marți, 3 martie 2015

Drumeţii montane în Bucegi iarna



Trasee:
*Cabana Babele – Cabana Piatra Arsă
*Cabana Babele – peste Cerdac (drum de iarnă spre Omu) – Mecetul Turcesc – Valea Obârşia Ialomiţei – Peştera; Peştera – Cabana Babele
*Cabana Babele – Cota 1400


27 februarie – 1 martie 2015 a fost un weekend în natură, cu zăpadă imaculată scârţâind sub picioare, sus, în Bucegi. Cu soare mult şi multă voie bună. Pot să-i zic „soare de primăvară” în marea aceea de alb?
Am petrecut un weekend cu drumeţii de neuitat, câteodată la lumina lunii, pe cărări (teoretic) închise iarna, într-o gaşcă de oameni cu muntele în suflet şi... în picioare.

Printre căzături (nu cred să fi fost cineva care să fi ratat o trântă cu zăpada), cărări în pantă – pui un picior mai sus, unul mai jos... printre înotul constant prin zăpadă, ne-a fericit întinderea de alb şi o vreme excelentă, fără vântul specific şi cu soare din plin (faţa mea e roşie, de foc).


☺ Cu urşii din Bucegi nu am avut treabă, iarna stau cuminţi în bârlog... sau cel puţin asta e regula...


File de poveste

Eu şi colegul de apartament am cunoscut, în weekendul ce a făcut legătura între iarnă şi primăvară, FACE TO FACE - nu doar prin FACEbook, oameni speciali. E inutil să zic „iubitori de munte", nu?
Am tot văzut poze de grup din diferite ture şi, la un moment dat, m-am băgat în seamă: „Vreau şi eu!".
Şi uite-aşa a început o POVESTE frumoasă... de munte. Cu oameni frumoşi.

Mă conversasem cu Ştefan (Fane Marinaru’, pentru cunoscători ☺) de aproape o săptămână, pentru a pune la punct nişte detalii.
Faţă în faţă ne-am întâlnit vineri 27 februarie, la izvorul dintre Comarnic şi Sinaia.

Am cărat bagajele (în special apa de spălat – un pic mai jos despre asta) cu telecabina, până la Cabana Babele. Mda, ce mai munţomani!...☺
Aşteptaţi puţin!


Prima zi: Babele - Piatra Arsă

După o ciorbică şi un ceai, ne-am regrupat către Piatra Arsă. Era deja trecut de ora 16.00, aşa că ştiam ce ne aşteaptă la întoarcere – un drum în lumina stelelor.

Ocolim staţia telecabinei şi pornim către Piatra Arsă

 Cabana Babele, staţia telecabinei şi construcţia urâtă dintre ele rămân în spate

  
Prin albul... cel mai alb!



 Pe aici nu se trece! Coborârea pe Jepii Mari rămâne neatinsă.

Cum Luna era puţin ocupată, ne-am mulţumit cu niscaiva steluţe pe un cer negru deasupra, contrastând cu albul de la picioare, şi cu strălucirea Crucii de pe Caraiman.

Mai avea puţin şi se aprindea!

Bucuria zăpezii

Iar Ploieştiul noaptea de pe platoul Bucegilor e o minune...
Îmi pare rău că nu vă pot arăta fotografii, imposibil de realizat din cauza luminii slabe – nu am luat trepiedul cu noi.
E o senzaţie specială - asemănătoaee celei de la Bâlea Lac, la părăsirea Hotelului de gheaţă. Numai că atunci membrele noastre superioare (şi inferioare) nu au avut atâta de lucru...

La întoarcerea de la Piatra Arsă, mie una drumul mi s-a părut interminabil.
Lumina de la staţia telecabinei şi Cabana Babele erau tot mai departe, în noapte, se toooot depărtau, iluzoriu.
Primul drum din excursia noastră a fost darnic în privinţa peisajelor, însă obositor (chiar şi psihic) la nivelul efortului.
A fost prima oară în 10 ani când am pus piciorul pe munte înalt în plină iarnă.


INTERZIS!

Dimineaţă, cu grupul dublat de oamenii sosiţi cu prima telecabină care a urcat la Babele, toate gândurile se îndreptau către Cabana Omu – închisă iarna, dar foarte... aspiraţională pentru munţomani.

