La fel cum am făcut-o cu Six Feet Under,
am sărit peste filmul acesta cu Audrey
Hepburn din motive de... PREJUDECATĂ. Adică: nu-mi doream să o văd în postura
de călugăriţă, înveşmântată/ascunsă în haine fără formă şi cu capul acoperit.
Citisem că The Nun’s Story e unul dintre filmele preferate ale lui Audrey Hepburn, însă nici aşa nu m-am
lăsat convinsă.
Trăiam clar cu impresia că e un film trist, deprimant, cu oameni care vieţuiau
sau lucrau într-o ţară din lumea a treia, CONGO.
Iar VIAŢA BISERICEASCĂ nu m-a atras niciodată.
În plus, mă temeam ca rolul călugăriţei să nu fie prea DRAMATIC pentru
actriţă, deşi am urmărit-o în The Children’s Hour/Şcoala de fete
(1961),
alături de Shirley MacLaine, unde nu
e loc decât de DRAMATISM.
Ei...! Deşi The Nun’s Story durează cam două ore şi jumătate, îmi doream să
nu se mai termine...
A FOST EMOŢIONANT...
Deci. Cine a inventat prejudecăţile astea?!
The Nun’s Story este ecranizarea unui BESTSELLER semnat de
americana Kathryn
Hulme, inspirat de viaţa prietenei ei, belgiana MARIE-LOUISE HABETS. Aceasta a devenit personaj
fictiv, sub numele Gabrielle van der Mal,
ulterior sora Luke.
Audrey Hepburn (născută în
Belgia) a întâlnit-o pe Marie-Louise Habets în timp ce îşi
pregătea rolul. Audrey şi Marie-Louise s-au împrietenit - cea din urmă a avut grijă de actriţă atunci când
aceasta a suferit un grav accident de călărie în timpul filmărilor la The Unforgiven/Neînduplecaţii,
1960, cu Burt Lancaster.
Pentru
a păstra ceva din personajul Marie-Louise
Habets, în The Nun’s
Story numele surorilor de sânge ale personajului principal, Gabrielle van der Mal, sunt numite Marie şi Louise.
În
anii ’30, Gabrielle
van der Mal (Audrey Hepburn) e fiica unui reputat chirurg. Ea renunţă la toate cele lumeşti şi merge
să trăiască la o mănăstire, pentru a deveni călugăriţă, scopul său fiind de a
ajunge în CONGO-UL BELGIAN, unde să îi ajute pe oamenii de acolo în calitatea
sa de călugăriţă-infirmieră-asistentă medicală. Numai intrând în Biserică putea
merge în ţara africană.
Gabrielle,
acum sora Luke, îndură multe, face
numeroase sacrificii (de bunăvoie) pentru a-şi îndeplini visul, acela de contribui
la îmbunătăţirea vieţii nativilor din Congo, COLONIE BELGIANĂ în anii
când se desfăşoară acţiunea.
În
schimb, sora Luke excelează în ceea ce priveşte studiile medicale.
Într-un
final, pune piciorul în Congo,
unde lucrează cu ateul şi burlacul doctor
Fortunati (englezul Peter Finch,
primul câştigător al unui Oscar postum,
pentru Network/Reţeaua, 1976).
Cu
timpul, sora Luke va avea parte de un imens
respect din partea doctorului Fortunati, devenind singurul om alături de care dificilul
om a putut să lucreze, singura care a fost în stare să îl asiste ca la carte în sala de operaţii şi nu
numai.
La
un moment dat, femeii i se cere să se întoarcă în ţara
natală, Belgia. Al doilea război mondial începuse deja.
Audrey Hepburn redă excelent lupta, zbuciumul, zbaterea interioară a
călugăriţei, care e împărţită între dragostea faţă de oameni, faţă de profesia
de infirmieră/asistentă medicală şi devotamentul faţă de Dumnezeu.
„Când
clopotele mă cheamă la capelă, adesea trebuie să sacrific (...) discuţia
spirituală cu un pacient. Întârzii în fiecare zi la capelă sau la sala de mese
sau la amândouă. Încalc Marea Tăcere pentru că nu pot scurta discuţia cu un
pacient care are nevoie de mine.
Maică, de ce
ajutoarele lui Dumnezeu sunt reduse la tăcere de cinci clopote în clipele în
care oamenii în necaz vor să vorbească despre sufletele lor?”, i se confesează sora Luke Maicii Superioare.
În plin război, un eveniment în care e implicat un
membru al familiei ei o determină pe sora Luke să ia o decizie irevocabilă.
În perioada realizării The Nun’s Story, 1958-1959, în America (filmul e american) RASISMUL
era încă prezent.
