duminică, 29 martie 2015

Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) în asfinţit




Până la ora cinci după-amiaza, ziua noastră a fost aşa: Împachetează – dezpachetează – împachetează!
Am răscolit bagajelele de trei ori şi am plutit printre incertitudinile asupra maşinii. O primim azi înapoi ori ba?
(Povestea cu maşina buclucaşă o găsiţi AICI.)


ZIUA 10 – 27 AUGUST 2014 (miercuri)

A fost ultima zi de „sechestru” Gheorgheni.
Nu spun că nu a fost frumos aici – am avut parte de linişte la cazare (chiar dacă şi de un pic de frig), ne-am plimbat în mare parte înconjuraţi de verde (ne-a fermecat Parcul Csiky) şi de maiestuos - Cheile Bicazului.
Pe de altă parte, activităţile ne-au fost limitate, iar Lacul Roşu şi Cheile Bicazului nu-şi făceau loc printre obiectivele noastre iniţiale. Iar să nu fii sigur când pleci... nesiguranţa nu mi-a plăcut niciodată!

Conform planului de acasă, trebuia să fim undeva în Făgăraş pe undeva, în partea asta a săptămânii. Ba ploaia, ba maşina – se termină o dată, să fim şi noi liniştiţi pe de-a-ntregul?

Lasă, că am recuperat un pic în toamnă Făgăraşul, cu Valea lui Stan şi Vârful Vânătarea lui Buteanu.


CUM A FOST LA... SUPERMARKET, în loc de MUNTE

În loc să fim pe cărări de munte, noi ne învărteam prin supermarket – „să mergem să cumpărăm ce nu ne trebuie”, vorba colegului de apartament.
Am bătut magazinul fiindcă acolo a trebuit să aşteptăm update-urile despre maşina noastră, în imediata apropiere a service-ului auto.
Şi eram destul de izolaţi de oraş. Şi ploua. De data aceasta torenţial. Şi deja mă urc pe toţi pereţii dacă pierd ziua asta aiurea! Nici măcar nu pot să deschid o CARTE; dacă era bine afară, luam în primire o bordură, ceva...

Pentru început, am avut parte de ploaie uşoară la dus: 4 kilometri pe jos - pentru dezmorţire şi... economie de bani - până la service-ul auto.
Dacă nu aţi citit până acum, maşina noastră este sechestrată acolo încă de luni dimineaţă, după ce duminică seara au apucat-o damblalele.

Ce surpriză ne aşteaptă la service? Maşina ar fi gata (piesa defectă a fost înlocuită)... dar nu porneşte!

Până i se dă de cap, hai la supermarket – „să mergem să cumpărăm ce nu ne trebuie”, ca să îl citez pe colegul de apartament.
Am încercat să nu îndes în coş produse a căror utilitate era îndoielnică – cea mai importantă achiziţie care nu e necesară în concediu au reprezentat-o câteva coperte de caiet - protecţie pentru cărţi.
La casa de marcat am răsturnat doar câteva produse, nu scumpe. N-am alimentat societatea de consum şi sunt cumva mândră de asta.

Colegul a mai făcut un drum de două minute la service; între timp, s-a pornit o ploaie zdravănă.

Concluzia finală? Maşina nu e gata... mai stăm o noapte în Gheorgheni... urmează despachetatul bagajelor la cazare! Unde am ajuns prin bunăvoinţa proprietarei pensiunii, care a venit să ne ia cu maşina.

Timpul zboară... afară e jale... mai vorbesc cu mama la telefon...
Când... sună telefonul din partea service-ului! Putem să luăm maşina!!! Sigur?
Bine, trecem mâine dimineaţă, că oricum închid la 17 (era puţin peste 16.30), zice colegul meu.

„Ceeeee??? Eu nu mai pierd o zi aici! Ia un taxi, repede!!!”
Vrei să plecăm ACUM?? E târziu, ne apucă noaptea pe drum!
Hai, că avem timp! S-a oprit şi ploaia, insist eu, nerăbdătoare la culme.

Până în staţiunea Durău (pentru mult-aşteptatele Cabana Dochia şi Cascada Duruitoarea) sunt mai puţin de o sută de kilometri, conform GPS-ului, cu tot cu o porţiune pe lângă Lacul Izvorul Muntelui, mai cunoscut ca Lacul Bicaz.

Trecând peste jecmănirea de la taxi şi primind maşina fără ceremonia ce i s-ar fi cuvenit ☺, mă reped să (re)fac bagajele.

În sfârşit, mâine urcăm pe Ceahlău!
Nici nu concep ca vremea să ne păcălească!

