Vă era dor de maşinuţa
noastră?
De dimineaţă, am dus-o -
obligat-forţat! - la doftor.
Au internat-o.
Au pus-o pe perfuzii. Au zis că o
ţin sub supraveghere cel puţin o noapte.
O vom vizita mâine.
Eram blocaţi în Gheorgheni!
ZIUA 8 – 25 AUGUST 2014 (luni)
Aşa
cum intuiam, verdele dimprejurul locului unde am tras peste noapte a
răsărit dimineaţa în faţa ochilor noştri - verde pe care îl detectasem vag prin
întunericul zilei precedente.
Era linişteee... dar noi n-aveam
vreme de savurat, căci maşina plângea
alături...
La service-ul auto din Gheorgheni
am tras o plictiseală ca la carte (urăsc să stau degeaba!), două ore în lung
şi-n lat printre pete de motorină şi urme de frâne.
Un consult infinit şi un verdict
care s-a schimbat niţel pe parcurs. Ideea generală era că suntem nevoiţi să
aşteptăm „până mâine”. Cel puţin!
Deci, ce facem???
Întâi, două poze din
împrejurimile spitalului.
Apoi, ne-am luat băgăjele pentru
o zi şi ne-am plimbat aiurea pe străzi până la 3-4 după-amiaza.
Am trecut pe la gară (pe plăcuţa
oficială de acolo scrie „Gheorghieni”),
fiindcă Ion a auzit el (se cheamă „auzenii” ☺) că e un
autobuz care ar ajunge până la Lacul Roşu – ca să bifăm măcar un obiectiv.
Nu că n-am mai ajuns acolo de
catralioane de ori...!
În fine, bineînţeles că nu era
nicio cale de acces spre lacul plin de buşteni – decât „ia-mă, nene!”. Pas! (O
să râdeţi mai târziu de noi când o să citiţi rândurile acestea.)
Plictiseala numărul doi
Mergem noi în pas total opus de
„vioi”, eu una sictirită de tot şi de toate.
În jur, se aude preponderent
maghiara, pe magazine şi alte instituţii găseşti preponderent această limbă.
„E ca şi cum ai plecat în străinătate fără să părăseşti România”, încearcă
să se amuze Ion.
(N-am nimic nici cu maghiarii,
nici cu limba lor; pur şi simplu m-am simţit pierdută în Gheorgheni.)
Vreau şi eu un obiectiv de
vizitat în acest Gheorgheni!
De ce ne-a lăsat căruţa taman
aici?? Să vizităm un supermaket şi un
centru cu bancă, liceu, două chioşcuri...?
OK...
Hai în parc, că ne-a răsărit în
cale în centru! Hai! Un covrig, o poză şi ce poţi să mai faci?!
Mai departe!
Găsisem Biserica Armeană ca punct
de interes.
Ştiţi ce? Era închis!
Mai departe!
Hai să intrăm într-un magazinaş
să ne provizionăm cu lapte şi ruladă cu nucă (buuun!).
Înaintăm prin căldură, capetele
ni-s aproape plecate. Ce-a fost ziua asta?? Hai, c-am pierdut timpul la
maximum! Kilometri înghiţiţi de asfalt
(eu de-aia sunt în vacanţă?!?), cu
rucsacele în spate.
Se făcuse deja ora 16 şi mai
bine.
Ce facem? Intrăm în casă şi stăm
ca doi boşorogi în faţa televizorului? Uffff! Ce mai concediu!
Dacă nu eram legaţi de maşină, ne
suiam cât ai zice peşte în tren,
într-o rată, într-un microbuz şi...
există Praid, Sovata, Lacul Roşu, Cheile Bicazului...
Aşa... să ghicim ce analize şi ce
tratament are nevoie maşinuţa...?! Următorul termen e „mâine”.
Şi s-au mai dus orele şi cu „hai
că merge o maşină la Lacul Roşu şi mergem acolo”!!! Gara e fix în punctul opus
faţă de cazarea noastră!
„DESCOPERIREA” PARCULUI DENDROLOGIC CSIKY
„Ia’te un panou!”
Scrie „Parcului dendrologic
Csiky” (Grădina Csiky). Şi alte
chestii... dar am găsit un PARC! Un pic de VERDE în cenuşiul zilei;
şi nu e în centru, ca celălalt, pare destul de retras... aşa că... LINIŞTE!
