sâmbătă, 25 octombrie 2014

Ciucasul plin de soare



Traseu:
Cabana Muntele Roşu - Cabana Vârful Ciucaş - Vârful Ciucaş şi retur

Dincolo de tot concediul 2014 (mai am o săptămână de POVESTIT) şi de toate locurile pe care le-am vizitat de atunci - mai am un Făgăraş care se leagă de Valea lui Stan, un loc istoric şi un... Bucegi...
Dincolo de toate astea, mi-e dor de Ciucaş!
Dor nebun, ce mai...!

Şi, ca să îmi potolesc puţin nostalgiile astea periculoase, am dat iama printre amintiri şi am extras de acolo o POVESTE care se petrecea acum un an, pe la altitudinile unde mă simt eu cel mai bine, de la 1500 m în sus. ☺

Cel mai recent am trecut prin Ciucaş, vreme de opt ore, pe 27 iulie 2014.
O porţie micuţă; dar măcar n-am murit de foame.
Atunci, am încercat Valea Berii şi Şaua Ţigăilor - urmăriţi povestea aici.

Acum, afară miroase bine tot tot a iarnă - bucuria de a fi pe munte e stopată (cel puţin pentru mine) de vânt, ploi, friiig.
Mai e şi schimbarea asta (derutantă) de oră...!
Mdaaa... asta e vremea când mă apucă pe mine nostalgiile...

Un an a trecut de la excursia de mai jos, pe care nu am apucat încă să o includ într-o postare, fiindcă se petrecea pe 12-13 octombrie 2013.
Iar blogul acesta a luat fiinţă pe 9 noiembrie 2013, o dată cu prezentările pe care vi le-am scos în înâmpinare.


La Muntele Roşu

Cabana Muntele Roșu (1280 m altitudine) este una dintre destinațiile mele preferate - am vorbit un pic despre ea şi despre Ciucaş în Călătorii de poveste.

☺ Sunt 140 de kilometri de la București şi scapi de nebuneala de pe Valea Prahovei, dacă ai chef de munte.

Iniţial, mă gândeam la o excursie de o zi: Bucureşti, apoi pe jos pe traseul Cheia (875 m altitudine) – Muntele Roşu – Cabana Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur.
Am transferat totul într-un weekend, căci voiam să mă bucur de peisaj pe-ndelete, nu în fugă 9-10 ore fără pauză.

Trecuseră deja patru ani de la ultima trecere a noastră pe la Muntele Roşu.

Drumul de la Cheia (DN1A) la Cabana Muntele Roşu - 3 kilometri teoretic asfaltaţi - nu a mai fost refăcut de un miliard de ani. Asfaltul sărit dă naştere la nişte cratere bune de rupt maşina.
Peisajul îţi atrage privirea, dacă stai în dreapta şoferului. El nu poate decât să stea băţ de concentare.
CU MAŞINA, cei 3 kilometri înseamnă, ca timp, 20-30 de minute.
PE JOS, e aproximativ o oră, fiindcă e în urcare.

Chiar m-am simţit prost în maşină; mi-era şi ruşine - erau câţiva oameni care se plimbau până la/de la Muntele Roşu şi eu stăteam pe scaun! Îmi venea să sar de pe loc, însă timpul ne cam presa. Plus că nu aveam pe unde să lăsăm maşina, singura opţiune fiind... în pădure.

Nu ştiu în ce stare se află actualmente drumul ăsta greu încercat - nu am mai trecut pe acolo din 2013.

Cum se vede de la Muntele Roşu


Premieră absolută: pe vârf!

Am intrat în Cabana Ciucaş doar ca să ne schimbăm de tricourile ude şi să lăsăm ceva din haine. Să fi fost 10 minute?!
N-am transpirat toată vara (în concediul 2013) cât am transpirat în drumeţia asta!
Era cald, era şi soare... de mers pe alocuri în mânecă scurtă... în ciuda celor câtorva pete de zăpadă de pe traseu.

Ni se face cu ochiul!


Drumul spre Vârful Ciucaş începe uşurel.


Apoi poteca se îngustează şi se schimbă din pământ în pietriş. 
Tre' să depăşim toate moţurile din zare!




Înaintăm şi fotografiem culorile toamnei...



...şi moţurile ☺ - era aproape ora 16.00, de aici umbrele.



Până în 2013, n-am mai fost niciodată atât de sus în Ciucaş! Şi e atât de bine...!
Respir tot aerul ăsta, ca să îl iau cu mine...!

N-am cum să nu ţin minte câţi metri sunt sus de tot, pentru că e anul naşterii mamei mele, 1954. ☺


De pe Vârful Ciucaş, am mai chinuit aparatul cu nişte cadre de ruginiu, auriu şi toate nuanţele.
În peisaj e şi Ion, contemplând nemărginirea.



Aaa... Sunt şi eu, într-o lumină aşa, artistică...


O fotografie asemănătoare celei de mai jos găsiţi şi în postarea anterioară despre Ciucaş.