Bineînţeles că am ajuns târziu la Durău, pentru că ne-am tot oprit să fotografiem apusul pe Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz).


Încep să se vadă crestele Ceahlăului!

Liniştea verde a locului

Joaca soarelui printre norii dansatori



Culori de toamnă, împrpştiate de deluşoare

Munţii scot fum pe nări!



Doar cerul, brăzdat de foc







DATE LACUL IZVORUL MUNTELUI (LACUL BICAZ)

☺ 22 de sate au fost strămutate, parţial sau total, pentru realizarea construcției complexului hidroenergetic. Alte aşezări au dispărut în totalitate.

Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) este cel mai mare lac de acumulare artificial de pe râurile interioare  România.

☺ S-a format în 1960, prin colectarea râului Bistrița şi a afluenţilor, la poalele Masivului Ceahlău şi Munţilor Stănişoarei, în scop hidroenergetic.
Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) alimentează, printr-un tunel lung de 5 kilometri, hidrocentrala Bicaz-Stejaru („Dimitrie Leonida”).

Cifre Lacul Izvorul Muntelui: 35 km lungime, 71 km lungimea ţărmului, 97 m adâncime maximă, 32,6 km² suprafață, 1.230 milioane m³ volum maxim de apă.
Altitudine maximă: 516 m; altitudine minimă: 434 m.

☺ Înăţimea barajului (construit între 1950 şi 1960) este de 127 de metri. Are 435 m lungime la coronament (partea superioară) și 119 m lățime maximă la bază.
☺ Şi turiştii se pot bucura de priveliştile de pe Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz), înconjurându-l cu maşina - ia ceva timp! - sau oprindu-se în portul turistic, pe malul stâng. Noi am servit de câteva ori masa pe vaporaş, cu apa în jurul nostru. Super!
Se organizează de asemenea plimbări pe lac şi există un hotel plutitor.


Câteva informaţii utile primite de la domnul Ştefan Luca:

*Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) are singurul baraj din ţară care este încastrat în stâncă. Barajul este drept, spre deosebire de celelalte din România, care sunt în arc de cerc.

*Până la 1989, exiatu curse regulate cu vaporul - din două în două ore - de la baraj în localitatea Ceahlău; un bilet costa doi lei.
*La inundaţiile din 1972, barajul s-a deplasat 10 milimetri - pe partea unde se află debarcaderul. Dacă se trecea de 15 milimetri, inclusiv oraşul Bacău trebuia evacuat.
Atunci, apa a ajuns la aproximativ doi metri de șoseaua de pe dig - în condiţii normale e la 10-15 metri.
*Pe toată lungimea lui, barajul are trei tuneluri pe lungime la trei niveluri: bază, mijloc și aproximativ 5 m.


Materiale pe blog cu fotografii la APUS:




Din CONCEDIUL 2014 mai puteţi citi:

Articol introductiv - cu multe fotografii!
Ziua 11 - Traseul de legendă până la CABANA DOCHIA



Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

8 comentarii:

  1. Superbe instantanee ai surprins!
    Am tot planificat si noi o aventura pe Ceahlau dar de fiecare data a intervenit cate ceva care ne-a intors pasii din drum.
    Poate data viitoare, poate voi putea si eu...
    Frumos articol :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici noi nu am ajuns prea des în Ceahlău - o dată în 2006 şi acum.
      Dar, după ce în 2006 nu am reuşit să ajungem la Cabana Dochia, am rămas cu ea în gând... Urmează un material cu traseul de acolo... şi cu alte poveşti.
      Chiar dacă nu ajungi sus de tot, priveliştea Lacului Bicaz e uimitoare, iar din Durău, de exemplu, o poţi lua la plimbare prin verde.
      Ioana

      Ștergere
  2. Partea bună, dacă îmi permiți să spun așa, a cazării forțate în acea zonă, este numărul mare de fotografii excelente! Felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, aşa e, trebuie să luăm partea bună - dacă treceam pe lângă Lacul Bicaz (pe care l-am mai văzut de câteva ori până atunci) când era programat, duminică, era beznă totală.
      O să mă învăţ să nu mai... bodogăn atunci când nu iese cum vreau eu strict :)
      Ioana

      Ștergere
  3. Intotdeauna te insotesc in drumetiile postate.Imaginile sunt superbe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc... să ştiţi că vă simt prezenţa...
      În legătură cu imaginile, am avut şi noroc de apusul acesta!
      Ioana

      Ștergere
  4. Foarte frumoase fotografii ati realizat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei... mulţumesc!
      Te mai aştept pe aici, cu drag!
      Ioana

      Ștergere