O singură dată paşii ni s-au mai oprit în Munţii
Ceahlău, în 2006. Şi, de atunci, tot visam la Dochia...
Cu opt
ani în urmă, ne-am îndreptat spre Dochia, de la Cascada Duruitoarea. Numai că, după vreo trei sferturi de oră, colegul
de apartament a invocat un „nu mai pot!” şi timpul scurt la dispoziţie.
Iar eu probabil că nu aveam chef să trag de el
(sau de mine ☺), ori să mă încumet singură la traseu. Aşa că ne-am întors...
Traseu: Staţiunea Durău - Cabana Fântânele - „La
Morminte” - Cuşma (Căciula) Dorobanţului - Stânca Panaghia - Vârful Toaca -
Vârful Lespezi - Cabana Dochia şi retur (7,3 km + 7,3 km)
Noaptea la cazare am dormit când şi când.
Se tot trânteau nişte uşi, ecoul era perfect; iar
un cocoş ne-a stresat cu trilurile când nici nu se luminase încă.
Când ne-am trezit, altă pacoste: norii
ameninţători de ploaie ne priveau ironici.
Când s-a făcut într-o parte senin (în vreme ce în
alta plutea negru de ploaie/furtună), am pornit la drum. Care ne-o fi norocul!
În zare, în
dreapta, stânca Panaghia, unul dintre simbolurile Masivului Ceahlău
Legende, legende şi iar legende
Masivul Ceahlău (parte a Munţilor Bistriţei) este
scăldat în legende.
În centrul acestora se află Dochia, cea care şi-a lepădat cele 12 cojoace (sau ar fi rătăcit pe
munte 12 zile, după care s-a aruncat în hăuri de pe o stâncă ce-i poatră
numele).
CABANA
FÂNTÂNELE (1220 m altitudine)
Prima porţiune a traseului pe care l-am ales noi
începe cu o pantă zdravănă. Nu are nici o oră ca durată (45 de minute în medie),
dar scoate untul din tine.
Am fost aici şi în 2006, însă am coborât numai, spre
Durău, după ce am venit de la Cascada Duruitoarea, prin Poiana Viezuri (triunghi galben).
Să ne
tragem un pic sufletul!
Drumul continuă uşor prin pădure. Într-un luminiş,
iaca poză cu Durăul! Nu băgăm în seamă norii ăia care se fac tot mai urâţi, nu?
PUNCTUL „LA
MORMINTE” (1470 m altitudine)
Locul se numeşte aşa „în memoria ostaşilor ce s-au
jertfit pentru apărarea patriei în cel de-al Doilea Război Mondial, 1944, în
locul Curmătura de pe muntele
Ceahlău”, scrie pe crucea ridicată acolo.
Mi-e
ruşine. Oficial!
Doamna de mai sus (prima pe cărare) avea peste 60 de ani şi venea
tocmai din Cehia.
Dar nu asta e important. La voioşia dânsei, ne-a
depăşit dintr-o dată, de... n-am ştiut de unde ni se trage. ☺
Dacă până acum mai băgam capul în pământ când ne
depăşeau diverse grupuri, acum ruşinea a devenit... oficială.
Ne-am intersectat şi un pic mai sus, după Căciula Dorobanţului. Tot respecul
pentru astfel de oameni!
CĂCIULA
DOROBAŢULUI (CUŞMA DOROBANŢULUI) 1600 m altitudine
Urmează o nouă porţiune de pădure, apoi, pe un mini-paltou,
îţi apare în faţă impunătoarea Căciula Dorobanţului – sau Cuşma Dorobanţului,
ca să păstrăm graiul zonei.
Stânca izolată veghează de veacuri Ceahlăul.
Printre brazi, se desluşeşte albastrul Lacului
Izvorul Muntelui (Bicaz). Cât de
mare părea ieri şi ce urme din el sunt
azi!
Ei zic că mai avem o oră şi jumătate până la Cabană.
La treabă!
Pădurea s-a cam terminat pe la înălţimile astea.
Şi fiindcă am rămas fără protecţie, luăm din plin vântul puternic.
Ne delectăm cu nişte colţi de Ceahlău
Priveliştea
aspura Lacului
Izvorul Muntelui (Bicaz) e uluitoare de sus!
Un
şarpe-râu gigant!
STÂNCA PANAGHIA
(1776 m altitudine)
Bucata
asta de piatră nu e deloc mică! Este, aşa cum spuneam la început, una dintre
formaţiunile care se zăresc de jos, din Durău.
