A Place in the Sun/Un loc sub soare (1951, cu Elizabeth Taylor, Montgomery Clift). Dragoste printre minciuni

O să spun asta de câte ori o să am ocazia: Filmele vechi nu beneficiază de tehnologia de azi, DAR au marea calitate de a te face să te implici în poveste, iar povestea să aibă un impact asupra ta. Filmele vechi (alea bune) spun poveşti simple - neîncărcate de acţiune inutilă - cu mijloace puţine. Emoţie şi mesaj cât cuprinde.

Există, desigur, excepţii, aşa cum există şi cu producţiile recente.

Atmosfera (şi umorul din plin) din filmele din 1935-1965 (1970) nu e egalată de ceea se se produce în prezent.

Ieri am văzut două filme - şi bucăţele din altele, dar alea nu se pun la socoteală: A Place in the Sun şi Gravity. Mult-lăudatul Gravity, cu Sandra Bullock și George Clooney. 

Înainte de proiecţie (am fost la cinema), rulau prezentări ale unor filme pline de acţiune, de efecte special la greu, de busturi goale şi... fără ESENŢĂ. Hai să ne jucăm de-a istoria! Sau de-a literatura...! Şi uite că filme de genul ăsta fac box office-ul...!

Gravity a fost o dezamăgire pentru mine. Efectele speciale (3D-ul) nu au fost rele deloc, însă, dacă e să fac o comparație strict tehnică, Viaţa lui Pi a fost mai vizual. Acţiunea/povestea din Gravity mi s-a părut exagerată - putea Ryan să moară de şapte mii de ori, însă aşa îi spuneau scurtmetraj, nu lungmetraj -, personajele construite destul de şablonard. Nu m-am plictisit la Gravity, nu asta e problema mea. Doar că nu mi-a transmis ceva. Orice în afară de jocul actorilor şi tonele de efecte speciale. Mă aşteptam să fie şi un pic PSIHOLOGIC, la subiectul adus în discuţie...

SPRE DEOSEBIRE de A Place in the Sun...

Poate nu trebuia eu să pun în faţa ochilor A Place in the Sun şi Gravity la diferenţă de doar câteva ore...

A Place in the Sun s-ar încadra la categoria dramă romantică şi psihologică. Ca să fie (şi mai) pe gustul meu, REALĂ.

A Place in the Sun subliniază diferenţa dintre clasele sociale. E intens.

George Eastman (Montgomery Clift) este băiatul sărac de 23 de ani - fără prea multă carte, însă amibiţios - al unor misionari religioşi. El merge la Chicago, la unchiul său, proprietarul unei importante fabrici de îmbrăcăminte, pentru a obţine un loc de muncă.

Înainte de a se apuca de împachetat costume - job-ul care i s-a oferit -, George face o vizită „de prezentare” în casa Eastman, unde cadă pradă farmecului Angelei Vickers (Elizabeth Taylor), care apare şi dispare fulgerător din locuinţă şi nu are astfel habar de existenţa lui.

La fabrică, George nu se dă în lături de la muncă şi începe, împotriva regulilor instituţiei, o relaţie cu o colegă, Alice (Shelley Winters, pe care o ştiţi din A Patch of Blue.

George face cunoştinţă, în sfârşit, cu Angela, la o petrecere organizată în casa familiei Eastman - unde se simte pe dinafară de cum soseşte...

De aici, omul e şi mai... vrăjit de atenţia pe care i-o acordă Angela. 

 Doi „mari” ai ecranului, Elizabeth Taylor şi Montgomery Clift

Alice îl anunţă chiar în seara petrecerii că va fi TĂTIC. El ştie că are o responsabilitate, dar se codeşte, o ocololeşte cât poate. George are în repertoriu multe minciuni şi puţine adevăruri pentru Alice, pentru a-şi susţine viaţa dublă. Nu poate, nu vrea să renunţe la relaţia cu Angela. O iubeşte şi îl iubeşte. Scenele dintre George şi Angela sunt aur curat pentru romantici. Respiri o dată cu ei aerul dragostei tinere.