Cu voioşie, spre Sfinx (2216 m altitudine)

 Furnicuţe în zăpadă şi Coştila în zare

...şi mai aproape
 

Cărări...


Continuăm spre Omu







Colţii Morarului, dezveliţi de ceaţă

Răzbatem noi ce răzbatem prin nămeţi, o luăm pe deasupra Cerdacului (drumul de iarnă către locul situat cel mai sus în Bucegi).

„D-aia-s frumoşi Bucegii, că te primesc şi iarna la 2500 de metri...!", spune Gabi.

Cei care cunosc zona ca-n palmă hotărăsc să ocolim puţin la un moment dat, deoarece în varianta clasică exista riscul căderii în gol, nefiind săpată o potecă.
Coborâm panta cu un unghi de înclinare pronunţat, cu Mecetul Turcesc în faţă, şi... altă surpriză!... nici aici nu avem cărare. Alex o ia înainte, cu gândul de a sculpta una. Numai că zăpada îi ajungea hăăăăt!, pân’ la brâu, iar pentru noi, muritorii, nu era chip de trecut pe acolo.

Cabana Omu, cu zoom

Ei bine, Omu a devenit un vis frumos, pe care îl punem în cutiuţa cu pentru altă dată. Ne aflam chiar pe traseul spre Peştera, în Valea Obârşia Ialomiţei.
Trebuie să vă spun că acest traseu este INTERZIS în timpul IERNII; cei din grup cu experienţă au căzut de acord că se poate trece... că nu vom întâmpina pericole.







Astfel, am refăcut traseul de astă-vară, în sens invers – atunci am pornit din Peştera am ajuns la Omu şi Babele, apoi am coborât la Peştera. Citiţi AICI povestea.
Îmi aminteam de porţiunile dificile de urcare, pe bolovani şi pietriş. „Eu nu cobor pe aici!!!” ţineam mândră-mândră capul sus astă-vară. Pune-mă oriunde să urc de 7 ori, să obosesc, să... ce-o mai fi pe acolo (stabil), dar nu să cobor (instabil)! Ce să mai zic de zăpadă...?
...p-aia cu „eu pe zăpadă nu mă duc la munte!” o ştiţi? ☺ Asta spuneam după ultima ieşire la munte din 2014.

☺ Valea Obârşia Ialomiţei este una de origine glaciară (ce drăguţ!).

Fiindcă am fost în haită mare, încrederea unul în altul ne-a dăruit forţe, ştiam că putem conta pe ajutor în caz de nevoie – cum a fost cu piciorul meu scufundat adânc în zăpadă, pe lângă care au fost necesare câteva săpături (mulţumesc, Ştefan!)
Singuri noi doi aici, brrrr!, nu!

Cascada Obârşia Ialomiţei era îngheţată şi era mai mult sau mai puţin identificabilă în atâta alb.

Înainte de a o apuca spre Babele, înapoi la cazare, cât am stat la masă - o ciorbă, pentru hidratare şi umplerea stomacului - s-a pornit o ninsoare deasă. Noroc că nu a durat mai mult de un sfert de oră, că aia ne mai lipsea...

Cu toate că afară nu era cald pe la 7-8 seara, curgeau apele de pe noi când am păşit în cabană. S-a întâmplat şi vineri noapte, şi sâmbătă. Ce bine ar fi mers un duş...!

Cântecele de munte

Ce poate fi mai frumos, după o zi de colindat, decât nişte cântece de munte, în compania unei chitare?
Stăteam ca hipnotizată şi înghiţeam versurile şi notele... un spectacol...
Mulţumesc, Sorin şi domnul Mircea! (Şi Luiza şi Doina. Şi Gabi, care a venit cu lecţia pregătită de acasă, cu foi pline de versuri, scrise de mână.)


Ultima zi, duminică: Babele - Piatra Arsă - Cota 1400

Peste noapte, s-a mai aşternut un strat de zăpadă - nu foarte mare, cât să afâneze un pic zăpada.

Muşuroaie de zăpadă, de la geamul camerei

Atenţie, telecabină!

Reţea de drumuri pe platoul Bucegilor

Intrarea în jnepeniş, în apropiere de Piatra Arsă




 În urmă, Complexul Piatra Arsă

În şir indian



Mare de nori


Dilemă: URCĂM PE FURNICA?