Destul de reticenţi, am băgat la
înaintare, din nou în concediul
2014, categoria „Hai să vedem şi noi ce-i aici...!”.
Mergem puţin pe asfalt, dar
printre copacii înalţi.
Nu e nimeni pe drum, vorba cântecului,
şi dăm de nişte panouri informative.
„Uite un traseu! Hai pe el!”.
Nu glumesc, e traseu toată
regula, marcat!
Marcajele din Parcul dendrologic Csiky
De fapt, în Parcul dendrologic Csiky se
află un mănunchi de trasee – atât pentru publicul vizitator, cât şi pentru cei
care studiază aici.
În loc de bandă
albastră, cruce
albastră sau bandă
şi cruce roşie, avem Ciocănitoarea Negră, Buhai (broască) cu burtă
galbenă, Stejar, Bufniţa, Violete, Veveriţa şi Căprioara. Fiecare duce într-un
punct anume.
Gata, acum suntem în NATURA pură!
Bufniţa (crucea roşie pe care aţi zărit-o la intrare) te
scoate deasupra oraşului, de unde ţi se oferă o panoramă asupra Gheorgheniului.
Povestea Parcului dendrologic Csiky (Grădina Csiky) din Gheorgheni
DENDROLOGIA reprezintă ştiinţa care se ocupă cu
studierea arborilor.
Parcul dendrologic
Csiky (Grădina Csiky) a fost înfiinţat, în 1884, de avocatul Csiky
Dénes (1843-1929), în jurul izvorului „cu cea mai bună apă”, „Filep
kútja”.
Csiky Dénes provenea dintr-o
familie înstărită de armeni.
Până în 1909 a durat amenajarea
completă a spaţiului. Soţia lui, care i-a
dăruit şase copii, se mutase de curând la cele veşnice...
În 1922, Csiky Dénes s-a mutat în
Ungaria, dorul de copiii care locuiau acolo fiind prea mare...
Csiky Dénes a fost un mare
iubitor de frumos, de natură în general, iar dragostea lui a fost transpusă în această oază de linişte şi
verde, Parcul dendrologic Csiky (Grădina Csiky).
Pentru început, au fost plantaţi
185 de soiuri de arbori şi alte plante – printre ele, arţarul, castanul
sălbatic, mesteacănul, cornul, fagul, alunul, frasinul, nucul, laricea,
stejarul, salcia.
Csiky voia să demonstreze că în
acestă zonă, cu climă aspră de depresiune, pot supravieţui şi alte specii în
afara brazilor tradiţionali.
Nu ştiu dacă mai are rost să o
spun, dar te pierzi complet pe cărările Parcului dendrologic Csiky (Grădina Csiky).
Cum părăsiţi aleile (asfaltate), vă cufundaţi la
propriu în pădure, urcaţi şi coborâţi în voie potecile tematice. Poate întâlniţi şi un animăluţ în carne şi oase,
ceva, că e plin Parcul!
Parcul dendrologic Csiky este pădurea din
oraş – aşa cum spuneam şi în titlu...!
(chiar dacă este situată aproape de ieşirea din oraş)
Noi am avut puţin timp la dispoziţie; dacă ne-ar fi
sărit mai devreme în ochi indicatorul cu Parcul, n-am mai fi mers atâta ca
bezmeticii prin oraş...
Dar... Parcul se afla la un kilometru-doi de cazarea
noastră, spre centrul Gheorgheniului, iar la dus ne-a dus maşina...
☺ Parcul dendrologic Csiky are efecte curative, prin izvoarele sale şi
prin aerul curat – o invitaţie excelentă pentru plimbare!
În perioada 1927-1941, aici a funcţionat un sanatoriu
pentru tratarea bolilor respiratorii. Iar din 1947 au fost trataţi copii care
proveneau din familii cu „istoric pulmonar”.
☺ Parcul dendrologic Csiky se întinde pe o
suprafaţă de 16 hectare.
☺ Altitudinea maximă a Parcului dendrologic Csiky (Grădina
Csiky) din Gheorgheni este 970 de metri.
☺ În incinta Parcului dendrologic Csiky (Grădina
Csiky) din Gheorgheni funcţionează (din 1997) o extensie a Facultăţii de
Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
☺ Cea mai neagră filă din istoria
Parcului dendrologic Csiky a fost scrisă între
anii 1980 şi 1993, când acesta a fost lăsat în paragină.