Babele la Sfat


Mai spun o dată: mie Babele astea îmi aduc mai mult a doi îndrăgostiţi faţă în faţă, cu priviri ce se întrepătrund.
Dar „sfatul" e termenul oficial, aşa că rămân cu imaginaţia mea.

Coborârea şi peisajele sale


Da, valea asta mi-a mâncat un pic sufletul... pentru că e în coborâre, iar eu repet a milioana oară că mai bine mă laşi să urc de trei ori (cel puţin!) orice păntuţă decât să o cobor o dată!



Ion se joacă...


...iar cineva face poze pe sus!



Încă una de pe drum...



...înainte de întoarcerea la Cabana Ciucaş.



Şi apusul!
(asta e perioada mea preferată a oricărei zile)




CABANA VÂRFUL CIUCAŞ (aşa e oficial...)

Să zică cine ce-o zice: mie îmi place ca, după o zi de hălăduit pe cărări, să mă relaxez în condiţii cât mai apropiate de acasă.
Ştiu că mulţi nu sunt acord cu postarea unui loc modern în vârful dealului, aşa cum este actuala Cabana Ciucaş.
Pe mine nu m-a deranjat - am petrecut aici cu drag cele trei ore până m-am băgat la somn şi, a doua zi dimineaţa, ora cât a durat împachetarea şi mic-dejunul.

Singura chestie nasoală e că aici se poate ajunge şi cu maşina - adus de proprietarii cabanei sau cu 4x4-ul personal.
Asta clar strică ceva din atmosfera montaniardă. Ca să nu mai vorbesc de poluare...
Poluare pe care o resimţi perfect dacă ai norocul să te intersectezi cu o cursă de-a lor în timp ce urci pantele către cabană...


☺ Pe site-ul oficial al Cabanei Ciucaş, găsim amănunte despre Cabana Ciucaş cea veche.
Pe 26 septembrie 1937, a avut loc inaugurarea Casei Alexandru Vlahuţă, aşa cum se numea iniţial.
Fiindcă anii 2000 au găsit-o într-o stare de paragină, s-a hotărât construcţia unei noi aşezări.
S-a lucrat aproximativ trei ani, iar în iulie 2011 a dost redeschis locul pe care îl putem vedea astăzi.
Imagini cu ceea ce a fost cândva Cabana Ciucaş sunt expuse în holul actualei cabane.

A doua zi, MARE DE NORI

Era 9 dimineaţa şi noi stăteam în mânecă scurtă afară, la 1500 m altitudine!

Versiunea de dimineaţă a norilor de mai sus; remarcaţi MAREA DE NORI?!


Super-super-super!


Dar „marea" asta ne aşteaptă jos...

De la soare la brrrrrrrrrrrr!

Într-adevăr, după ce am ieşit din pădure, la 5 minute de Cabana Muntele Roşu ceaţa era deasă.
Şi a trebuit să ne îmbrăcăm rapid; eu una m-am înfofolit, peste tricou, cu un hanorac şi cu o canadiană grosuţă.
Parcă nu-mi vine să cred de unde am venit!


INDICATOARE

Bandă galbenă şi cruce albastră: Cabana Muntele Roşu (1280 m altitudine) – Cabana Vârful Ciucaş (1595 m) total două ore
*După ce străbateţi poteca marcată cu bandă galbenă, la ieşirea din pădure traseul (aflat la jumătatea distanţei dintre Muntele Roşu şi Cabană) se intersectează cu cel care vine de pe Valea Berii, pe cruce albastră, la Fântâna „Nicolae Ioan”; de aici până la Cabana Vârful Ciucaş mai sunt circa 45 de minute.
*Din Cheia, traseul pe jos Cabana Muntele Roşu – Cabana Vârful Ciucaş durează 3 ore - 3 ore şi jumătate

Bandă roşie: Cabana Ciucaş – Vârful Ciucaş (1954 m) 1 oră - 1 oră şi jumătate


Focurile vii (Buzău)

Tentativa noastră de a lega Ciucaşul de Focurile Vii din Buzău, comuna Lopătari, a eşuat.
După GPS-ul cel deştept, am ajuns la vreo 10 kilometri de destinaţie, dar total pe ocolite şi aiurea... mă rog... eram cumva pe partea cealaltă a dealului unde se află obiectivul turistic.

În plus, era în pragul întunericului. Drumul pe care nu-l indicase maşinăria până la un moment dat a însemnat nu numai lipsa totală a asfaltului, ci şi bolovani alunecoşi.
O întreagă aventură, care ne-a dus spre nicăieri...!

Nu m-am lăsat şi, după vreo două săptămâni de la Ciucaşul 2013, am văzut cu ochii mei minunea naturală.


Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

4 comentarii:

  1. Wow! Foarte faină povestea ta! Un fotoreportaj, dacă îmi permiți să numesc așa gândurile tale la pachet cu superbele fotografii! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc mult pentru vizită...! Şi încântată de cunoştinţă!
    Din păcate, toamna aceasta nu a permis prea multe drumeţii montane, aşa că am rămas cu amintirile.
    Ioana

    RăspundețiȘtergere