Sunt convinsă că mulţi dintre voi aţi urcat măcar o dată în viaţă deluşorul Furnica.
Furnicuţa aceasta face legătura între cărarea care vine de la Piatra Arsă şi staţia telecabinei/Cabana Mioriţa, la Cota 2000. În România am întâlnit multe nume... ironice - vezi Groapa Seacă din Parâng - , cam aşa e şi în cazul Furnicii. Priveşti în sus şi când te gândeşti ce te aşteaptă... o linie lungă pe verticală, care ai impresia că nu se mai sfârşeşte, o dată ce înaintezi.
Deci, tre' să urcăm Furnicuţa pentru a ne plasa pe un drum OK?

Am reuşit până la urmă să o evităm; am ocolit-o, fiindcă am dat de urme de paşi în curba ce înconjoară gâlma la bază. Cineva fusese acolo şi făcuse cărare! Nu am realizat cine ştie ce şmecherie – aşa se face, regulamentar, dacă vrei să cobori pân’ la Cota 1500-Cota 1400, ca să nu urci degeaba ce o să cobori mai târziu...!
Dar... aşa... am dat, DIN NOU!, peste drumul interzis – adică drumul de vară Cota 2000 – Cota 1400.



De la Babele am mai coborât o dată iarna în Sinaia, la începutul anilor 2000, într-un ianuarie, doar în compania colegului de apartament, şi tot pe drumul de vară – asta pentru că nu ne orientasem bine.
Numai că atunci nu erau indicatoare de la Babele la Piatra Arsă şi am rătăcit pe platou vreo două ore, în loc de una, pentru că ne-au înşelat de câteva ori urmele paşilor altora.
Dar, ca să închei cu amintirile, nu era atâta zăpadă acu' 10 ani...

Încă un reloadedacum o lună jumătate eram chiar aici, la Cota 2000, şi mă bătea gândul să o iau în jos, cu piciorul, până la 1400. Ia uite ce repede se împlinesc visele...! ☺
Sau, mai curând, ai grijă ce-ţi doreşti...

Biiine, noi acum am luat-o cumva „pe scurtătură" (nu mai contează cine a fost cu ideea), am coborât două deluşoare abrupte, prin zăpadă uneori până la genunchi şi peste.


Eu am preferat varianta FUND, chiar dacă zăpada nu era întărită, iar efortul împingerii în mâini şi picioare a fost considerabil - ghici cine are febră musculară din cauza asta!?

Pe deasupra noastră se mişcau întruna telecabina şi telescaunul pe care le-am încercat în premieră la începutul anului.
Să ne ierte snowboard-erii pe care i-am cam încurcat în traseul nostru.

Toboganul de zăpadă; nu am fost singura care a apelat la această metodă! ☺

Hai, că mai e puţin şi suntem la Cota 1500; de aici, e o aruncătură de băţ până la 1400!



Am ajuns!


La Cota 1400 am întâlnit ceaţă, fleşcăială şi băltoace adânci.

În plus, microbuzul care face legătura între Sinaia şi Cota 1400 nu circulă duminica. Suuuper!!!
Teoretic, ca să fie până la capăt, ar fi trebuit să o luăm alternativ pe şosea şi prin pădure, prin noroi. Unii au preferat această variantă.
Noi - mulţumesc, nu! După cura de zăpadă pură, să ajung la SOSIRE murdară din cap până-n picioare... Am mai uşurat portofelul de 40 de lei (două persoane) şi am apelat la serviciile telegondolei.
Instalaţia aceasta de cablu ajunge până undeva între centrul Sinaiei şi Cabana Schiorilor. Nouă ne-a convenit, fiindcă am şi băgat la ghiozdan cu astă ocazie.

În pas de plimbare, nu am mers mai mult de 30 de minute până la Gara Sinaia, pentru îmbarcarea în microbuzul spre Buşteni, pentru recuperarea maşinii.
Pentru mine, au ieşit la iveală alte amintiri - am suit cu mama şi cu sora mea pe aici, până la Cabana Schiorilor, de nenumărate ori, în concediile de vară.