Aici e punctul în care pe de o parte îi înţelegi lui George pasiunea pentru Angela, pe de altă parte îl dispreţuieşti pentru modul cum o tratează pe Alice. Mai ales dacă eşti femeie, dispreţul primează.

Îl vezi pe George frământându-se în interior, dar menţinându-şi viaţa dublă. Cu Alice e rece, cu Angela e în culmea fericirii - umbrită însă de Alice. Alice îi forţează mâna să se însoare cu ea, căci îl iubeşte şi... aşa cere societatea. Chiar îl şantajează la un moment dat.

Lui George îi încolţeşte în minte ideea de a SCĂPA de POVARA Alice.

Aproape o oră din A Place in the Sun, suspansul e la loc de cinste.

Creşte în intensitate.

Va merge George până la capăt? Cum va scăpa? Va scăpa?

Cum spuneam, nu-l ai deloc la inimă pe George. Pe mine, finalul m-a regăsit fiind de partea lui.

Alice e prea săracă pentru George, pentru ceea ce-şi doreşte el în viaţă, Angela - prea bogată. Cu Alice, George merge dus de curent, cu Angela... visează.

CONCEPŢIILE VREMII - anii ’20, când a fost scrisă cartea pe care se bazează scenariul - sunt o prezenţă obligatorie în A Place in the Sun şi au partea lor de importanţă. În special tandemul sarcină-căsătorie.

PREMII

Şase premii OSCAR - regie, scenariu, montaj, coloană sonoră, imagine (alb-negru), costume - şi alte trei nominalizări - cel mai bun film şi actori principali (Montgomery Clift şi Shelley Winters).

A Place in the Sun a „pierdut” cele trei Oscaruri în favoarea An American in Paris/Un american la Paris, regizat de Vincente Minnelli şi cu Gene Kelly şi Leslie Caron, respectiv Humphrey Bogart (The African Queen/Regina africană) şi Vivien Leigh (A Streetcar Named Desire/Un tramvai numit dorinţă).

A Place in the Sun a plecat acasă şi cu un GLOB DE AUR, unul foarte important: pentru cea mai bună DRAMĂ. Filmul are şi trei nominalizări la Globuri: regie, Shelley Winters (a „pierdut” în faţa lui Jane Wyman în The Blue Veil, cu Natalie Wood) şi imagine.

De asemenea, A Place in the Sun a intrat în competiţie la CANNES.

TRIVIA/FAPT DIVERS

Pentru a-şi pregăti rolul George Eastman, Montgomery Clift şi-a petrecut o noapte închis în Penitenciarul San Quentin.

Înainte de a apărea în A Place in the Sun, Shelley Winters era un sex simbol al cinematografiei. Ea a apărut ponosită la audiţii, pentru a avea o şansă în plus de a obţine rolul Alice.

A Place in the Sun

are la bază cartea An American Tragedy/O tragedie americană (1925) a lui Theodore Dreiser (1871-1945), ecranizată şi în 1931, fără a cunoaşte faima celei din 1951.

Mai precis, A Place in the Sun este adaptarea pentru marele ecran a piesei de teatru semnată de Patrick Kearney, care „se trage” din romanul lui Dreiser. Prima reprezentaţie a piesei a avut loc, pe Broadway, în 1926.

Este O POVESTE foarte INTERESANTĂ legată de carte şi de filmul din 1931 - fără actori de marcă, dacă vă întrebaţi.

O tragedie americană îşi are rădăcinile într-o întâmplare petrecută în realitate, mai precis în 1906: crima asupra iubitei însărcinate săvârşită de Chester Gillette - înecarea acesteia în Lacul Big Moose din New York. Mama victimei a dat în judecată studiourile care au realizat filmul (numit An American Tragedy), Paramount, pentru defăimarea adevărului. Părţile au căzut la înţelegere în afara sălii de judecată.

Şi autorul Theodore Dreiser a intentat proces Paramount pentru interpretarea ce i s-a dat scrierii sale, totul fiind transformat într-o poveste a crimei şi atât. Dreiser a pierdut procesul.