Pe ecran, comuniunea dintre oamenii de culoare şi albi
este excepţională - a se vedea în special slujba de Crăciun.
Tot în acei ani, au fost realizate şi alte filme despre
relaţiile inter-rasiale – A Patch of Blue,
1965
cu Sidney Poitier şi The
Defiant Ones/Lanţul, cu acelaşi Sidney
Poitier şi cu Tony Curtis.
Sunt multe alte producţii, desigur, eu pe acestea două
le-am prins, deocamdată.
CINE A INSPIRAT PERSONAJUL GABRIELLE VAN
DER MAL?
(Sursa: wikipedia.com)
Aşa cum spuneam, viaţa belgienei MARIE-LOUISE
HABETS (1905-1986)
a fost ficţionalizată în „The Nun’s Story”, un roman apărut în 1956, foarte
bine vândut.
Autoarea cărţii care a inspirat The Nun’s Story, KATHRYN HULME (1900-1981), a întâlnit-o pe cea care a inspirat-o să pună pe hârtie povestea în timp ce lucra cu refugiaţii din Europa, în perioada ce a urmat încheierii celui de-al doilea război mondial, în 1945.
Autoarea cărţii care a inspirat The Nun’s Story, KATHRYN HULME (1900-1981), a întâlnit-o pe cea care a inspirat-o să pună pe hârtie povestea în timp ce lucra cu refugiaţii din Europa, în perioada ce a urmat încheierii celui de-al doilea război mondial, în 1945.
Habets a lucrat pentru Organizaţia Naţiunilor Unite, tot în domeniul refugiaţilor.
Kathryn
Hulme a ajutat-o pe Marie-Louise
Habets, de care a legat o trainică prietenie, să emigreze în SUA.
Habets şi Hume au ajuns în New
York City în 1951. Au locuit în Arizona,
apoi în California.
În 1960, cele două s-au mutat definitiv
în Insula Kauai din Hawaii.
Acolo, Hulme a continuat să scrie. Marie-Louise
Habets şi-a oferit sporadic serviciile medicale, în special prietenilor.
Kathryn
Hulme şi Marie-Louise Habets
au călătorit mult, împreună ori separat.
În
autobiografia sa, „Undiscovered Country” (1966), Hulme
a detaliat întâlnirea cu Habets: într-o
tabără de pregătire din nordul Franţei, ea a remarcat o asistentă medicală din
Belgia care îşi petrecea majoritatea timpului dormind. Chiar şi trează, aceasta
era tăcută, singuratică, aproape antisocială. Însă femeia muncea din răsputeri.
Cu timpul, ea şi-a dezvăluit secretul...
Mai multe despre Marie-Louise Habets aici.
REGIA
Fred Zinnemann (1907-1997) s-a născut pe teritoriul
Austro-Ungariei, la Viena. Înainte de a se stabili în America, a lucrat în Germania
în domeniul filmului, cu alţi câţiva regizori aflaţi la începutul carierei,
printre care Billy
Wilder (Unora le place jazz-ul, 1959),
de asemenea născut în Austro-Ungaria.
Fred Zinnemann a obţinut patru premii Oscar (primind în
plus alte şase nominalizări), pentru filme aparţinând unor genuri
diferite: thriller,
western, film noir şi adaptări ale unor piese de teatru.
Premiile i-au fost acordate pentru documentarul scurt Benjy, 1951, From
Here To Eternity/De aici în eternitate, 1953, cu Frank Sinatra şi Burt Lancaster, A Man For All Seasons/Un om
pentru eternitate, 1966 (pentru regie şi cel mai bun film), iar nominalizările pentru The
Search, 1948, cu Montgomery Clift, High Noon/La
amiază, 1952, cu Gary Cooper, The Nun’s Story/Povestea unei călugăriţe, 1959, The Sundowners/Ferma din câmpie,
1960 (pentru regie şi cel mai bun film), cu Deborah Kerr, şi Julia, 1977, cu Jane Fonda şi Vanessa Redgrave.
Filmele lui Zinnemann sunt, fără excepţie, DRAME (categorie ce
include şi subgenurile de mai sus), în care personajele principale sunt de
obicei oameni singuratici cu
principii ferme care au parte de evenimente
tragice.
Zinnemann este recunoscut pentru atenţia desăvârşită la
detalii, pentru alegerea actorilor care au jucat în filmele sale, dar şi pentru
preocuparea în ceea ce priveşte dilemele morale prin care au de trecut
personajele lui.