PREŢURI

☺ Tarif URCARE (coborâre) telecabina Babele: 35 de lei/persoană (70 de lei urcare + coborâre)

☺ Tarifele pentru instalaţiile de cablu Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 le găsiţi AICI.

☺ Tarife cazare Cabana Babele: 80 lei camera de două persoane, în cameră fără grup sanitar; 100 lei cu grup sanitar (iarna nu funcţionează, e închis; se aplică tariful pentru „fără grup sanitar"); 30 lei/patul în camerele de 4-8 locuri.

☺ 4,50 lei/persoană maxi-taxi (microbuz) Sinaia-Buşteni, cu oprire înainte de panta spre telecabină (0,7 km)


CONDIŢIILE DE LA BABELE IARNA

Am repetat-o, de-a lungul Călătoriilor mele pe acest blog - Cabana Babele (zona Babele), mi-e tare dragă.
Mi-am petrecut aici - şi pe traseele din împrejurimi - numeroase tabere în copilărie şi început de adolescenţă. E ca o ştampilă în suflet.
DAR...

*De apă fuseserăm informaţi o dată cu rezervarea camerelor: bazinul e îngheţat. Singura baie care poate fi folosită e cea de jos - trei cabine comune + două chiuvete. Apa pentru WC şi spălat provine probabil din... zăpadă dezgheţată.
Am avut cu noi două bidoane pentru spălat.
*Frigul pe care l-am tras în noaptea de vineri spre sâmbătă (prima noapte) nu-l pot descrie. Am coborât de trei ori câte două etaje la toaletă, din cauza degeratului. Pe hol, era de străbătut întâi o zonă de întuneric adânc, până să se aprindă automant lumina.
A doua noapte, sâmbătă spre duminică, a fost acceptabil ca temperatură în cameră.
Mai jos, la Piatra Arsă, erau condiţii; mă refer la apă curentă şi la căldură.

*La ora 10 fără ceva seara, am fost informaţi că sala de mese „se închide în 5 minute", aşa că valea! În cameră, unde altundeva?! Obligat-forţat...

*Plus manelele de sâmbătă seară ale unui grup, până în creierii nopţii... o adevărată încântare pe munte!


INDICATOARE. Altitudini, durată (oficiale, vara)

Bandă galbenă: Cabana Babele (2206 m altitudine) – Cabana/Complex sportiv Piatra Arsă (1950 m) 1 oră

Bandă galbenă: Cabana Babele – Cabana Omu (2507 m) 2 ore – 2 ore şi jumătate

Bandă albastră: Cabana Omu - Hotel Peştera 2 ore – 2 ore şi jumătate INTERZIS IARNA!
ATENŢIE! Dacă vă aventuraţi pe traseu, mergeţi în grup mare şi asiguraţi-vă înainte de a porni la drum de condiţiile meteo!!! Există pericol de avalanşă!


Cruce albastră: Hotel Peştera - Cabana Babele 2 ore

Bandă galbenă: Cabana/Complex sportiv Piatra Arsă – Cota 2000 aproximativ 1 oră

Bandă roşie: Cota 2000 (baza Muntelui Furnica) – Cota 1400 aproximativ 1 oră şi jumătate; pe unde am luat-o noi e interzis iarna!
ATENŢIE! Mergeţi în grup mare şi asiguraţi-vă înainte de a porni la drum de condiţiile meteo!!! Există pericol de avalanşă!
*Cel mai bine, căutaţi traseul de iarnă! – tot bandă roşie.


Timpii noştri

*De la Babele la Piatra Arsă nu am cronometrat, mai ales că ne-am opit să facem o mie de poze (e cam o oră şi jumătate iarna, după calculele mele).
*A DOUA ZI a drumeţiilor noastre, am plecat de la Babele la ora 10.00 şi am ajuns la Peştera în jur de ora 16.00 - cu tot cu opririle pentru orientare şi pentru deciziile „hai o luăm pe aici!”.
De la 17.00 la 19.00 am urcat la Babele (ultima porţiune în întuneric, cu lanterne) – ne-am încadrat în cele două ore de vară, cu toate că pe indicator scria „drum dificil iarna”. Ura!!!
*A TREIA ZI, ne-am urnit de la Babele tot pe la 10.00, iar după vreo 5 ore eram la Cota 1400 – cu pauză (mare) la Piatra Arsă.