Legenda Panaghiei
„Panaghia era o fată frumoasă. Pentru ca să nu
fie pângărită de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe înălţimile cele mai
de sus ale Ceahlăului, dincolo de împărăţia norilor şi au aşezat-o în peştera
pustnicului Ghedeon; şi albinele din Sihăstrii au hrănit-o cu mierea lor, iar
nopţile senine au scăldat-o în rouă de flori mirositoare.
Şi Panaghia a crescut mare şi s-a făcut fată
frumoasă, dar frumoasă cum numai poveştile îşi pot închipui. Şi din înălţimile
cele mai de pe urmă ale cerului, Soarele a văzut-o şi, de pe culmile cele mai
de sus ale pământului, Panaghia a văzut pe Soare. Şi amândoi s-au îndrăgostit:
şi ceasuri întregi se oprea soarele din calea lui în răscrucile cerurilor ca
s-o privească, înfăşurând-o în razele sale.
Dumnezeu s-a mâniat şi a pedepsit pe Soare să nu
mai răsară de acum înainte decât îmbrobodit de neguri, spre a nu mai ispiti cu
farmecul tinereţii sale sufletele slabe. Jalea şi aleanul a cuprins sufletul şi
inima fetei şi, zile întregi şi nopţi întregi, fără de somn, lacrimile nu i se
mai uscau de pe obraji. Şi deodată glasuri dumnezeieşti se urcară din văi până
la Panaghia şi-i îmbătară auzul, îi atinseră faţa şi-i uscară lacrimile. Erau
şoaptele vântului cu frunzele, erau adierile răsăritului şi ale apusului, ce
veneau încărcate de miesmele depărtate ale câmpiilor înflorite...
Dumnezeu îi împlini voia (...) iar când dădu să
coboare înapoi spre peştera pustnicului Ghedeon, simţi că picioarele ei
prinseră rădăcină în pământ şi nu se mai putu urni. Dădu să plece, trupul îi
era rece şi împietrit. Voi să ridice mâinile, dar mâinile ei rămaseră lipite de
trup, cuprinse şi ele de recea lui încremenire de stâncă. Şi încercă să strige
(...) încercarea ei rămase zadarnică. Iar când voi să îndrepte iarăşi ochii
spre ceruri, pleoapele îi căzură grele peste luminile lor şi un întuneric
nemărginit o cuprinse (...). Panaghia se prefăcuse în stâncă de piatră.”
(sursa:
neamt.ro: extrase din Legenda Panaghiei, scrisă de Calistrat Hogaş)
Tot
Panaghia, la poale, cu mesaje încurajatoare…
De
ce strică lumea marcajele pentru care au muncit alţii (şi care au costat bani)?
Om pierdut în
jnepeniş. Nu vrea ajutor!
VÂRFUL TOACA (1904 m
altitudine)
„Muntele Ceahlău s-a făcut din porunca dată de Împăratul Traian, pentru
a apăra aceste locuri de năvălitorii ce veneau dinspre răsărit. Fiecare
dintre robii daci capturaţi în urma victoriei asupra lui Decebal trebuia să
aducă o piatră la temelia acestuia; mulţi dintre aceştia au murit de epuizare.
În vârful muntelui a fost aşezată o toacă,
spre a vesti locuitorilor din vale apropierea duşmanilor. Atunci când soldatul
desemnat să bată toaca a murit străpuns de o săgeata, năvălirea duşmanilor a
fost de nestăvilit.”
(sursa: ceahlaupark.ro)
Pentru
început, am dus nişte luptă de convingere a colegului
de apartament pentru a ne căţăra pe un alt simbol din Ceahlău. Iniţial
a invocat acelaşi „e târziu!” ca la Piatra
Mare, după care a cedat (nervos? ☺)
Mai
era puţin până la ora 14.00.
Nu-i
obligatoriu să te cocoţi pe Toaca ca să ajungi la Cabana Dochia. Dar cum să îl
ratezi când e la nasul tău?! Să fiu aici şi să trec nepăsătoare pe lângă?!
Iar
urcarea şi coborârea durează 30 de
minute! Cu tot cu instantaneele de rigoare.
Până
la Toaca nu există marcaj, indicator de timp – doar o plăcuţă cu altitudinea şi
coordonatele GPS, la bază, în apropierea punctului meteo.