Vrei să mergi şi tu în Parcul dendrologic Csiky din Gheorgheni?
Din centrul oraşului Gheorgheni,
urmaţi DN 12C, spre staţiunea Lacu Roşu, unde se află Lacul Roşu.
Cu puţin înainte de ieşirea din Gheorgheni,
pe partea dreaptă a drumului, este amplasat un ditamai panoul, ce vă îmbie
către Parc.
Săgeata vă indică să faceţi la
stânga, pe Strada Grădina Csiky.
*Dacă aveţi chef de plimbare din Drumul Naţional, o
puteţi lua pe jos – distanţa nu este lungă, iar picioarele se vor dezmorţi,
într-o urcare uşoară.
☺ INTRAREA în Parcul dendrologic Csiky din Gheorgheni este
GRATUITĂ.
Plăcuţa (traducerea) asta i-a plăcut tare mult lui Ion! ☺
Din CONCEDIUL 2014 mai puteţi citi:
☺ Articol
introductiv - cu multe fotografii!
☺ Ziua
9 – Lacul Roşu şi Cheile Bicazului, cu autostopul
Mă bucur că ziua nu a fost ....pierdută în zadar! :)
RăspundețiȘtergereCe m-aş mai fi cufundat în pădurea asta toată ziua... în loc de două ore pe fugă...!
ȘtergereOrice rau, e spre bine! Nu?
RăspundețiȘtergereOoo, cu siguranţă! Am „descoperit" un loc unde aş reveni în fiecare zi!
ȘtergereIoana
După rău...vine bine! :D
RăspundețiȘtergereExact! Nu am mai povestit cât de lung a fost apoi drumul spre casă (cazare)... După aşa frumos, nu mai aveam chef de plimbare prin praf, încă vreo doi kilometri... dar nu avea cine să ne ia de acolo, aşa că am mai mărşăluit niţel...
ȘtergereIoana
o sa tin minte locul, mercic!
RăspundețiȘtergereCu mare plăcere! În drum spre Lacul Roşu şi Cheile Bicazului, Parcul Csiky e un popas minunat!
RăspundețiȘtergereIoana
atunci când buna dispozitie nu dispare asa, cu una, cu doua, un esec poate fi transformat într-un succes total ☺
RăspundețiȘtergeresuperba drumetie, minunate imagini! Padurea este magica... voi pareti piticii din povestea uriasului Guliver :)
Mi-a placut teribil traseul ales de voi. L-am notat ;) Mutumesc!
Ai dreptate - eşecul a fost transformat într-un succes! Mă bucur că am descoperit oaza asta de verde şi linişte la ţanc, pe lungul drum către casă.
ȘtergereAbia aştept să împărtăşesc cu voi şi alte aventuri marca „pierduţi în Gheorgheni; ce facem?" Pentru că am mai avut de tras...
Ioana
nice! ..orasul meu..:) decat nimic de vazut..ma bucur ca sa simtit bine acolo..
RăspundețiȘtergereCe mă bucur că am „prins" şi un localnic! Chiar ne-am simţit bine - locul e natură pură şi te poţi pierde în el... în desfătare!
ȘtergereCu drag,
Ioana
De ce te miri ca in jur se vorbeste peste tot maghiara?E pamant secuiesc.Si nevasta-mea e de acolo.Eu-s din Bacau dar ii iubesc pe secui.Oameni de nadejde si gospodari.Scrii cam la misto despre Gheorgheni,dar nu ai de ce,sunt curios cam cum ai scrie despre unele localitati din Moldova unde nu vezi altceva decat vaci in noroi si betivi in fata crasmii.
RăspundețiȘtergereCred că nu aţi citit acest material, în care este vorba despre un obiectiv turistic din Gheorgheni, drag mie!!!
RăspundețiȘtergere„N-am nimic nici cu maghiarii, nici cu limba lor; pur şi simplu m-am simţit pierdută în Gheorgheni." Cele două propoziţii pe care le-am scris despre Gheorgheni au fost puse acolo nu „la mişto" sau ironic, ci pentru a face „haz de necaz".
Acesta se vrea un blog despre frumos, ce exclude răutăţile - mai ales cele gratuite. Pentru comentarii anti-, pro-secui etc., vă rog să vă alegeţi altă ţintă.