la medalie - eu sper să
fie de aur, deşi pare greu de trecut de monumentul
Yu-na Kim.
O puteţi vedea azi, în proba pe echipe (în cazul
în care nu va fi înlocuită de o colegă, aşa cum s-a întâmplat la perechi) şi pe
19 şi 20 februarie, la individual.
Aşa cum anticipam la data scrierii articolului,
nimic nu i-a stat în cale lui Ole
Einar Bjoerndalen să devină CEL MAI VALOROS SPORTIV DIN
ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE DE IARNĂ.
Medalia care a consfinţit acest lucru a fost cea de
aur obţinută cu ştafeta mixtă a
Norvegiei.
Astfel, totalul lui Bjoerndalen a ajuns la 13 medalii: 8
de aur, 4 de argint şi un bronz.
Puteau fi încă alte trei distincţii: DACĂ nu
erau micile erori din poligon în proba de urmărire (locul 4), DACĂ la ultima tragere de la start în bloc nu rata
patru focuri din cinci (era în
medalii, însă a încheiat abia al 22-lea). Şi DACĂ, în
ultimul schimb al ştafetei masculine, colegul său, Emil Hegle Svendsen (unul
dintre cei mai valoroşi biatlonişti ai ultimilor ani) nu era dezastruos în
poligon (locul 4).
Eva Tofalvi a obţinut rezultate
valoroase pentru biatlonul românesc - clasări între locul 20 şi 26 în toate
cele patru probe în care a luat startul.
Iulia Lipniţkaia a cedat presiunii enorme
puse asupra ei. După prestațiile excelente din proba pe echipe (programul scurt
şi cel liber), unde a devenit cea mai
tânără patinatoare (sau patinator) din istoria olimpică laureată (laureat)
cu aur, Iulia i-a lăsat culoarul deschis spre victorie compatrioatei Adelina Sotnikova.
Lipniţkaia a ocupat în final locul 5
în concursul individual feminin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu