duminică, 15 martie 2015

Recomandarea lunii - Trei comedii clasice (cu Cary Grant, Katharine Hepburn)




O să risc un pic prin postarea asta – mă voi referi, din nou, după mai bine de un an, la FILME CLASICE - de data aceasta din perioada 1938-1944.

Aşa cum am tot zis, filmele clasice (vechi, aşa cum le spun unii) sunt pentru mine o comoară – sunt destule care (îmi) transmit mai mult decât producţiile actuale.

Dar... lumea e plină de prejudecăţi...!

Multe dintre comediile produse în epoca de aur a cinematografiei (Golden Age) beneficiază de replici originale, dublate de un joc actoricesc extraordinar şi de regizori plini de imaginaţie. Şi de muzica jucăuşă...!
Asta fără a apela la replici cu aluzii sexuale – ooo-hh, nu sunt pudică, mă enervează tonele din comediile actuale.

Vă prezint o alternativă super-reuşită la filmele-încercări de a stoarce râsul din prezent.

Am ales trei dintre comediile din jurul anilor ’40 (The Philadelphia Story, Arsenic and Old Lace şi Bringing Up Baby) – poate-poate vă convertesc!

M-a durut burta de atâta râs, chiar şi la... reluarea lor.

The Philadelphia Story, Arsenic and Old Lace şi Bringing Up Baby au o înlănţuire de întorsături (răsturnări) de situaţie cât să stârnească interesul!

Cary Grant + Katharine Hepburn, garanţia succesului

Englezul (da, englez!!, din Bristol) CARY GRANT (adică Archibald Alexander Leach, pe scurt Archie Leach) a intrat în lumea artistică în calitate de pantomim şi acrobat.
☺ Nu rataţi piatra funerară din Arsenic and Old Lace cu inscripţia „Archie Leach”!

Cary Grant... ah!... încă suspină domniţele după el...! Eu i-am văzut aproape toate filmele (Charade/Şarada, 1963, cu Audrey Hepburn, e number one!) – considerate mai bune sau mai slabe; inclusiv preferatul lui, Father Goose – penultimul film în care a apărut (1964), tot o comedie, cu Leslie Caron.
☺ Cary Grant (1904-1986), cunoscut mai ales pentru rolurile de gentleman (elegant, sofisticat), se simţea mai bine (natural) în postura de... Father Goose, conform declaraţiilor sale. Roluri ca acesta erau mai apropiate personalităţii sale.
Grant a avut relaţii cu multe femei celebre (actriţe), inclusiv cu Sophia Loren.

Cary Grant are două nominalizări la Oscar şi un Oscar onorific, în 1970.

 
Cary Grant şi Katharine Hepburn în „The Philadelphia Story"


KATHARINE HEPBURN (1907-2003) – prima Hepburn a cinematografiei (e inutil să amintesc de Audrey Hepburn), a rămas cunoscută, în afara rolurilor sale memorabile (12 nominalizări la Oscar, dintre care 4 premii; doar Meryl Streep e mai „bună” la Oscar), prin comportamentul anti-Hollywood, care i-a iritat pe mai-marii studiourilor cinematografice – era o fire independentă, purta tot timpul pantaloni, nu se machia, nu voia să acorde interviuri şi nu-i plăcea să fie fotografiată.
A fost foarte zgârcită cu scoaterea la lumină a vieţii ei personale.

Cary Grant şi Katharine Hepburn au jucat împreună în patru filme - clasicele Bringing Up Baby (1938), The Philadelphia Story (1940) plus Sylvia Scarlett (1935) şi Holiday (1938) – la finalul acestuia din urmă puteţi vedea şi calităţile de acrobat ale lui Cary Grant!

De menţionat că toate producţiile care i-au reunit pe Grant şi Hepburn au fost realizate ÎNAINTE ca aceasta să îşi cunoască marea dragoste, actorul Spencer Tracy (1900-1967).
Relaţia sentimentală dintre Katharine Hepburn şi Spencer Tracy a durat din 1943 până în 1967. Au colaborat cu succes şi pe plan profesional - nouă filme, inclusiv Guess Who’s Coming to Dinner/Ghici cine vine la cină, 1967, cu Sidney Poitier.
Spencer Tracy a încetat din viaţă la numai 17 zile de la terminarea filmărilor la Guess..., iar Katharine Hepburn nu a putut viziona niciodată în totalitate această capodoperă; pierderea iubitului a fost prea mare... În plus, ea nu a fost prezentă nici la ceremonia acordării Oscarurilor, unde ar fi trebuit să urce pe scenă pentru a primi premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal.