MUNTELE!

Nu conrează ce pasiuni avem în afara muntelui, ce facem profesional, ce vârste avem, din ce parte a ţării provenim - atâta timp cât ne pasionează MUNTELE.

Lumea iubitorilor de munte e una mai bună; nu prea întâlneşti egoism; oamenii îndrăgostiţi de natură şi de înălţimi sunt cu greu înţeleşi când o iau pe coclauri cu rucsace greeele în spate - pentru ce?! Pentru savurarea micii victorii (personale) de a (mai) cuceri un vârf, de mai ajunge prin forţele proprii la o cascadă, la un lac. Pentru a privi cu ochii tăi o părticică de natură unde omul nu a săpat încă pentru propria-i satisfacţie financiară.
Pentru bucuria unui apus sau unui răsărit de soare...
Satisfacţia poate fi scurtă, însă îţi umple sufletul de BINE şi frumos...

Dacă vă face plăcere, citiţi şi alte aventuri din zona Bucegilor:

Am urcat pe Jepii Mici şi am coborât pe Jepii Mari (plus un drum până la Cruce)
De la Omu cu grindina după noi (traseu Peştera – Omu – Babele)


Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

12 comentarii:

  1. WWWWWWOOOOOOOWWWWWWWWW! m-ai dat gata cu postarea asta! Fotografiile sunt de basm! sunteti o trupa de admirat, sunteti frumosi si viteji! aplauzeeee!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc!!! A fost un weekend superb, în compania umor oameni superbi, care ştiu muntele pe de rost. M-am simţit în siguranţă şi... în familie!
      Mulţumesc încă o dată! Când primeşti asemenea comentarii, eşti wow, la rândul tău...!
      Ioana

      Ștergere
  2. Cu siguranță ai avut un week-end excelent, prin ....albul cel mai alb! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar dacă nu i-am cunoscut personal (nu prin facebook) înainte pe cei din grup, ne-am simţit minunat!
      Albul cel mai alb, soarele, compania... totul a fost la superlativ! Vom continua... sper!
      Mulţumesc pentru vizită,
      Ioana

      Ștergere
  3. Puteam să ne intersectăm de data asta. :) Noi am fost în Padina: sâmbătă prin Valea Dorului, iar duminică ne-am întors prin Piatra Arsă și Babele. Albul ăla cel mai alb de care zici tu l-am înfruntat și noi, cu tot cu ceață și vânt puternic, până la telecabină, contra-cronometru. Am ajuns la mustață, adică cu 5 minute înainte să plece ultima telecabină, după ce am urcat greu prin urmele lăsate de alții din gașcă la venire, pe o scurtătură. Senzația a fost ciudată rău, că nu știam unde suntem, cât mai avem de urcat, dacă ne încadrăm în timp... și ne bătea vântul ăla rece din toate părțile. Când am ajuns la telecabină am început să râdem isteric, nu ne venea să credem. Altfel, trebuia să facem cale întoarsă și să coborâm pe jos sau să dormim la Babele.
    P.S. La Padina am cântat până pe la 3 dimineața cântece de munte, să știi. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştii că Padina a fost prima alegere pentru excursia aceasta? :) M-am mai întâlnit eu în vârful muntelui cu oameni despre care am aflat ca locuiesc sau muncesc la doi paşi de mine http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/07/bucegi-2014-am-urcat-pe-jepii-mici-si.html ... aşa că nu ar fost o „problemă" să dăm nas în nas tocmai la cabană; mai ales că acum „ne ştim".
      Într-un final, decizia cu Babele a fost luată din considerentul că acolo aunt mai multe posibilităţi de trasee - îmi pare rău că nu am ajuns la Omu, nici la Cruce, că ne-am depărtat ambiţionându-ne cu Omu...
      Noi am prins o vreme superbă (de tricou, chiar), vânt a fost un pic; ceaţă doar la final, la 1400.
      Dacă vă venea de la început ideea să urcaţi de la Padina direct la Babele (prin Peştera)… dar aşa a fost cu adrenalină, de ţinut minte, nu?
      Ioana

      Ștergere
  4. Foarte faina tura! Si eu am cunoscut in tara o multime de oameni faini pe munte (majoritatea pe carpati.org). Pe unii dintre ei ii intamneam prima data in dimineata in care faceam traseul, dar nu era bai, stiam ca si ei iubesc muntele si era suficient.
    Bucegii sunt niste munti foarte buni de strabatut iarna mai ales cand vizibilitatea este buna, i-am batut si eu de multe ori pe zapada. Omu iarna a ramas insa un vis, am avut vreo 2 tentative, dar din pacate conditiile nu au tinut cu mine. Eh, un motiv in plus sa ma intorc :).