O bucăţică de traseu spre Toaca
Nu
am întâlnit vreun semn de vârf (bine, nici la Omu n-a fost, atâta amar de
vreme). Oficial, cel mai sus sunt 1904 metri.
Toaca este al doilea vârf ca altitudine din
Masivul Ceahlău, după Ocolaşu Mare
(1.907 m altitudine).
Din cauza vântului puternic şi rece de pe Toaca,
nu-mi mai simţeam mâinile. De la asta şi de la senzaţia de „luat pe sus” vine
schimoseala!
Puţin mai jos, am vrut să mai prind un cadru de
amintire... mai normal.
Şi coborârea în „traseul normal” – totuşi, pe
plăcuţa oficială de jos, în traseul
Durău – Cabana Dochia este inclus şi Vârful Toaca.
Pe noi ne-a păcălit „căsuţa" aceea din dreapta. Nu
este Cabana Dochia! Aceasta e ascunsă printre deluşoare.
În partea stângă se află, cărămiziu, punctul
meteo. Pe acolo este traseul spre cabană.
Cărarea spre Cabana Dochia continuă prin jnepeniş
– parcă suntem în Bucegi, în zona Piatra
Arsă!
Toaca a rămas în spate, dar noi ne tot întoarcem
spre ea.
Şi încă o dată Lacul Bicaz, din marea de jnepeni
VÂRFUL LESPEZI (1802 m altitudine)
Este un punct în drum, nici măcar nu e gâlmă.
Vântul mă zgribulise şi aici.
CABANA DOCHIA (1750 m altitudine)
Pe
ultima plăcuţă a traseului Durău – Cabana Dochia este scris „1761 m altitudine”. Este înălţimea
măsurată înainte de a coborî spre intrarea în cabană.
Cabana Dochia se afla, în final de august 2014, în
plină renovare. Din câte am citit, lucrările s-au încheiat acum.
Instantanee de la Cabana Dochia, pe partea opusă
celei pe care am venit:
SCHITUL DIN
CEAHLĂU
În apropierea Cabanei Dochia, dacă vă abateţi un
pic în stânga potecii care duce înapoi spre Durău, veţi da peste o construcţie
bisericească.
Este un schit de călugări, cu hramul Schimbării la
faţă.
COBORÂREA
Când coboram noi spre Durău via Cabana Fântânele,
urca o măicuţă cu ditai rucsacul în spinare!
Reprezentantele
de seamă ale traseului: Vârful Toaca şi Căciula Dorobanţului
Durăul, puţin
ascuns de vegetaţie
Cabana
Fântânele, la final...
O ultimă vizită în Durău în această zi - Mănăstirea Durău. Doar exteriorul.
Lăcaşul
de cult a fost construit pe locul unui schit de maici, ctitorit, în secolul al
XVII-lea, de una din fiicele domnitorului Vasile Lupu. Actuala biserică a fost
ridicată în 1830 de câţiva călugări de la Mănăstirea Neamţ şi Mănăstirea Secu,
ajutaţi de Safta Brâncoveanu
(1776-1857). În 1935, pronaosul, naosul şi altarul au fost pictate, printre
alţii, de Nicolae Tonitza şi Corneliu Baba.
...Şi
nu putea lipsi apusul!
INDICATOARE. Altitudini, durată (oficiale)
☺ Bandă roşie:
Staţiunea Durău (817 m altitudine) – Cabana Dochia (1750 m) 3 ore şi 45 de minute URCARE şi 2 ore şi 45
COBORÂRE
Timpi intermediari aproximativi – cei realizaţi de noi; s-au pus la socoteală
şi sesiunile de fotografie:
☺ Staţiunea Durău (punct de taxare, 817 m
altitudine) – Cabana Fântânele (1220 m) 45
minute
☺ Cabana Fântânele (1220 m) – Punct „La Morminte”
(1470 m) 40 de minute
☺ Punct „La Morminte” (1470 m) – Cuşma (Căciula)
Dorobanţului (1600 m) 20 de minute
☺ Cuşma (Căciula) Dorobanţului (1600 m) – Stânca
Panaghia (1776 m) 30 de minute
☺ Stânca Panaghia (1.776 m) – Vârful Toaca (1904
m) 35 de minute (aproximativ 15 minute
de la punctul meteo)
☺ Coborâre de pe Toaca 15 minute (reintrare în traseul spre Cabana Dochia) – Vârful
Lespezi 20 de minute
☺ Vârful Lespezi (1802 m) – Cabana Dochia (1750 m)
5 minute
Acest traseu Durău-Cabana Dochia este
considerat de DIFICULTATE MEDIE.