☺ Revenind la colaborarea dintre Cary Grant şi Katharine Hepburn, trei dintre cele patru filme menţionate (cu excepţia Bringing Up Baby) au fost regizate de George Cukor (1899-1983 - My Fair Lady, 1964, cu Audrey Hepburn; A Star Is Born, 1954, cu Judy Garland).
☺ Lui Cary Grant i s-a oferit rolul principal în My Fair Lady, alături de Audrey Hepburn (pe care o avusese deja parteneră în Charade), însă a refuzat, pentru... Father Goose.

☺ Toate CELE TREI FILME de mai jos, The Philadelphia Story, Arsenic and Old Lace şi Bringing Up Baby, îl au pe Cary Grant ca prim-solist, două sunt cu Katharine Hepburn.


ARSENIC AND OLD LACE/Arsenic şi dantelă veche (1944)

Cred că nu am râs niciodată cu atâta poftă ca la Arsenic and Old Lace!
L-am revăzut chiar a doua zi (cu pauza de somn aferentă) de la cap ca coadă, fără să mă plictisesc o clipă, alături de colegul de apartament - să-i arăt şi lui ce capodoperă am descoperit.
Bine, l-am atras şi cu faptul că filmul este transpunerea pe ecran a unei piese de teatru (a lui Joseph Kesselring), care s-a jucat pe Broadway.

Şi când te gândeşti că Cary Grant nu a fost mulţumit de prestaţia lui, ba a numit-o chiar „oribilă”... Arsenic and Old Lace se află pentru el în josul (cel mai jos!) listei cu filme favorite.
DE CE, mister Grant???

Regizorul Arsenic and Old Lace este nimeni altul decât Frank Capra (Francesco Rosario Capra, 1897-1991), autorul – printre muuulte alte producţii cu suflet şi emoţii – It’s a Wonderful Life/O viaţă minunată, 1946, cu James Stewart şi Donna Reed.

În Arsenic and Old Lace, mătuşile lui Mortimer Brewster (Cary Grant) sunt adorabile-adorabile. Numai că au un hobby – omoară bătrâni singuratici. Din milă. Sunt atât de inocente când declară asta... că îţi vine să le strângi în braţe să le mulţumeşti că fac binele ăsta omenirii... ☺


Să vezi ce interesantă devine ziua nunţii lui Mortimer cu Elaine (Priscilla Lane)!
Adaugi la toate un frate (al lui Mortimer) cu minţile duse.
Arsenic and Old Lace este o comedie de situaţie cum rar întâlneşti!

☺ Unul dintre actorii care au fost implicaţi iniţial în proiectul Arsenic and Old Lace a fost chiar Ronald Reagan – viitorul preşedinte al SUA (între 1981 şi 1989)!

Arsenic and Old Lace a fost filmat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Regizorul Frank Capra, care a participat activ la conflagraţie, şi-a amânat plecarea pe front pentru a termina de editat filmul.
Iar Cary Grant şi-a donat întreg salariul (100.000 de dolari) către o fundaţie (fond) de război.



THE PHILADELPHIA STORY/Poveste din Philadelphia (1940)

Comedia romantică s-ar putea rezuma aşa: Trei bărbaţi pentru o femeie.


...sau trei actori fabuloşi – Katherine Hepburn, James Stewart (1908-1997) şi Cary Grant – pentru care ecranul pare prea mic...

Două premii Oscar – Stewart (rol principal, foto mijloc) şi scenariu plus alte patru nominalizări: cel mai bun film, Katherine Hepburn, regizorul George Cukor şi actriţa (rol secundar) Ruth Hussey.
☺ James Stewart s-a considerat iniţial nepotrivit pentrul rolul oferit în The Philadelphia Story.

Globurile de Aur şi BAFTA s-au inventat mult mai târziu, în 1961, respectiv 1947 – altfel vistieria The Philadelphia Story ar fi fost şi mai consistentă.

