luni, 27 ianuarie 2014

Diana (2013, cu Naomi Watts, Naveen Andrews). Dragoste de şi pentru prinţesă




Uite un film care M-A IMPRESIONAT. Nu prin realizare, ci prin POVESTE.

Să vă spun O POVESTE: Am ezitat să mă aşez în faţa ecranului pentru filmul Diana (2013) din pricina nenumăratelor recenzii negative care i s-au făcut.
Eu una habar n-aveam de iubirea secretă pe care a trăit-o în ultimii ei doi ani de viaţă Prinţesa Diana - dacă nu citesc tabloide şi reviste glossy sau nu dau click aiurea pe ştiri „de senzaţie”, ce să-i faci?!
...aşa cum n-o cunoşteam nici pe autoarea seriei de romane Mary Poppins, P.L. Travers, înainte de a vedea Saving Mr. Banks. Cele două producţii nu se compară, evident.
Filmele, aşa cum sunt ele, îţi oferă şansa de a cunoaşte o POVESTE.

Aşadar...
Diana 2013 spune, destul de romanţat, povestea iubirii secrete trăite de Prinţesa Diana în ultimii ei doi ani de viață. Nu, nu e vorba despre relaţia cu Dodi al-Fayed, alături de care Diana a murit pe 31 august 1997 la Paris.



Diana (portetizată de Naomi Watts, într-un rol în care a fost distribuită iniţial Jessica Chastain) a iubit, departe de ochii curioşi ai lumii, un chirurg de origine pakistaneză, Hasnat Khan (Naveen Andrews, cunoscut din serialul Lost).
A VRUT SĂ SE MĂRITE CU ACEST BĂRBAT. DE DRAGUL LUI, ERA PREGĂTITĂ SĂ SE MUTE ÎN PAKISTAN.
Hasnat Khan. Un bărbat care s-a remarcat prin discreţie, care nu a vrut cu nici un preţ să iasă în faţă. Care a ştiut/a anticipat că o viaţă alături de Prinţesa Diana, una dintre cele mai celebre femei din lume la momentul respectiv, l-ar expune şi pe el. Că aparatele foto ale paparazzilor şi reflectoarele televiziunii îl vor sufoca. Şi că meseria lui ar avea de suferit. Mâna lui s-ar îndepărta, uşor-uşor, de la a salva vieţi.
VIAŢA asta nu era pentru el.



Dacă povestea iubirii din Diana 2013 are melodramatismele ei, romanţată nu cred că e în film dorinţa Prinţesei Diana de intimitate, de a se distanţa de mass media care nu o lăsa să respire. De asta a fugit în schimb Hasnat. Omul voia linişte. Să-şi vadă de carieră, să aibă o familie, însă nu sub ochii publicului înnebunit să devoreze viaţa altora.
Se ştie, Diana a fost urmărită peste tot, unde era ea se înfiinţau camere de luat vederi şi bliţuri cât cuprinde, ziarele (tabloidele în general) respirau în urma unei ştiri, chiar şi mărunte, cu Prinţesa Inimilor.
Diana şi-ar fi dorit să se scufunde într-o apă cât mai adâncă şi să nu mai iasă la suprafaţă în faţa freneziei presei şi a aşteptărilor celor care o înconjurau, a aşteptărilor lumii, în general - aşa cum se scufundă, metaforic, în film, în apa unei piscine.
Diana 2013 nu uită nici de acţiunile caritabile, nu uită să prezinte nici căldura ei sufletească fără margini. A unei persoane singure, care a tânjit după iubire/afecţiune.
(Chiar dacă, în realitate, se pare că a cam exagerat cu afecţiunea pe care i-a purtat-o lui Hasnat; pe de altă parte, chiar şi filmul sugerează, pe ici-pe colo, că Dodi al-Fayed a fost un fel de momeală, pentru a-l face gelos pe Hasnat.)

Pe mine una m-a emoţionat o scenă petrecută în apropiere de Sarajevo, în Bosnia Herţegovina, când Diana (aflată, fără să ştie, în ultimele luni ale existenţei sale) a zărit pe drumul pe care îl parcurgea maşina în care se afla un cimitir în care o mamă îşi plângea fiul. A oprit maşina, a coborât şi a consolat-o pe femeia în suferinţă.

Filmul se încheie cu Hasnan sosind la locul de reculegere în memoria Dianei de la Palatul Kensington, unde aceasta şi-a stabilit reşedinţa după despărţirea de Prinţul Charles şi unde Hasnan şi-a petrecut şi el o parte din timp în compania Dianei.





Conform mai multor surse, Hasnat a încercat să o contacteze telefonic pe Diana în noaptea accidentului în care aceasta şi-a pierduit viaţa în capitala Franţei.
Cine ştie ce s-ar fi întâmplat dacă Diana ar fi trăit? Ar fi „cedat” în cele din urmă Hasnat, s-ar fi sacrificat, din marea iubire pe care i-o purta?
N-o să ştie nimeni...

Ce se ştie e că Hasnat trăieşte în continuare retras (de ochii presei) şi că nu a avut nici o treabă cu filmul Diana.

Dr. Hasnat Khan la timpul prezent



Odată terminat genericul de la Diana - eu urmăresc întotdeauna partea cu creditele de final, unde coloana sonoră mi se pare o încununare a ceea ce am văzut mai devreme -, am dat năvală la Net ca să aflu cam pe unde e adevărul şi cât din realitate a fost surprins în film. Net-ul nu e „enciclopedia supremă”, însă m-a ajutat să înţeleg câte ceva din ceea a vrut filmul să redea. Şi din cele multe fapte pe care nu le-a surprins, în ideea de a fi... comercial.
Se pare că Diana din realitate a fost mult mai... obsedată de relaţia cu Hasnat - totul a pornit de la marea dorinţă de A FI IUBITĂ.

Am găsit acest articol, amănunţit şi l-am lecturat de la cap ca coadă.
Pentu că îmi plac POVEŞTILE. Cu final fericit ori, dacă nu se poate aşa, le avem pe cele triste...

De aceea MI-A MERS LA INIMĂ filmul Diana.
Nu discut despre calitatea producţiei - am învăţat şi eu să adun doi cu doi să să obţin rezultatul care trebuie ca să îmi fac o idee.

Însă, repet, un film are darul de a-ţi oferi o imagine... vizuală asupra unor evenimente, cu actori care se străduiesc să îţi trasmită anumite emoţii.
Depinde de tine să te informezi pe mai departe, dacă vrei, cam pe unde e ADEVĂRATA POVESTE.


TRIVIA... ROMÂNEASCĂ
Dacă sunteţi un pic atenţi, pe la minutul 58 din film, apare, undeva în dreapta ecranului, un steag românesc! Era prin peisaj...


Diana 2013 este ecranizarea cărţii „Diana: Her Last Love” scrisă de Kate Snell.



Related Posts Plugin for 

WordPress, Blogger...

Un comentariu:

  1. Nici eu n-am ştiut despre mondenitatea aceasta - până la film. De aceea m-am şi uitat la „Diana", nu pentru că mă aşteptam la cine ştie ce calitate.
    Mulţumesc pentru vizită,
    Ioana

    RăspundețiȘtergere