Pentru diversificare, am fi putut coborî pe la Cascada Duruitoatea, însă am preferat
acelaşi drum, în special din lipsa timpului.
Cabana Dochia - Cascada Duruitoarea (1.250 m
altitudine) 2 ore – staţiunea Durău încă o oră şi jumătate; TOTAL: 3 ore şi jumătate
Am ajuns a doua zi la Duruitoarea, (şi) pentru că
nu-mi place să înghesui obiectivele.
TAXĂ ACCES PARCUL
NAŢIONAL CEAHLĂU – se plăteşte la intrarea pe traseu/trasee
5 lei/persoană – vara 2014 (noi am folosit, legal,
tichetul înmânat joi şi în ziua de vineri)
Pe pagina oficială a Parcului găsiţi toate traseele pe
care le puteţi face în Ceahlău.
Din CONCEDIUL 2014 mai puteţi citi:
☺ Articol
introductiv - cu multe fotografii!
☺ Ziua
12 - Cascada Duruitoarea din Ceahlău şi un alt
drum cu peripeţii
Pentru ca n-o sa mai ajung niciodata prin Ceahlau,am parcurs traseul alaturi de voi.Frumos,interesant ,dar cam frig.Altadata o sa iau mai multe haine groase.Te citesc cu multa pacere,pentru ca esti atat de fireasca in povestit,ca ma simt alaturi.Toate bune si la mai multe calatorii !
RăspundețiȘtergereDe ce sunteţi aşa „optimistă"? Nu trebuie să mergeţi musai în Ceahlău la Cabana Dochia sau pe Toaca.
RăspundețiȘtergereDacă luaţi maşina, ajungeţi la Cabana Izvorul Muntelui (trecând pe lângă superbul Lac Bicaz - deja l-aţi văzut... ce bine arată, nu?), apoi să vă plimbaţi un pic prin pădure... poate până la Stânca Dochiei...?!
Ei, iar frig n-a fost decât un pic, sus - vântul bătea groaznic; nu e tot timpul aşa!
Mulţumesc şi eu că îmi sunteţi alături!
Ioana
Minunat traseul pe care l-ati facut!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet pentru ca-l impartasiti si cu noi!
O seara minunata si alte excursii cat mai frumoase!
Ceahlăul este plin de legende... am gustat doar o parte din ele.
ȘtergereMă uitam acum pe pozele astea şi mi s-a făcut un dor...
Mulţumesc pentru gândurile frumoase!
O seară şi un weekend aşa cum ţi le doreşti!
Ioana
Pentru tot ce am vazut si citit,multumiri pot sa va aduc si dorinta mea este ca sa mai postati asemenea lucrari faine.O zi faina va doresc si toate cele bune din indeprtatul Maramures.
RăspundețiȘtergereMulţumesc şi eu pentru toate vizitele aici!
ȘtergereO zi frumoasă, de asemenea, tocmai din... Bucureşti!
Cu drag,
Ioana
Am facut multe calatorii pe Olimpul Romanilor, in varii anotimpuri.Am nenumarate insemnari despre muntele magic dar ma bucur sa citesc texte bine scrise cum sunt ale tale, Ioana. Pentru astfel de povestitori am creat FB Vacantierul. Intr-o zi, voi cere permisiunea sa transcriu pe cele mai bune dintre ele pe www.vacantierul.ro si pe www.presadeturism.ro. Multumeswc!
RăspundețiȘtergereMulţumesc şi eu! - pentru vizită, pentru lectură, pentru aprecieri, pentru invitaţie...
ȘtergereCât despre Ceahlău, abia aştept să ajung din nou - sper că va fi la începutul lui august.
Cu drag,
Ioana
Este un traseu superb, l-am parcurs de doua ori pana acum iar vara aceasta planuiesc sa merg pentur a treia oara!
RăspundețiȘtergereSper că ai ajuns, din nou, între timp...
ȘtergereAnul trecut, am variat puţin şi ne-am întors pe un alt traseu:
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/11/ceahlaul-nocturn-piramida-de-pe-toaca.html
FOARTE FRUMOS
RăspundețiȘtergereMulţumesc!
Ștergere