La fel ca Arsenic and Old Lace, şi filmul The Philadelphia Story este bazat pe o piesă de teatru, de data aceasta aparţinându-i lui Philip Barry.
Katherine Hepburn a deţinut rolul principal şi pe Broadway (de altfel, Barry a scris piesa SPECIAL PENTRU EA); de asemenea, Hepburn a deţinut drepturile de ecranizare a creaţiei dramaturgice, un cadou primit de la excentricul Howard Hughes – portretizat în The Aviator de Leonardo DiCaprio.
☺ Personajul lui Hepburn este bazat pe unul real, Helen Hope Montgomery Scott, din Philadelphia.

☺ Pe Broadway, Katharine Hepburn l-a avut ca partener pe Joseph Cotton - The Magnificent Ambersons, 1942, al lui Orson Welles - în rolul Dexter, cel al lui Cary Grant pe ecran.

După un mariaj cu scântei şi un divorţ... pe măsură de C.K. Dexter Haven (Cary Grant), Tracy Lord (Katherine Hepburn), se întoarce în sânul familiei sale bogate.
Tracy tocmai îşi planifică nunta cu George (John Howard), iar în casă îşi fac apariţia un jurnalist din presa mondenă, scriitorul aspirant Macaulay „Mike” (James Stewart), însoţit de o fotografă (Ruth Hussey, cea nominalizată la Oscar).
În scenă apare şi Dexter la un moment dat, astfel că jocul de-a seducţia al celor trei bărbaţi în jurul lui Tracy devine un adevărat spectacol.

Personajele sunt însoţite de un umor nebun şi vorbesc aproape la fel de repede (şi de ironic) ca în Gilmore Girls...

Katherine Hepburn l-ar fi putut cunoaşte mult mai devreme pe Spencer Tracy, fiindcă a solicitat studioului producător al The Philadelphia Story (MGM) ca acesta – în rolul Mike – şi Clark Gable (Dexter) să fie distribuiţi în rolurile titulare.
Cei doi (pe care Hepburn nu îi cunoştea personal) erau, însă, ocupaţi cu alte proiecte.
Cary Grant (căruia i s-a oferit posibilitatea de a alege între cele două roluri principale, Dexter şi Mike) şi-a donat câştigurile dobândite de pe urma The Philadelphia Story unei fundaţii (fond) de război.

☺ Întregul film a fost turnat în opt săptămâni, fără a fi nevoie de „duble”.



BRINGING UP BABY/Leopardul Suzanei (1938)

Cary Grant şi Katharine Hepburn veneau după succesul Holiday, din acelaşi an 1938.

Bringing Up Baby este o eranizare a unei povestiri semnate de Hagar Wilde (co-autor al scenariului filmului).
Hagar Wilde şi celălalt scenarist, Dudley Nichols, s-au îndrăgostit în timpul adaptării pentru marele ecran a nuvelei primului.
☺ În scrierea originală, animalul la care se face referire şi care apare în Bringing Up Baby este o panteră, nu un leopard.

Katherine Hepburn şi Cary Grant îşi adresează replicile incredibil de rapid.


Bringing Up Baby este prima COMEDIE din cariera lui Katherine Hepburn.

David (Cary Grant) se pregăteşte să se însoare cu asistenta sa.
Pe plan profesional, el abia aşteaptă sosirea unui pachet ce conţine un os preţios de brontozaur. Însă, pentru a-şi termina proiectul, mai are nevoie de imensa sumă de un milion de dolari.
Bogata şi fermecatoarea Susan (Katharine Hepburn) îi dă peste cap toate planurile.
Iar David e taaare neîndemânatic în preajma ei...

Ai căzut în plasă...!

Urmează o sumedenie de aventuri – la fel ca The Philadelphia Story şi Arsenic and Old Lace, Bringing Up Baby este o COMEDIE DE SITUAŢIE.

☺ Actorul Christopher Reeve (1952-2004) şi-ar fi bazat interpretarea lui Clark Kent – în cele patru filme „Superman” în care a jucat – pe ceea ce a arătat Cary Grant (în postura de David) în Bringing Up Baby.