Ironic, A Place in the Sun aparţine tot de studiourile Paramount. Cei din conducerea acestora au fost reticenţi să reecranizeze cartea lui Theodore Dreiser, după „povestea” din 1931. Însă regizorul George Stevens a acţionat în judecată Paramount, unde avea semnat deja un contract (în acele vremuri, regizorii şi actorii aveau contracte exclusive cu un singur studio) pe motiv că îi încalcă drepturile contractuale nelăsându-l să muncească.

Un alt roman cunoscut al lui Theodore Dreiser este Sister Carrie/Sora Carrie (1900), de asemenea ecranizat, cu un an mai târziu ca A Place in the Sun, 1952, cu Laurence Olivier.

REGIZOR

Meticulosul George Stevens (1904-1975) este considerat unul dintre creatorii cinema-ului clasic la Hollywood, alături de John Ford (celebru pentru WESTERN-urile sale, dar şi pentru multe capodopere, câştigător a patru Oscaruri) sau William Wyler (nemurioarele Roman Holiday/Vacanţă la Roma, The Best Years of Our Lives/Cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre şi How To Steal a Million/Cum să furi un milion, două dintre ele cu Audrey Hepburn; Wyler are „doar” trei Oscaruri în palmares).
O dată cu A Place in the Sun, George Stevens a deschis noi drumuri în ceea ce priveşte folosirea prim-planurilor (close-ups) și a editării.
Pe lângă A Place in the Sun, George Stevens a mai obţinut Oscarul pentru Giant/Uriaşul, 1956, unde avea în distribuţie staruri ca Elizabeth Taylor, James Dean şi Rock Hudson. Are numeroase nominalizări la Oscar, Globul de Aur, dar şi la Cannes - A Place in the Sun şi The Diary of Anne Frank, 1959.

George Stevens are o stea pe celebrul Walk of Fame, la fel ca actorii principali (Clift, Taylor şi Winters) din A Place in the Sun.
A fost portretizat în trei filme de actorii Craig Barnett în James Dean, 2001, Robert Mitchum în James Dean: Race with Destiny, 1997 şi Eugene Roche în Liz: The Elizabeth Taylor Story, 1995, cu Sherilyn Fenn.

DISTRIBUŢIE

Nu sunt eu în măsură să vi-i prezint pe Elizabeth Taylor (1932-2011) şi Montgomery Clift (1920-1966, nominalizat de patru ori la Oscar). O fac ei înşişi prin ceea ce au realizat pentru cinematografie.

Să menţionez doar Oscarurile pe care le-ar fi putut obţine Montgomery Clift. Filmele sunt: The Search, 1948, From Here to Eternity/De aici în eternitate, 1953, cu Burt Lancaster, Deborah Kerr, Judgment at Nuremberg/Procesul de la Nürnberg, 1961, cu Spencer Tracy, Burt Lancaster, şi, bineînţeles, A Place in the Sun.

Elizabeth Taylor şi Montgomery Clift au filmat scenele lor cu naturaleţe, ce răzbate dincolo de ecran. Între cei doi exista la vremea aceea o frumoasă prietenie.

Filmările la A Place in the Sun au avut loc pe când Elizabeth Taylor avea doar 17 ani (1949).

Shelley Winters e în A Place in the Sun cu 15 ani mai tânără ca în A Patch of Blue, în rolul neexperimentatei în ale relaţiilor Alice, pe care ştie să îl ducă la capăt cu subtilitate - ţi se rupe inima de durerea ei.

Raymond Burr (procurorul în A Place in the Sun) a fost, la câţiva ani după lansarea acestui film, protagonistul seriei Perry Mason (1957-1966), în care a trecut de partea cealaltă a baricadei, în tabăra apărării. Rolul Perry Mason i-a adus lui Barr două premii EMMY.

Pentru o altă serie, Ironside (1967-1975), resuscitată fără succes în 2013 - cu un protagonist de culoare, Blair Underwood -, Raymond Burr are două nominalizări la Globul de Aur şi şase la Emmy.

COTAŢII

rottentomatoes.com       73%

allmovie.com    4,5 stele (din 5)

imdb.com    7,8