PREMII
The Nun’s
Story i-a adus lui Audrey Hepburn (1929-1993) a
treia nominalizare la Oscar din
carieră, după Sabrina, 1954
şi Roman Holiday/Vacanţă la Roma, 1953,
pentru care a şi câştigat statueta.
Au urmat
nominalizări pentru Breakfast at Tiffany’s/Mic dejun la Tiffany, 1961 şi Wait Until Dark, 1967.
În 1993, Audrey a primit un Oscar
onorific, postmortem, pentru acţiunile umanitare.
De asemenea, pentru The Nun’s Story AUDREY HEPBURN a fost
nominalizată la Globul de Aur şi a
primt al doilea Premiu BAFTA din carieră, dupe cel pentru Roman Holiday.
În ansamblu, The Nun’s Story a fost marele perdant la
Oscar. Dintre cele opt nominalizări,
nu a fost fructificată niciuna:
pentru cel mai bun film, Audrey Hepburn,
regizor, scenariu plus patru categorii tehnice.
La Globurile de de Aur, a
câştigat un premiu care suna aşa: Outstanding
Merit şi a avut cinci nominalizări: cel mai bun film - dramă, regie, Audrey Hepburn, actriţă secundară - Edith Evans (Maica Superioară Emmanuel)
şi Best
Film Promoting International Understanding.
Peter Finch
a fost şi el nominalizat, la BAFTA - cel mai bun actor britanic.
TRIVIA/FAPT DIVERS
(Surse: wikipedia.com, imdb.com)
Rolul principal din The Nun’s Story i-a fost sugerat lui Ingrid Bergman (1915-1982), însă aceasta ar fi spus că e prea în vârstă pentru a-l interpreta.
Audrey Hepburn
a petrecut multe ore în mănăstiri, dar şi în preajma unor membri ai Bisericii,
pentru a-şi cunoaşte mai bine rolul. Implicarea
lui Hepburn în acest proiect a fost imensă:
„Mi-am dăruit mai mult din timpul şi
energia mea, am acordat mai multă atenţie pentru acest rol decât pentru oricare
altul de până acum”, a spus actriţa.
POVESTEA DIN SPATELE POVEŞTII scrierii cărţii şi a realizării filmului a făcut subiectul unei piese de teatru radiofonice, The Belgian Nurse, care a fost difuzată de BBC Radio 4 pe 13 ianuarie 2007.
The Nun’s Story a fost turnat în Roma, Bruges, Stanleyville, dar şi într-o colonie de leproşi din Congo.
Regizorul Fred Zinnemann a insistat ca SCENA FINALĂ să rămână FĂRĂ MUZICĂ (coloană sonoră), în ciuda presiunii exercitate de studioul care a produs filmul. Zinnemann crea că muzica ar putea distrage atenția de la performanța uluitoare a lui Audrey Hepburn.
Scena de final din The Nun’s Story a rămas MEMORABILĂ.
Singura deraiere a filmului de la cartea omonimă, sunt de părere unii
critici, este tensiunea sexuală (părerea lor!) resimiţită între sora Luke şi dr.
Fortunati.
A FOST SAU N-A FOST -
decideţi voi.
Componente ale Baletului din Roma au fost angajate să fie călugăriţe în The Nun’s Story. Anumite scene/ritualuri de la mănăstire au fost special desenate pentru ele.
Componente ale Baletului din Roma au fost angajate să fie călugăriţe în The Nun’s Story. Anumite scene/ritualuri de la mănăstire au fost special desenate pentru ele.
COTAŢII
allmovie.com 3 stele (din 5)
imdb.com 7,6
Filmul pare să fie interesant, așa cum este și articolul scris de tine, cu multe amănunte și foarte, foarte bine documentat! Felicitări pentru meticulozitatea cu care ai pus cap la cap toate aceste informații! :)
RăspundețiȘtergereFilmul este nu numai interesant, ci şi o lecţie de sacrificiu. Audrey Hepburn este încântătoare şi transmite extraordinar sentimentele dincolo de ecran.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru aprecieri! Îmi place ca fiecare postare de pe acest blog să fie bine documentată...
Excepțională și foarte bine documentată descriere a filmului. Felicitări! Mă gândeam să fac o descriere a filmului pe blog și m-am apucat să fac o mică cercetare pe subiect. Așa am descoperit recenzia ta și mi se pare că este foarte bine și tehnic realizată, chiar dacă eu am urmărit filmul din alta perspectivă. Mă întrebam dacă mi-ai permite să adaug un link către blogul tău, în cazul în care voi descrie și eu același film (aș vrea să pun accentul pe alte lucruri în descrierea mea).
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru aprecieri, Simona! Da, un link e binevenit!
Ștergere