*Consideraţii generale despre FILMELE CLASICE:



*Celelalte recomandări lunare de până acum pe blog:

Shameless

*FOTO DESCHIDERE: The Philadelphia Story” (1940)

Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

12 comentarii:

  1. Ador comediile vechi, clasice, vazute in serile mohorate si ploioase. Ma insenineaza :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine că mai există oameni care nu zic „pas" filmelor clasice!
      Mie îmi transmit oricând bucurie astfel de producţii! Nici nu se compară cu multe din ceea ce se produce azi...!
      Ioana

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Cu mare plăcere! Sper să vizionezi măcar una dintre comediile astea speciale!
      Ioana

      Ștergere
  3. Si eu sint fan de filme vechi. His Girl Friday ai vazut? Tot cu CG.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, l-am văzut - chiar super-recent!
      De-aş avea timp să scriu despre tot ceea ce îmi place...!
      Ioana

      Ștergere
  4. Nu risti nimic prin aceasta postare, doar nu-ti inchipui ca o s-o luam la fuga... Eu, un bosorog de 50 de ani, lesinez dupa filmele clasice, care au un farmec aparte, de neegalat, vechituri care nu pot concura cu CGI-urile moderne (Computer Generated Imagery), sofisticate si supercalifragilistice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Riscul constă în atracţia aproape inexistentă a oamenilor din societatea de azi către „filmele vechi".
      Acum aproape doi ani, am vizionat pe bandă rulantă filme clasice şi am rămas... ca la dentist de ceea ce se putea realiza atunci (ca emoţie), cu atât de puţine mijloace.
      Apropo de asta, am plasat pe blog un articol comparativ (cel puţin, o încercare) între ATUNCI şi ACUM, ce cuprinde şi o listă cu producţii dragi (am mai văzut unele între timp)
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/01/care-i-treaba-cu-filmele-vechi-clasice.html

      Boşorog la 50 de ani????? Fugi de-aici...! :) asta apropo de fugă...
      Ioana

      Ștergere
  5. Ce frumoasa prezentare, bravo, te urmaresc cu placere! Sa spun si eu preferintele mele, in alb-negru: "Pe aripile vantului" (este foarte lung, dar grandios) si "Regina Christina" cu o Garbo de frumusetea unui Sfinx. Cred ca ai remarcat si tu ca la filmele acestea (oldies but goodies) jocul actoricesc si scenariul primeaza. Acum este invers: jocul, scenariul - mai slabute, noroc cu efectele speciale (adica cu programele pe calculator care le realizeaza, parca sunt jocuri video, unele!) Dovada ca si perceptia spectatorului a devenit mai superficiala (cererea influenteaza oferta, nu-i asa ?!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc!
      Despre filmele clasice (vechi) am scris pe larg aici - inclusiv cu o parte dintre preferinţe:
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/12/trei-filme-de-vacanta-de-relaxare-right.html

      Şi mie mi-a plăcut enorm Queen Christina - am scris şi despre ăsta :)
      http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/03/queen-christina-1933-cu-greta-garbo.html
      ...şi despre alte producţii „vechi".
      Oricând caut cu plăcere un film clasic în detrimentul unuia nou. Iar la cele noi caut sentimentul, să îmi transmită mie ceva - indiferent că domnii critici nu îi acordă cine ştie ce valoare.
      Cât priveşte superficialitatea, este valabilă în orice domeniu al societăţii actuale, iar asta e deprimant - cel puţin pentru noi, ăştia, care ne mai gândim la calitate...!
      Ioana

      Ștergere
  6. Cand am citit titlul postarii fix la "Arsenic and old lace" m-am gandit :), e unul din filmele mele preferate. Impreuna cu "Barefoot in the park" :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Filmele vechi au un farmec de nedescris - cel puţin pentru mine. Le prefer superproducţiilor actuale, cu mici excepţii.
      Atunci, în lipsa mijloacelor tehnice de azi, se punea acent pe acţiune, pe TRĂIRE.
      Da, ai dreptate cu Arsenic... eu n-o să mă pot sătura de el... cred că l-am văzut de cel puţin patru ori! :) De altfel, am „în palmares" aproape toate filmele în care a jucat Cary Grant.
      Mulţumesc pentru vizită şi comentariu,
      Ioana

      Ștergere