    Si da, am urcat Furnica de cateva ori. Nici coborarea nu-i usoara daca-i gheata, eu acolo mi-am rupt un deget :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În afara „colegului de apartament", nici eu nu cunoşteam pe nimeni înainte de weekendul acesta. Vorbisem şi ne „cunoscuserăm" pe Facebook, în grupul Drumeţii montane - de aici şi titlul de mai sus :) Excat cu aceeaşi idee am pornit şi eu - suntem iubitori demunte, nÎn afara „colegului de apartament", nici eu nu cunoşteam pe nimeni înainte de weekendul acesta. Vorbisem şi ne „cunoscuserăm" pe Facebook, în grupul Drumeţii montane - de aici şi titlul de mai sus :) Exact cu aceeaşi idee am pornit şi eu - suntem iubitori de munte, nu contează ce facem în rest!
      Da... apropo de vizibilitate - a fost o vreme de vis, mai ales sâmbătă, cu mult soare şi vânt spre deloc. O mică problemă a fost la întoarcere, că ne-a prins noaptea pe drum – şi nu mai mersesem pe munte aşa. Dar în grup… orice se poate… inclusiv aceste trasee interzise (cu precauţiile de rigoare).
      Cu Furnica nu am avut de furcă (vorba vine…!) decât vara, de aceea m-a cam speriat o ascensiune acolo acum, mai ales că ştiam că avem de coborât ce am urcat!
      Da, şi pentru mine Omu a rămas un vis… din fericire, noi nu am prins porţiuni de gheaţă, doar zăpadă înaltă.
      Ioana
      P.S. Abia aştept să citesc şi poveştile tale de iarnă - am văzut că ai ceva, dar nu am avut timp să... aprofundez.

      Ștergere
  5. Da, eu nu sunt bun companion iarna, cum s-a stricat vremea toamna cum intru in barlog. Dar admir placerea/vointa/nebunia celorlalti de a se aventura pe munte. Sunt superbe fotografiile, in cea alba complet in care nu se distingea orizontul m-a lasat fara aer, m-a speriat. Am urcat doar in mai cu putina zapada pe Ciucas, nu m-am simtit in pericol.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi nu am mai fost la munte iarna de peste 10 ani! A fost superb - şi ca vreme, şi ca trasee, şi ca oameni!
      ...chiar dacă am rămas să visăm la Omu...
      Aşa am spus şi eu: „Nu merg la munte pe zăpadă!", nu mai departe de astă-toamnă. Şi uite! Am tras un pic de mine... n-am făcut cine ştie ce ispravă, dar sunt, cumva, mândră de mine...!
      Apropo de fotografia de care spuneai, trebuie să fii acolo, iar orice sperietură dispare. Intervine splendoarea muntelui, plăcerea de a merge... Asupra noastră nu a planat pericolul, de aceea ne-am şi permis să o luăm pe „interzise".
      Ioana

      Ștergere
    2. Am vazut ca v-ati distrat, fotografia sub care ai scris "bucuria zapezii" este concludenta. :)
      Faptul ca eu nu ies iarna e pentru ca sunt extrem de friguroasa, mi-e greu sa respir chiar si in oras, la -6 - -10 grade gerul imi poate provoca atacuri de panica si datorita operatiilor pe coloana mi-e teama sa nu alunec/cad.
      Astfel ca iarna e cu pauza, poate intr-o zi mai voi aventura la o astfel de tura, dar sa fiu mai experimentata, cu oameni mai multi. Si neaparat cu cagula pe fata. :))

      Ștergere
  6. Oooo... îmi pare rău pentru problemele tale de sănătate!
    Să ştii că fapul că a, fost mai mulţi ne-a dat, cumva, forţe suplimentare.
    Ioana

    RăspundețiȘtergere